Banii autorului (I)

Niciodată, dar niciodată!, n-am rămas mut de admiraţie privindu-mi extrasul de cont bancar. Mi-au intrat în cont banii viraţi de editură pentru vânzările de la cartea mea!

Nu sunt foarte mulţi bani. Că doar n-am intermediat retrocedări de terenuri. Nu sunt mulţi, că doar nu sunt director de marketing la vreo multinaţională. Este o sumă corectă pentru vânzările pe care le-am avut. (Nu mă număr printre autorii români nemulţumiţi de onorariile pe care le primesc de la editori. Sunt plătit la procente din vânzări. Ăsta-i capitalismul: vinzi mult, câştigi mult; vinzi puţin, câştigi puţin! Legea cererii şi ofertei! Nimeni nu te plăteşte pentru că te pretinzi scriitor şi-ţi pui numele pe o carte! Dar asta-i altă discuţie!)

Mă holbez încântat la extrasul de cont: ăştia sunt banii mei! Banii mei câştigaţi din scris. E munca mea! Ce minunat este să-ţi admiri banii câştigaţi din muncă! Muncă cinstită. (Şi ce fraier sunt că plătesc impozit la stat şi o groază de escroci din ţara asta fură statul, adică fură şi din banii mei. Dar asta-i altă discuţie!)

Mă chiorăsc la extrasul de cont şi-mi amintesc, aşa, nu ştiu cum!, clipa când am deschis paginile revistei în care mi-a apărut prima povestire. În urmă cu treizeci şi ceva de ani, când se publica greu, al dracului de greu! Mă aflam într-un oraş în care nu cunoşteam pe nimeni, în care trebuia să muncesc forţat de stagiatură, departe de amici şi prieteni. Cumpărasem revista de la un chioşc de ziare, chiar înainte de ora închiderii. Eram pe stradă şi am simţit o bucurie vecină cu nebunia. Îmi venea să opresc oameni pe trotuar şi să le spun: vezi cine-i ăsta care a scris chestia asta? Eu sunt, eu sunt, eu sunt! Îmi venea să chiui de bucurie. Dar n-am oprit pe nimeni şi nici n-am chiuit. Şi-mi pare rău. Şi uite aşa, din inhibare în inhibare, am ajuns un frustrat peste ani. 

Ce minunat este să-ţi admiri banii câştigaţi din muncă! Muncă cinstită.

Acum, nu mai trebuie să-mi reprim bucuria, pentru că mi-au intrat banii de pe carte! Doar n-o să ies pe stradă ca să-i arăt primului om extrasul meu de cont: ăştia sunt banii din cartea mea! O să râdă de mine la câţi bani am câştigat.

Ce, dracu’, să fac cu banii ăştia? Îmi cumpăr cărţi! Trebuie să mă duc la Cărtureşti, să intru în librărie ca un boier, ca un hipster-boier!, ca un boier de hipster!, şi să iau un braţ de cărţi, cărţile după care tânjesc de multă vreme, nici n-o să mă uit la preţuri, sunt boier, boierul cărţilor! Asta o să fac! Şi-o să plătesc cu cardul, nici n-o să-mi pese suma totală, am bani, sunt banii scrisului meu şi o să-mi cumpăr cărţi care s-au vândut mai bine decât cartea mea, iar autorii ăia au câştigat mai mulţi bani decât mine! Pentru că au scris cărţi mai bune. 

Apoi, mă duc la McDonald’s şi am să-mi comand un meniu dublu hamburger, ba nu!, triplu hamburger, şi cartofi, toată tava plină de cartofi şi Coca-Cola, şi-o să bag în mine ca spartul şi-o să mă uit la cărţile cumpărate: o să vă citesc pe toate! Pe toate! Asta am să fac! – socotesc în al nouălea cer.

Aud apa picurând la chiuveta din bucătărie. A dracului, baterie!

                                                                (Va urma săptămâna viitoare)