Un preot, după tragedia din Colectiv: „Am descoperit târziu, bâjbâind cu laşitate, ipocrit, cum ar fi trebuit să vă iubim“

Nu toţi preoţii ortodocşi pot fi incriminaţi că nu şi-au manifestat public solidaritatea după tragedia de la Clubul Colectiv. Părintele Daniel Vraciu, care slujeşte la Biserica Sfinţii Voievozi din Capitală, a scris o poezie emoţionantă în memoria tinerilor pe care i-am pierdut în Clubul Colectiv.

Preotul Daniel Vraciu, care slujeşte alături de preotul Constantin Coman, la Biserica Sfinţii Voievozi, din zona Griviţei din Bucureşti, are o aplecare aparte spre cultură si artă. Fiul său, Ioan, cântă la chitară, fiind pasionat împreună cu tatăl său de muzica rock. "Nu ascultăm muzică hard rock, ci apreciem tot ce înseamnă rockul ca şi căutare, ca mesaj de libertate - nu de libertinaj", spune părintele Daniel Vraciu, care are blog şi pe platforma adevarul.ro.

Creatorii de artă au acces de o maniera aparte la harul Celui ce este Creatorul prin excelenta, spune parintele Daniel Vraciu, de la Biserica "Sfintii Voievozi”, din Bucuresti.

"Ei transpun în cuvant, culoare, sunet, literă sau gest inefabilul. Dumnezeu caută orice cale de a ajunge la inima noastra, şi ei, artiştii, sunt o cale prin care Dumnezeu ni Se comunica. E adevărat că aceasta nu este o cale directa si nici absolută de cunoaştere a lui Dumnezeu, însă, e o cale pe care mergând avem şansa descoperirii căii depline a cunoaşterii lui Dumnezeu: Biserica, Trupul tainic al lui Hristos, în care suntem chemaţi să ne incorporam liber şi responsabil şi intru bucurie sfantă”,  a explicat părintele Daniel Vraciu.

Parintele Daniel Vraciu, care scrie şi poezii de o sensibilitate şi expresivitate aparte, a notat, după tragedia de la Clubul Colectiv, următoarele rânduri dedicate "celor ce pleacă":

Celor ce pleacă

de preotul Daniel Vraciu

"Dacă Cerul a hotărât
să plecaţi,
nu vă fie teamă
şi nici dor
de lume, de noi,
de vreun copac sau nor.
Să nu priviţi în urmă,
lumea în care oamenii mor
puţin câte puţin
de când se nasc până dispar
uşor.
Voi, care plecaţi
să nu regretaţi nicicum
lumea noastră
şi a voastră până mai acum,
căci nu am ştiut
să vă păstrăm.
Vă recunoaştem, târziu,
acum
când vă plângem egoist
că nu vă mai vedem.
Plecaţi,
că din voi
am făcut lozinci,
ca să fim bine acum şi aici.
Plecaţi,
căci moartea voastră
am confiscat-o
ca să trăim.
Plecaţi, voi, martiri,
victime şi judecători
să nu vedeţi
când lumea vă va pune
să vă semnaţi moartea
ca autori.
Eliberaţi-vă
de lumea ce v-a descoperit
că existaţi,
că nu sunteţi nişte lichele,
nişte pletoşi fără căpătâi,
că nu vă închinaţi întunericului,
că nu sunteţi morţi,
ci sunteţi vii,
nu nişte numere pe nişte hârtii,
oameni ce imprimă poezii
prin muzică,
în inimile prietenilor lor.
Am descoperit târziu
bâjbâind cu laşitate,
ipocrit,
cum ar fi trebuit să vă iubim,
să vă vedem cum sunteţi,
frumoşi şi vii.
Acum vă preţuim,
însă,
post factum, post...mortem"

Părintele Daniel Vraciu (foto centru)      FOTO: Pagina personală Facebook