23 de ani de întrebare nedezlegată: cine au fost teroriştii?

Am primit (cu dedicaţie) de la Filip Teodorescu, fost şef la Contraspionaj, volumul Adevăruri incomode. Decembrie 1989. Tipărit la editura Semne, volumul reuneşte articolele despre decembrie 1989 semnate în revista Vitralii – Lumini şi umbre, publicaţie a Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere – SRI, de foşti ofiţeri de Securitate, dar şi de specialişti în evenimentele care au dus la prăbuşirea comunismului.

Cum, odată cu volumul, mi s-a trimis şi invitaţia de a fi prezent la lansarea cărţii, reuniune moderată de Alex Stoenescu, cel mai bun specialist în decembrie 1989, m-am apucat să-l citesc  (nu fac parte dintre cei în stare să vorbească despre o carte fără s-o fi citit-o),  şi am terminat-o într-o zi, deşi e destul de grosuţă.

Cartea îşi propune să prezinte publicului şi punctul de vedere al ofiţerilor de Securitate asupra lui decembrie 1989.

Dintre toate articolele, mi-au reţinut atenţia cele dedicate diversiunii Teroriştii din decembrie 1989, responsabilă de moartea a 1.050 de persoane, moarte despre care nimeni n-a dat până acum socoteală şi nici nu cred că va da.

Mărturiile unor ofiţeri surprinşi de evenimente la Vâlcea, Sibiu, Baia Mare, Iaşi, Focşani şi în alte oraşe din ţară conturează o schemă:

Armata sau Securitatea primeşte informaţii că într-un loc sînt terorişti. Acolo, în locul respectiv sunt alţi militari. Aceştia primesc informaţii că spre ei vin maşini ale teroriştilor.

Urmarea?

Ca şi la Băneasa, are loc un măcel.

Asta pe fondul incredibilei manipulări prin TVR, nici azi, după 23 de ani de aşa-zisă democraţie, desluşită în tainele sale. Schema o ştiu din cele citite despre afacerea cu teroriştii. Nici acest volum însă nu mă lămureşte asupra scopurilor vizate de această diversiune criminală. De-a lungul timpului, preocupat de chestiune, am scris şi publicat mai multe eseuri despre motivele diversiunii.

S-a urmărit:

1. Prăbuşirea comunismului într-o baie de sânge, în condiţiile în care în alte ţări căzuse pe cale paşnică.

2. Crearea condiţiilor pentru lichidarea lui Ceauşescu.

3. Eroicizarea FSN-ului condus de Ion Iliescu; e cel care ne-a salvat.

4. Eroicizarea Armatei şi pasarea responsabilităţilor pe seama Securităţii.

5. Crearea haosului cerut de preluarea în linişte a Puterii de către echipa moscovită. Să nu uităm că diversiunea debutează pe 22 decembrie 1989, în Piaţa Revoluţiei, când apariţia lui Ion Iliescu în Balconul CC e întîmpinată de 500.000 de oameni cu strigătul unanim Fără comunişti! Adică fără el!

6. Constatarea Moscovei că Vestul nu mai respecta, pe teren, înţelegerile încheiate deja. Altfel spus, Moscova vedea că agenţii occidentali de pe teren împingeau evenimentele dincolo de perestroika, spre capitalism.

Acestea sunt ipotezele mele.

Unele au fost avansate şi de alţi cercetători de-a lungul anilor postdecembrişti.

Altele îmi aparţin.

Curios rămâne faptul că din decembrie 1989 enigma teroriştilor n-a înaintat, în planul dezlegării,  nici măcar cu un centimetru.

Despre întâmplările dintre 17-22 decembrie 1989 deţinem documente, mărturii, teze şi chiar axiome.

Despre teroriştii din decembrie 1989 avem la dispoziţie doar mărturii şi dovezi ale transpunerii în realitate a unui Plan.

Cine a întocmit Planul? Cine a dat ordin să fie concretizat?

Întrebări rămase fără răspuns până azi.

Şi mai e ceva ciudat.

Despre întâmplările de până în 22 decembrie 1989, ora 17.00, Ion Iliescu, Petre Roman, Victor Stănculescu şi alţi fruntaşi ai Grupului refuză să accepte c-a fost Lovitură de stat.

Despre terorişti, toţi sunt de acord că n-au existat şi, cu toate acestea, toţi susţin că nu ştiu cine a pus la cale Diversiunea şi cine din noua Echipă a ştiut de ea.