Prestaţii, senzaţii şi revelaţii la Gaudeamus 2015

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Târgul de carte Gaudeamus, ediţia din 2015           FOTO: Florin Ghioca
Târgul de carte Gaudeamus, ediţia din 2015           FOTO: Florin Ghioca

Vasile Andru a lansat două cărţi la Gaudeamus (18-22 noiembrie) şi a avut senzaţia neaşteptată că, preţ de două ore, a revenit în actualitate! În ultimii ani, a văzut cum e să fii un scriitor postum. "Adică nu mai  eşti o prezenţă, ai intrat în dicţionare, zaci pe rafturi, stai arhivat în vreo istorie literară", spune scriitorul, care a realizat un reportaj de la târgul de carte.

Text de Vasile Andru

     A lansat sâmbătă, 21 noiembrie, două cărţi. E un paradox, sau o şotie sofianică, din partea unui autor postum, să lanseze două cărţi deodată.
        Ambele apărute la Herald, o mare editură de carte sapienţială. O editură care a recapitulat civilizaţiile planetei, textele revelate, toată cultura Duhului. L-am avut alături pe înţeleptul Aurelian Scrima, directorul editurii; şi trei confraţi.
          Liviu Ioan Stoiciu, prezentându-mi cartea, zice: „Vasile Andru s-a îndepărtat de lumea scriitorilor, cu mare folos!”

          Azi mă apropii iarăşi de lumea asta.
         Toată floarea cea vestită a literaturii române se află aici. Facem o baie de mulţime, o baie de floare vestită.
         La fiecare stand sunt în funcţiune: un microfon, o ditirambă şi o cădelniţă. Ba chiar trei microfoane şi trei cădelniţe. Unul strigă, altul modulează, o voce acoperă pe alta, o reclamă sparge pe alta, un elogiu ieftineşte alt elogiu.
         Asculţi de parcă e adevărat. Criza culturii încetează brusc.
         Apoi mă întretai cu mulţi vecini de veac.

         Basarab Nicolescu dă soluţia crizelor           
         Magistrul Basarab Nicolescu (oaspete la editura Herald) a venit de la Paris să prezinte un autor esoteric. A venit din Parisul îngrozit de ultimele atentate teroriste. Îl întrebăm despre pericolul de a trăi la Paris, pericolul de a trăi într-o Europă a invaziei.
         Zice: Pericolul major nu e nici de la islamici, nici de la slavi, nici de la perşi, ci este de la noi înşine: otrăvim pământul, otrăvim alimentele, supraîncălzim clima, poluăm apele... ne lăsăm pradă tehnicii, n-o mai putem ţine sub control...
       -Soluţia? întreb.
       -Este: a deveni conştient.
       -Păi solutia asta o propun de 30 de ani, ca terapie a destinului de eşec. Luarea de cunoştinţă. Dar este o soluţie doar pentru iniţiaţi... Or noi stăm slab la capitolul ăsta. Pe cine salvează un iniţiat? Iniţiaţii se salvează, simbolic, doar pe ei. Iniţiaţii propun modele pe termen lung, or omenirea mai are circa 1000 de ani de trăit, zice Hawking.
        Basarab Nicolescu: Singura soluţie: a fi conştient.
        Silvia îmi zice: Dacă-i asculţi pe Basarab Nicolescu, şi pe Neagu Giuvara, ştii pe ce lume trăieşti ca să nu mori.

       Mircea Dinescu, după aţipirea barbarilor
       La standul editurii Litera, Mircea Dinescu mă îmbie cu un vin din podgoriile sale, un vin grozav, un vin psihedelic. Şi cu un volum de poeme, ecleziaste şi eretice: Întoarcerea barbarilor. Eu îi dau o carte în care l-am pomenit: Amintiri din hristosferă. Îl amintesc în contextul 22 Decembrie 1989. Prilej să rememorăm fugar ille tempore. Eu mă aflam atunci la Roma, găzduit la Academia romena; securistul mă somase: nu părăsiţi rezidenţa, nu ieşiti din casă, altfel vă trimitem în ţară cu barba rasă! Şi deodată, a doua zi, vine cu plecăciune şi zice: „Mă iertaţi... puteţi ieşi în voie... altă viaţă... prietenul dumitale Dinescu a vorbit la televizor!”  Mircea Dinescu a fost cel care a anunţat primul revoluţia în direct, la televizor. A făcut o neştiută fracţiune din revoluţie, şi, în mod cert, a ajustat, din logos şi din inima CNSAS, societatea  post-decembristă. Iar patriarhului Daniel, Mircea Dinescu i-a dat canon aspru cu post şi rugăciune, vrînd să-i spele un păcat acoperit (eskathos echtros!). Chiar acum o săptămână i-a dat acest canon, vezi predania Îngeri şi gradaţi, din ”Caţavencii”.
       Aflând Mircea Dinescu că înainte de revoluţie eu am făcut Paştele la Moscova şi Crăciunul la Vatican, a emis o apreciere mai şopotită, pe care eu n-am auzit-o, dar a auzit-o Silvia, poate mi-o va dezvălui cândva.

          La ora finalizărilor
          Lansez cartea Isihasmul sau meşteşugul liniştirii (ediţie definitivă! îndrăznesc să zic). Vine vremea definitivelor. De aceea nu scriu, ci rescriu. Nu recidivez, ci consolidez.
         Valabil şi pentru proza longevivă, şi pentru eseul repede trecător.

            Gloria noastră de 4 minute
            Interviu TVR. Mi se spune. „Aveţi la dispoziţie 4 minute”. Mi s-au pus 7 întrebări. Reţin două

.  -Ce schimbări au survenit la dvoastră după întâlnirea ortodoxiei cu hinduismul, cu budismul? // Răspund: -Acestea încă nu s-au întâlnit. Şi nu se vor întâlni decât post mortem. Religiile au şi ele un post mortem. Conştiinţa extinsă, epibolais. // -Aveţi un capitol numit Împătimiţii de pe Muntele Athos. Există şi acolo înpătimiţi? // –Mulţi. Am cunoscut doar 3 despătimiţi pe Athos, si aceia au murit.

       Cărţi de vîrf
       Me bucurăm să auzim că Solenoid, de Mircea Cărtărescu este un „roman mondial”, „al condiţiei umane”. Editorul spune că e o carte care i-a rupt viaţa în două, precum i-o mai rupseseră Kant şi Heidegger. Entuziamul euforic al unui om super-sobru este semn de eveniment. Mircea Cărtărescu produce eveniment. Pe drept şi pe secol.
         Biblia pierdută, roman de Igor Bergler, a fost lansată cu un desant năucitor, forţând titlul de cartea târgului.
        
       Cărţi bune, dar le lipseşte trompeta lui Paul Daian:
      Vrăjmaş, de Liviu Ioan Stoiciu. O fi acesta marele roman al literaturii române, pe care LIS spunea, în 1999, că îl aşteaptă obligatoriu de la mine? Sunt mulţumit c-a dat el ce aştepta de la mine. Mă despovărează de-o aşteptare, acest prieten de utopie.
       Ghetsemani 51 de Dan Stanca. Încă un roman esoteric al celui ce-a scris cartea Mut, un roman superb scris, un roman scandalos şi orfic: coborârea într-un infern cotidian şi istoric, infern care nu se delimitează clar de tărâmul cu care se învecineză: raiul.
        Regina Maria. Ultima dorinţă, de  Tatiana Niculescu-Bran.
      
       Cărţi foarte mari, dar nedescoperite:
     
  Comedia cubata, Editura Bibliotheca, stand 301.  
       Dacă mă întreabă cineva care este cel mai bun roman românesc actual, răspund Comedia Cubata. Mi se zice: „N-am auzit. Se află aici, la târg?” Da, aici şi acum.
       La standul Editurii Bibliotheca a Târgoviştei, văd primele trei volume din opera deschsă. Este o pentapatopie. Din care s-au publicat pâna acum 3 volume: Excubus (2014), Uncubus (2014), Daecubus (2015).
        La noi, fără tam-tam nu există capodoperă.
        Joyce spunea: Cartea Ulysse are doar doi cititori. Linotipistul, care culege cartea literă cu literă. Si corectorul.
       Volumul Daecubus nu are linotipist, nici corector, autorul a predat lucrarea în format electronic. Explozia acestei opera se va produce la timp.
       Azi, Joyce figurează în calendarul noetic, este sărbătorit pe 16 iunie, de ziua peregrinului Leopold. Comedia Cubata, eveniment românesc, va avea şi ea o zi în calendarul noosului.
        Dar cine este autorul?  întreabă cei comozi care-şi fac cultura din reclame. Aflaţi-l singuri, am dat repere, inclusiv editura la care au apărut primele 3 volume.

       Dezvârtoşiri
       M-am întretăiat, cu un editor vârtos, prieten de pe vremea cînd eram noi bursieri la Paris. Ne regăsim cu căldură. Dar Vârtosu, la ora aceea (ora 17) era total dezvîrtoşit graţie vinului, probabil vinul lui Dinescu. Îl văd pe istoricul Ics, şi el desvârtoşit, cui şi praştie! E la braţ cu Domnul Ygrec. Oamenii ăştia, la desvârtoşire, sunt tare simpatici. Sunt aşa de aerieni, încât nu bagă de seamă că spaţiul unde se lansează ei este vid...
  
         O cale îngustă...
         Sunt aşteptat la editura Litera, să prezint cartea O cale îngustă spre nordul îndepărtat, de Richard Flanagan, „consătenul” din Oceania. Voi fi alaturi de Mihaela Vodă,  Bedros Horasangian, Maia Morgenstern. Dar nu ajung să prezint, ora coincide cu a doua mea lansare. Mă bucur însă că invitaţia asta mi-a revelat un mare scriitor: Richard Fanagan din Tasmania.
         Romanul său a primit premiul Man Booker. E un roman cu istorie şi zen, cu crimă şi înţelepciune. Exterminarea, de către japonezi, a 100000 de prizonieri australieni, este comentată de satrap că „nu este cruzime, ci este destin”.
       Adică, dacă şi aşa te-ai născut, atrocităţile ce survin nu-s o nenorocire, ci sunt destinul tău.

        Destinul de a fi Everest
        La standul Polirom se lansează o carte de Salman Rushdie. Ne amintim că suntem comtemporani cu scriitorul care a scris cel mai frumos psalm al Everestului. A reuşit. Everest la Everest trage.

       Patru cărţi anti Traian Băsescu
       Văd pe standuri patru volume contra lui vodă Băsescu. Zic: Fericiţi cei cu adversari / mici şi mari. Eşti mare pe cît de mare ţi-e tăcerea. Dar eşti necesar pe cât de mare ţi-e strigarea.

         Inflaţie de cărţi bune
         Opt cărţi biblice îngrijite de magistrul Cristiam Bădiliţă. Între ele: Două apocalipse ale lui Ioan, prezentare şi traducere de Cristian Bădiliţă, cu ilustraţii de Marian Zidaru. Acest Marian Zidaru dăinuieşte ca pictor şi sclulptor, după ce a fost alungat din Noul Ierusalim.
       Vintilă Horia, Memoriile unui fost săgetător.
       La Editura MRL, poeta Eugenia Matilda Ţarălungă ne ispiteşte cu un stand de carte de scriitori ajunşi piese de muzeu. E pe aici şi cartea noastră, Geografia sacră şi profană a vieţii.
       La TractusArt, se află şi cartea Amurg păgân, de Paul Sârbu. Autorul trăieşte şi face asceza scrisului în inima Deltei şi n-a părăsit Letea de 30 de ani.
      O carte de aforisme a lui Vasile Ghica ne revelează un om ager, care a biruit cu încetinitorul.
     N-am mai prins performarea lui Matei Vişniec, extrase din piesa Omul din care a fost extras răul. Vişniec, acest bucovinean mondial.

      Urcăm scările, spre ieşire. De sus, din capul scărilor, ne pare că Romexpo adună un cor, o horire, în care anonimii şi legendarii, amorfii şi puternicii se amestecă osmotic, formând o materie unduitoare, cu dîre argintii prin ea.
         E ora 18.00 Ieşim cu liniştea cu care am intrat.
         Cartea este o ispită. Ne vine vremea când cartea / din trebuinţă vitală / se face ispită. Vine o vreme cînd trebuie să ştii dinainte tot ce scrie în cărţi.
        S-a făcut noapte. Afară e întuneric. Am lăsat lumina şi zarva şi forfota antumităţii şi intrăm în întunericul firesc. Farurile maşinii sparg întunericul şi fac un tunel acceptabil. Si prin acest tunel reintrăm în postumitatea noastră intimă, cât va mai fi să fie.

      

   

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite