Un picior de sprijin

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Există un binecunoscut aforism venit la noi din Antichitate în care filosoful, se pare că Arhimede însuşi, ar fi spus: Daţi-mi un punct de sprijin şi răstorn universul. Citarea este, evident, aproximativă. Acum nu este vorba de un punct, ci de un picior. De altminteri, aşa se intitulează cartea neurologului american Oliver Sacks pentru care editura Humanitas are drepturi depline de traducere şi publicare.

La noi au apărut şi alte cărţi de-ale maestului începând cu lucrarea cu un titlu şocant „Bărbatul care îşi confunda soţia cu o pălărie”. Medicul vrea să ne avertizeze că nu suntem deloc nişte carcase blindate, ci nişte fiinţe extrem de fragile în cazul cărora expresia pascaliană potrivit căreia omul este precum o salcie nu reprezintă câtuşi de puţin o exagerare. Dacă printr-un accident cerebral ajungem să ne transformăm în nişte legume de ce să mai folosim cuvinte mari şi să ne servim de o retorică sublimă? Este pur şi simplu jenant. Omul ar face bine să lase deoparte grandilocvenţa, să nu fie un cruciat de ocazie şi să ştie la o aducă să-şi cârpească toate breşele. Suntem găuriţi pe toate părţile şi acest lucru ar trebui să ne dea de gândit. Neurohormonal suntem mai delicaţi decât o păpădie şi oricând ne poate spulbera o simplă atingere nepermisă.

Cărţile maestrului Sacks sunt scrise adorabil, cu mult talent literar, şi din cauza aceasta lectura lor reprezintă o veritabilă plăcere. Nu avem de-a face cu nişte tratate ştiinţifice, ci cu lucrări perfect accesibile, deschise unei receptări generale. Aflăm o mulţime de detalii despre corpul „interior” şi cel „exterior”, despre faptul că omul este o construcţie extrem de complexă şi există în primul rând prin propria reprezentare pe care şi-o face despre persoana sa. În mintea noastră este desenat tot corpul de care dispunem, toate membrele şi organele. Dacă pierdem noţiunea referitoare la un membru atunci membrul acela într-un fel încetează să mai existe. Încă o dată primim confirmarea faptului că biologia este de fapt pe primul plan şi nu sociologia sau politologia. Omul ar trebuie să renunţe la concepte inoperante, ideologic parazitare, ci să se cunoască pe sine psiho şi neuromotor pentru că numai în acest fel va reuşi să se vindece de o sumedenie de fantasme şi de spaime. Cărţile lui Oliver Sacks ne învaţă acest lucru şi măcar pentru aceasta avem neapărat nevoie de ele.

Eu, unul, nu am dat până acum destulă atenţie biologiei, concentrându-mă mai mult asupra istoriei, a filosofiei şi a teologiei. Cred că dintr-un anume punct de vedere am greşit. Dacă nu te uiţi, cum ar veni spus, în propria ogradă degeaba visezi cai verzi pe pereţi! Poate multe dintre războaiele care au devastat lumea ar fi putut fi evitate dacă oamenii ar fi avut un alt centru de greutate decât acela al himerelor şi idealurilor abstracte. Din acest punct de vedere performanţa editurii Humanitas de-a aduce cititorului român cărţile unui neurolog scriitor este considerabilă. Acesta este piciorul de sprijin care ne trebuie.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite