Oana Orlea, nepoata lui George Enescu, a murit. Scriitoarea avea 78 de ani

Scriitoarea Oana Orlea, (Maria Ioana Cantacuzino), fiica celebrului aviator Bâzu Cantacuzino şi nepoata lui George Enescu, a murit miercuri, în Maignelay-Montigny (Franţa), la vârsta de 78 de ani.

Maria Ioana Cantacuzino, întrucât acesta este numele său real, cunoscută în lumea literară sub pseudonimul Oana Orlea, a fost fiica celebrului aviator Constantin (Bâzu) Cantacuzino şi Ancăi Cantacuzino (înainte de căsătorie – Diamandi) şi nepoata lui George Enescu şi a Marucăi Cantacuzino. Scriitoarea s-a născut  pe 21 aprilie 1936, la Bucureşti, şi a murit miercuri, 23 iulie, potrivit unui anunţ făcut de Editura Compania.

Scriitoarea n-a avut o adolescenţă uşoară, în ciuda apartenenţei la o famile ilustră. La 16 ani, a fost arestată pentru că scria manifeste anticomuniste. Au urmat aproape trei ani de detenţie, vreme în care a fost mutată de 13 ori de o închisoare de alta.

Adolescenţa: 3 ani de detenţie în 13 puşcării

Născută şi crescută într-o familie aristocrată, Oana Orlea a simţit pe propria-i piele, încă din perioada adolescenţei, teroarea anchetelor şi mizeria din închisorile comuniste. În anul 1952, pe când era elevă în clasa a X-a, a fost arestată şi condamnată la patru ani de închisoare, sub acuzaţia de complot şi acţiune subversivă împotriva statului (constând în distribuirea unor manifeste anticomuniste). După o detenţie de doi ani şi unsprezece luni în mai multe penitenciare - Văcăreşti, Jilava, Ghencea, Pipera, Târgşor, Mislea etc.-, a fost eliberată la intervenţia bunicului ei, compozitorul George Enescu, care, aflat în străinătate, declara că nu se va întoarce în ţară atâta timp cât nepoata lui este în închisoare.

La ieşirea din puşcărie a încearct să-şi găsească un loc de muncă, dar n-a reuşit din cauza „dosarului“. O vreme a lucrat ca ajutor de sudor pe un şantier din Bucureşti, ca taxatoare la IRTA şi  şamponeză la Cooperativa Higiena.

În 1960, a fost rearestată în legătură cu un atac ce avusese loc în urmă cu un an, asupra unui furgon al Băncii Naţionale din Capitală, cunoscut sub numele de „operaţiunea Ioanid“, unde a fost reţinută vreme de două luni. Din 1980, s-a stabilit în Fran­ţa, ţară în care a solicitat şi a obţinut azil politic.

„Cantacuzino, ia-ţi boarfele şi mişcă!“

Despre întreaga experienţă carcerală Oana Orlea a vorbit 40 de ani mai târziu. Într-un interviu destul de lung acordat poetei Mariana Marin şi publicat, într-o primă ediţie, în 1991, apoi retipărit peste mai bine de 15 ani în cartea „Cantacuzino, ia-ţi boarfele şi mişcă!“, nepoata  renumitului compozitor român a rememorat, cu luciditate şi sinceritate, fapte, trăiri, suferinţe, evocă oameni şi întâmplări din cei trei ani de detenţie, în care a fost mutată de 13 ori de la o închisoare la alta.

De altfel, transferul dintr-un loc în altul a fost semnalat de titlul cărţii „Cantacuzino, ia-ţi boarfele şi mişcă!“, „o frază pe care am auzit-o de zeci de ori, spusă pe toate tonurile: neutru, nerăbdător, dispreţuitor. Alte dăţi, lătrată şi întărită cu un pumn în coaste“, povestea scriitoarea.

A scris mai multe volume, printre care: „Calul de duminică" (schiţe şi po­ves­­tiri), Bucureşti, 1968; „Ţestoasa portocalie“ (roman), Bucureşti, 1969; „Numele cu care strigi“ (schiţe şi povestiri), Iaşi, 1970; „Un Sosie en cavale“, Le Seuil, Paris, 1986 ("Perimetrul zero", Bu­cu­reşti, 1992); „Ia-ţi boarfele şi mişcă! Interviu realizat de Mariana Marin“, Bucureşti, 1991 (versiune în limba franceză: „Les Années volées. Dans le goulag roumain à 16 ans“, Le Seuil, Paris, 1991); „Le Pour­voye­ur“ (roman autoeditat), Compiègne, 2000; „Alexan­dra iu­bi­­rilor“ (ro­man), Bucureşti, 2005; "Rencon­tres sur le fil du ra­soir" (schiţe), Gallimard, Paris, 2007.