În numele tatălui: statul român, prins la mijloc în bătălia pentru brevetele unui inventator

Urmaşii lui Ion Şt. Basgan, ale cărui descoperiri au revoluţionat tehnica forajului petrolier, duc o luptă surdă pentru moştenirea invenţiilor părintelui. Daunele uriaşe nu puteau fi solicitate dacă unul dintre moştenitori, fost parlamentar, nu iniţia o lege al cărei prim beneficiar a şi devenit.

Personajele. Mai întâi, Ion Basgan. Fost senator PNL, un domn cu stare, care, în prezent, a dat în judecată compania Petrom şi statul român. Miza: drepturile de autor pentru trei invenţii, realizate de tatăl său, Ion Şt. Basgan, în perioada interbelică. Suma cerută, peste 975 de milioane de euro. Ca să-şi uşureze situaţia, Basgan a fost unul dintre iniţiatorii, în 2008, a unei legi care să-i deschidă drumul spre solicitarea în instanţă a despăgubirilor fabuloase.

Apoi Sorin Basgan. Ultimul fiu al inventatorului Ion Şt. Basgan, fugit din România, în 1986. În prezent, are domiciliul la Lausanne, în Elveţia. Spune că nu a fost înştiinţat de fratele său vitreg, Ion Basgan, de procesul deschis împotriva statului român. Între timp, a devenit şi el parte din cauza juridică.

În fine, al treilea personaj, cel mai important: inginerul Ion Şt. Basgan. În anii ’30, acesta a realizat o serie de invenţii ce aveau să schimbe definitiv teoria şi practica în domeniul forajului petrolier. Soluţiile românului permiteau forajul la mare adâncime, iar marile puteri mondiale, printre care Uniunea Sovietică şi America, s-au şi grăbit să folosească noile aplicaţii. Concret, invenţia consta în descoperirea metodei actuale de foraj folosită în întreaga lume, care permite atingerea unor adâncimi de 10.000 – 15.000 de metri cu costuri substanţial reduse faţă de sistemul anterior, forajul deviat oblic, ce nu putea ajunge la adâncimi mai mari de 2.000 m de metri.

Pentru Basgan însă, în afara renumelui generat de invenţia noii metode, nu avea să urmeze decât o lungă prigoană din partea regimului comunist. A devenit tatăl a doi băieţi, Ion şi Constantin, iar după moartea primei soţii, s-a recăsătorit şi a mai avut un urmaş, Sorin. A trăit izolat în Bucureşti, a scris mai multe lucrări ştiinţifice şi a murit în anonimat în 1980.

Conflictul surd: „A simţit banii“

Ion Şt. Basgan cu familia: Angela Basgan (în stânga sa), iar, pe rândul de sus, de la stânga la dreapta, cei trei copii: Ion I. Basgan, Constantin I. Basgan şi Sorin I. Basgan

Astăzi, numele familiei Basgan revine în atenţia publică, însă în niciun caz aşa cum şi-ar fi dorit inventatorul. Fiul cel mare, Ion Basgan, fost politician, şi mezinul Sorin, rezident elveţian de ani buni, se află într-o bătălie cruntă, cu atacuri sub centură şi jigniri personale, pentru banii potenţiali pe care i-ar putea obţine din metodele brevetate de tatăl lor.

Prinşi într-un conflict surd pentru obţinerea drepturilor succesorale, Ion şi Sorin visează în secret la o victorie în procesul intentat societăţii Petrom şi Ministerului de Finanţe, pentru exploatare fără plata drepturilor de autor a invenţiilor tatălui lor.

La 6 ianuarie 1998, Ion Basgan, la momentul acela membru PNL, ajuns în partid după fuziunea cu aripa „Câmpeanu”, se prezintă la un notar din Capitală. Scopul era legat de masa succesorală rămasă de pe urma tatălui său, inventatorul Ion S. Bazgan. În cadrul procedurilor notariale, Ion Basgan prezintă un document, înregistrat în 24 decembrie 1997, ce atesta renunţarea la orice pretenţie din partea fratelui său mijlociu, Constantin, cetăţean român cu domiciliul în Germania.

„Nici vorbă de aşa ceva. Fratele meu nici măcar nu a ştiut vreo secundă că au fost demarate discuţiile pentru moştenirea tatălui nostru”, ripostează astăzi mezinul Sorin Basgan, şi el fugit din România, în perioada comunistă, în prezent cetăţean elveţian, cu domiciliul la Lausanne.

Din biroul aflat la doi paşi de sediul propriei firme de transport, fostul senator Ion Basgan răsuceşte, nu fără un oarecare aer victorios, actul care, spune dânsul, confirmă „minciunile” fratelui mai mic. Pe hârtia cu semnătură olografă şi autentificată notarial se poate citi declaraţia dată de Constantin Basgan, prin care acesta renunţă, fără vreo pretenţie materială, la disputarea moştenirii tatălui. „Până la disputarea moştenirii, fratele meu Sorin nu a avut nicio doleanţă. Acum se arată interesat pentru că a simţit mirosul banilor. Nu vreau un nou scandal gen Dolănescu, dar mă voi lupta cu el”, explică nervos politicianul.

La momentul deschiderii succesiunii, senatorul PNL Ion Basgan a omis complet alte două persoane din lista moştenitorilor: pe Sorin Bazgan şi pe mama acestuia din urmă, Angela Bazgan, cea de-a doua soţie a inventatorului. „Mi-au transmis verbal că nu au nicio pretenţie”, explică Ion Basgan.

„Domnul fost senator a deschis procesul în 2009, fără a ne anunţa. Am încercat să luăm legătura cu firma de avocatură care-l reprezintă, dar n-am primit niciun răspuns“, declara, în 2013, Sorin Basgan, în publicaţia elveţiană „Le Temps“.

„Iniţiator“, dar şi „beneficiar direct al legii“

Certificatul de moştenitor autentificat în 1998 a rămas nefolosit vreme de 10 ani. Ion Basgan era deţinătorul unei averi impresionante, mare parte obţinută de pe urma unei firme de transport, iar averea moştenită era mai degrabă derizorie: mobilier de uz casnic şi fosta casă a tatălui, situată în sectorul 4 al Capitalei. Însă, pe 25 martie 2009, Ion Basgan completează la notariat lista bunurilor ce urmau a fi moştenite cu un element nou: drepturile de autor de pe urma a trei brevete de invenţie aparţinând tatălui său.

Este vorba despre o „Metodă pentru îmbunătăţirea randamentului forajului rotativ”, un “Aparat rotativ pentru forare puţuri” şi o „Metodă de foraj, utilizând ciocanul Rotary”. Imediat după acest moment, Ion I. Basgan a intentat un proces societăţii Petrom şi statului român, pentru utilizarea celor trei invenţii, vreme de jumătate de secol, fără plata drepturilor de autor. Miza: peste 975 de milioane de euro.

Deschiderea procesului nu ar fi fost posibilă fără un episod semnificativ petrecut în Parlament. Pe finalul mandatului său de senator, Ion I. Basgan a iniţiat, alături de alţi 41 de parlamentari, un proiect care avea să se transforme în Legea 214 din octombrie 2008, care completa legea deja existentă privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială.

Concret, legea din 2008 avea efectul similar actelor normative emise pentru retrocedarea imobilelor confiscate de regimul comunist: prevedea recuperarea daunelor materiale create prin confiscarea abuzivă a drepturilor de autor până în 1989. În plus, prin lege, reclamantul era scutit de taxa de timbru necesară unei asemenea revendicări. „Am fost iniţiatorul legii, este adevărat. Sunt şi un beneficiar direct, dar în situaţia mea sunt alte câteva milioane de români”, admite Ion I. Basgan.

Procesul „Petrom“, doar primul pas

Ion Basgan, fost senator PNL FOTO: ADEVĂRUL

Primul termen al procesului contra Petrom şi statul român a avut loc pe 24 septembrie 2009. Imediat, în cauză a făcut cerere de intrare în nume propriu şi Sorin Bazgan, ca potenţial moştenitor al tatălui.

Procesul este doar primul pas juridic pentru aşa-zisa recuperare a unor sume imense. Potrivit lui Ion Bazgan, o eventuală decizie favorabilă a instanţei din România ar redeschide procesul cu principalele companii petroliere din America, locul unde tehnologia inventată de Ion Bazgan a fost cel mai des folosită. Un astfel de proces a fost pierdut în anii 1960 chiar de inventatorul român. În cazul în care acţiunea juridică ar fi redeschisă, daunele solicitate de Ion I. Basgan sunt de domeniul fabulosului: 8.600 de miliarde de dolari. Toţi banii ar urma să ajungă, spune politicianul, “în cercetarea românească, după ce, atât eu, cât şi avocaţii, ne luăm cota cuvenită”. 

Un notar controversat

Acţiunea de succesiune a fost deschisă de Ion I. Basgan la cabinetul notarial al Gabrielei Gaşpar, soţia lui Axinte Gaşpar, judecător la Curtea Constituţională, în perioada 2004-2013. În jurul numelui Gabrielei Gaşpar au planat, de-a lungul anilor, numeroase suspiciuni, legate de criteriile pe baza cărora au avut loc numirile ce-i compun traseul profesional.

În timpul mandatului de ministru al Monicăi Macovei, Gaşpar a fost una dintre persoanele date în judecată pentru presupuse ilegalităţi în acţiunea de învestire notarială. Procesul declanşat de Macovei a fost câştigat, în final, de Gabriela Gaşpar. De la acel moment şi până la cererea de pensionare, aprobată anul trecut, Gaşpar a îndeplinit funcţia de judecător la Curtea Supremă. Ion I. Basgan afirmă că a ales-o pe Gabriela Gaşpar la recomandarea unui “bun prieten, procuror”. Este vorba despre Gheorghe Diaconescu, fost procuror general al României, aflat în conducerea Procuraturii Militare Bucureşti, înainte de 1989.