Un drum al sclavilor infinitezimali încrustat în lumea actuală. Din interior vin ei, împătimiţii cititori, învinşi

Continuare la eseul „Cu o fată într-un tren de noapte despre literatura de azi. Nu prea bună, dar să nu anticipez”.

Înainte de-i vorbi despre experienţe nimicitoare ca cititor, de lectură în general, şi despre jalnice biblioteci de la noi, i-am cerut interlocutoarei mele să mă lase să fac un elogiu împătimiţilor cititori, aşa cum se cuvine.

Aşa că i-am citit din „Elefantul de câmpie” un poem:

Există un drum al sclavilor infinitezimali încrustat în lumea actuală -

Din interior vin cei învinşi,

Negri de smoală.

Au conştiinţa întreagă. Se clatină,

 Emanaţii li se scurg pe femure. Şi-au depăşit limitele.

Au fost modeşti, simpli, în pielea goală cu ei înşişi,

Au judecăţi optimiste asupra trupului şi atotştiutoarelor lui răni.

Vin împovăraţi de păcate, îngrămădiţi ca vitele spre noi.

În marea depresiune a zilei ţâşneşte gândul morţii proaspăt când ei au reverii. 

Unii au înnebunit.

Au urlat zi şi noapte.

Şi-au smuls carnea feţei, părul. Dinţii sărăciei

Sâsâie, înăuntru sau în afară, împotriva  dublei lor dureri.

În garsoniere sărăcăcioase persistă vorbele călduţe ale câte unei îndoieli moderniste legate de limbaje, potrivite cu o civilizaţie a gunoiului.

Uneori câte un sex micuţ, înfipt în carne, cu picioare ţepene, slabe, trezeşte promisiuni ale tinereţii revoluţionare.

Gândul morţii, straniu, nu-şi pierde frumuseţea aşa.

Au băut vapoare de pastile roz, albastre, mov, ca să-şi rămână fideli.

Singuri,

Îşi vând vorbele ciudate despre om şi moarte la femei, soţie sau copii.

Sunt paralizaţi de realitate. Ca şi poezia lor,

Îşi trag sevele din lucruri de nimic.

Urmează conversaţiile imaginare ale terapiei în limbajul zilei, fără tabuuri.

Sunt de nerecunoscut. Halucinant.

Renasc. În jur,

Rude, mame, bunici sau chiar figuri epocale ale împăciuitorului realism.

Oare cum au pătruns în cercul strâmt al lumii?Acolo e-o nebunie!

Aceşti oameni intră în lume nestingheriţi, cu cărticele în mâini, calmi,

Nu-şi dezvăluie încă nici compasiunea,

Nici furia.

Vor cu totul şi cu totul o victorie clară în exteriorul absolut al lumii.

Oameni buni, ascultaţi ce vă spun,

Adevărul, necunoscut de nimeni, dinăuntru, nesigur,

Plăcut,

Se întoarce. Ne va pregăti pierea?

Câinii şi pisicile simplităţii îşi revarsă burţile pe asfalt înaintea lui.