Weber, Bruch şi Brahms, la Ateneu, sub conducerea lui Horia Andreescu
0
Filarmonica "George Enescu" are în program vineri, 5 aprilie, Uvertura Oberon de Carl Maria von Weber, Concertul nr.1, în sol minor, pentru vioară şi orchestră, op 26 de Max Bruch şi Simfonia nr.3, în fa major, op.90 de Johannes Brahms, sub conducerea maestrului Horia Andreescu. Solistă în concertul de Bruch este violonista norvegiană Ragnhild Hemsing. Concertul a fost prezentat şi joi seară, în Sala mare a Ateneului.
Text de Mihai Cojocaru
Concertul nr. 1, în sol minor, pentru vioară şi orchestră, op. 26 de Max Bruch (1838-1920). Cunoscut şi pentru Fantezia scoţiană sau Kol Nidrei, Max Bruch a rămas, totuşi, în istorie drept compozitorul unei singure piese – Concertul nr. 1 pentru vioară şi orchestră. La forma finală (din 1867) şi consacrarea sa a contribuit şi cel mai mare violonist din epocă, Joseph Joachim, care a influenţat, un deceniu mai târziu, lansarea celui mai important concert romantic pentru vioară, compus de Johannes Brahms. Deşi este încadrat în tabăra brahmsienilor, adică a conservatorilor, în opoziţie cu Noua şcoală germană a lui Liszt şi Wagner, Bruch nu s-a bucurat de aprecierea colegului său din Hamburg.
După ce i-a prezentat opusul, Brahms, cu spiritul său ironic notoriu, s-a apropiat de pian şi, prinzând între degete câteva pagini din manuscris, l-a întrebat pe Bruch: „Ce hârtie de partituri de calitate! De unde ai luat-o?”. De altfel, în timpul vieţii, Bruch a fost cunoscut mai ales în calitate de compozitor de piese corale, de dirijor şi de profesor, în ultima ipostază ocupând timp de douăzeci de ani catedra de compoziţie de la Universitatea din Berlin. Într-adevăr, primul său concert pentru vioară nu putea să aibă o soartă mai bună, la apariţie. Pentru Brahms şi ai săi, muzica era prea rapsodică, fragmentară, lipsită de o structură clară a formei, cu părţi inexplicabil legate între ele, bazate excesiv pe cantilenele libere ale viorii.
Cât despre Noii germani, un concert pentru vioară nu reprezenta nici măcar ca gen o întreprindere onorabilă, ci un semn al desuetudinii şi lipsei de originalitate. Însă tocmai aceste trăsături au fost cele care, în secolul XX, au devenit o marcă a modernităţii: spargerea tiparelor, expresia liberă, discursul muzical bazat pe inspiraţie şi mai puţin pe reguli. Dar cel mai important succes atins de Bruch a fost cel care contează, în ultimă instanţă, cel mai mult, chiar şi pentru artiştii cei mai riguroşi: priza la public. Devenit un autentic şlagăr muzical romantic, Concertul nr. 1 de Bruch a intrat în circuitul marilor opusuri violonistice, nu în ultimul rând şi fiindcă „face dreptate” instrumentului, perfect pus în valoare în monoloagele melodice şi în pasajele de virtuozitate. În ultima parte, tema dansantă aminteşte sugestiv de finalul Concertului de Brahms, care se dovedeşte mult mai puţin îndepărtat în spirit de mai tânărul Bruch, poate, decât şi-ar fi dorit. Bruch găseşte aici acea cale de mijloc ideală între un limbaj accesibil, virtuozitate şi omogenitate, împreună cu o anvergură simfonică solidă, şi prin ea, drumul către imortalitatea artistică.
Horia Andreescu este dirijor principal al Filarmonicii “George Enescu” din Bucureşti, orchestră pe care a dirijat-o prima oară în anul 1987. Până în 2010, pentru mai bine de 18 ani, a fost directorul artistic şi dirijorul şef al Orchestrelor şi Corurilor Radio România. În anii ‘80 şi ‘90 a fost dirijor invitat permanent al unor importante ansambluri germane: Orchestra Radio din Berlin, Filarmonica din Dresda şi Capela de Stat din Schwerin. Recunoscut mai ales pentru interpretările de referinţă ale capodoperelor lui Haydn, Beethoven, Berlioz sau Bartók şi pentru relaţia privilegiată pe care o are cu superstarurile artei interpretative, Horia Andreescu este, în acelaşi timp, un remarcabil promotor al muzicii noi şi al tinerelor talente. Este frecvent invitat să participe la jurizarea unor competiţii internaţionale, iar prin activitatea sa de profesor asociat al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti contribuie esenţial la creşterea noilor generaţii de instrumentişti şi dirijori.
De-a lungul timpului, a dirijat ansambluri de excepţie precum Orchestra Gewandhaus din Leipzig, Capela de Stat din Berlin, Opera Comică din Berlin, Orchestra Simfonică din Londra, Filarmonica Regală din Londra, Orchestra Naţională a Rusiei, Orchestra Simfonică BBC Scotland, orchestrele simfonice din Viena, Ierusalim, Rejkjavik, Alabama şi Taipei, orchestrele radio din Viena, Leipzig, Hamburg, Köln, Copenhaga, Madrid, Katowice, Sofia şi Ljubljana, cele trei ansambluri ale Radioului Olandez, orchestrele filarmonice din Amsterdam, Stuttgart, Budapesta, Johannesburg şi Nagoya, orchestrele de cameră din Israel şi Olanda, Orchestra Arenei din Verona, Collegium Musicum Copenhaga şi ansamblul Modern din Frankfurt.
Violonista Ragnhild Hemsing, născută în Norvegia, se remarcă în rândul artiştilor din generaţia sa prin încorporarea tradiţiilor muzicale ale ţării natale în cadrul muzicii clasice. Ragnhild Hemsing cântă atât la vioară, cât şi la un instrument tradiţional norvegian asemănător, provenit din Hardanger.
Repertoriul său cuprinde lucrări consacrate ale literaturii pentru vioară, precum şi piese scrise special pentru vioara Hardanger. Este de remarcat colaborarea cu coregraful norvegian Hallgrim Hansegård, alături de care a interpretat lucrarea YR a compozitorului Lasse Thoresen în turneu, în Norvegia, dar şi înregistrând-o pe discul solo de debut, la casa Simax. S-au bucurat de aprecierea criticii şi discurile alături de Filarmonica din Bergen şi Neeme Järvi, precum şi cel mai recent, „Northern Timbre”.
Ragnhild Hemsing a debutat la Beethovenfest Bonn 2013, urmând o carieră care a purtat-o la Kennedy Center (Washington D.C.), Orchestra Simfonică din Estonia, Filarmonica din Göteborg, Residentie Orkest, NDR Radiophilharmonie Hanovra, Tampere Philharmonic, MDR Radio Leipzig, Orchestra Naţională din Belgia, Düsseldorf Symphony, Risør Chamber Music Festival, Schwetzingen SWR Festival, Tonhalle Zürich, Bad Kissingen Festival, WDR Funkhausorchester Köln.
A realizat premiera absolută a lucrării Sprang de Lasse Thoresen, alături de sora sa Eldbjørg şi de ansamblul Trondheim Soloists, în cadrul Festivalului Internaţional de la Bergen, piesă pe care a interpretat-o apoi la Sala Mariinski din St Petersburg, Bashmet Festival Omsk, Moravian Autumn Brno şi la Trondheim (cu ocazia sărbătoririi a 25 de ani de la înfiinţarea ansamblului).
În 2019, interpreta debutează alături de Edmonton Symphony Orchestra, Weimar Staatskapelle şi Filarmonica „George Enescu”.
Dintre dirijorii cu care a colaborat îi amintim pe Eivind Gullberg Jensen, Kristjan Järvi, Neeme Järvi, Ion Marin şi Santtu-Matias Rouvali. În Norvegia, a fost invitată la toate festivalurile notabile şi este o prezenţă binecunoscută la radio şi TV. Alături de sora sa, Eldbjørg Hemsing, a înregistrat un documentar despre violonistul Ole Bull, pentru care a primit Premiul EBU. Cele două surori deţin postul de director artistic al Festivalului Hemsing din regiunea natală, Valdres.
Ragnhild a început să cânte la vioară de la vârsta de 5 ani şi a continuat lecţiile la Institutul de Muzică Barratt Due din Oslo, apoi a studiat la Viena, cu Boris Kuschnir.
Vioara sa este semnată de Francesco Ruggeri (Cremona, 1694) şi este pusă la dispoziţie de Dextra Musica Foundation.
PROGRAM
DIRIJOR
Horia Andreescu
SOLISTĂ
Ragnhild Hemsing
Carl Maria von Weber
Uvertura Oberon
Max Bruch
Concertul nr.1, în sol minor, pentru vioară şi orchestră, op26
Johannes Brahms
Simfonia nr.3, în fa major, op.90
Se încarcă comentariile...
