The Deep Sound of Maramureş: arhitectură acustică şi alte poveşti stranii din Maramureş

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Proiectul The Deep Sound of Maramures va fi prezentat în premieră la Bucureşti pe 10 mai, într-un performance programat, de la ora 21.00, la Club Control din Bucureşti.  Antropologul din Baia Mare a pornit de la studiul sunetului în general, o bătaie într-un lemn, o crenguţă care se rupe, structuri care la rândul lor devin mentale dacă o comunitate este expusă la ele într-un interval considerabil de timp.

Sunetele ne educă, ne schimbă, acţionează asupra sufletului unei comunităţi în unităţi mari de timp, câteva sute sau câteva mii de ani, devenind parte din identitatea celor care îşi petrec viaţa într-un spaţiu anume, o zonă geografică, o ţară sau o regiune.

Este premisa de la care a plecat antropologul Peter Gate, din Baia Mare, care a adunat, vreme de doi ani, sunet cu sunet, toate zgomotele Maramureşului, le-a inventariat şi le-a analizat, pentru ca mai apoi să le prezinte lumii reinventate, aduse în contemporan prin intermediul celor mai noi tehnologii. La început nu era vorba despre muzică – spune antropologul, care a lucrat, încă din facultate, la Teoria Zgomotelor de Fond şi care explică acum că din întreaga plajă a posibilelor sunete naturale, muzica este cea mai accesibilă zonă, o formă organizată de zgomote şi tocmai de aceea un fel de fast-food al ariei acustice. “Este, dacă vreţi, o formă de hrăni bebeluşul de doi ani, care încă nu ştie să mestece: i se prepară ceva uşurel, iar el doar trebuie să înghită”, spune el. Forma cea mai evoluată a plajei auditive este sunetul pur, cel pe care, cel mai probabil, nu-l ascultăm prin decizie, ci involuntar, dar care ne influenţează cel mai mult şi, alături de alţi factori, ne transofmă în ceea ce suntem.

 Prelucrate şi aduse în contemporan prin tehnologii de ultimă generaţie, aceste sunete au devenit muzică, însoţite de imagine, film documentar sau proiecţii, pe scurt, proiectul The Deep Sound of Maramures, un concept nou, interdisciplinar, care combină multiple elemente, de la spectacolul audiovizual, la secvenţe de film documentar, muzică electro experimentală şi o cercetare etno-antropologică despre cultura veche maramureşeană. La fiecare performance, proiectul are un concept special, iar de această dată va fi prezentat la Bucureşti cu contribuţia arhitectului taiwanez Jia-Rey (Gary) Chang, doctor în arhitectură interactivă, pasionat de estetici transdisciplinare, de design sau codificare creativă şi tocmai de aceea colaborator al artiştilor internaţionali, muzicieni, artişti plastici sau creatori de modă.

Proiectul The Deep Sound of Maramures va fi prezentat în premieră la Bucureşti pe 10 mai, într-un performance programat, de la ora 21.00, la Club Control din Bucureşti. Evenimentul este organizat de AsCult - Asociaţia pentru Cultură şi Civilizatie din Baia Mare, în colaborare cu Asociaţia Vasile Tomoiagă, Helios, Institutul Cultural Român şi Universitatea de Ştiinţe Agronomice din Bucureşti.

 Adevărul: Abordările interdisciplinare, artă şi ştiinţă, reprezintă un trend déjà bine definit la nivel internaţional, pe când arta este, în esenţa ei, emergentă şi, prin urmare, conceptuală. În cazul dvs, vorbim despre o ştiinţă, antropologia, şi despre dezvoltarea observaţiilor dvs din acest domeniu în artă. Film documentar şi muzică. Care este idea de bază de fapt?

Peter Gate: Proiectul este foarte accesibil unui public larg, eterogen, pentru că arta despre care vorbim se adresează unor structuri adânci, indentitare. La modul ideal, este un mesaj care ar trebui să ajungă la sufletul unei audienţe. Ideea de la care am pornit ţine, într-adevăr, de antropologia acustică şi vine în continuarea studiilor mele privind zgomotele de fond. Structurile acustice imperceptibile ne influenţează foarte mult. Urechea umană are o plajă foarte îngustă de percepţie, iar mintea – o plajă restrânsă de decodificare. În afara plajei perceptibile, însă, există o mare arie de sunete care ne rămân necunoscute şi ne-am putea imagina că, dacă nu se aud, nu ne influenţează. Şi nu e aşa. Subconştientul le percepe. Foarte popular vorbind, este vorba de faimoasele sunete sub patru herţi, de aşa zisele sunete subliniminale. Au aceeaşi soartă şi cele de peste 14 Herţi, dar sunt mai interesează cele joase, pentru că ele sunt cele care ne influenţează involuntar. Din acest punct de vedere, idei devenite legende, potrivit cărora existau cândva îndemnuri către rebeliune sau consum de droguri, înregistrate pe multe dintre albumele anilor ‘60, nu sunt deloc incredibile, ci mai degrabă scenarii posibile. Pornind de la această teorie, foarte tehnică, am început să prelucrez suntele vechi din Maramureş, de la un flaut vechi de peste 200 de ani, deci muzică, până la o bătaie într-un lemn, un fir care se frecă de un zid sau o voce. Toate aceste sunete sunt specifice zonei, în primul rând pentru că s-au născut într-un perimetru cu anumite date geografice şi au o identitate anume. Sunt identitare pentru Maramures, pentru că scala acustică poate varia în funcţie de mulţi factori, începând cu cantitatea de oxigen din aer sau cu ecoul care apare în anumite spaţii date, în funcţie de arhitectura clădirilor, de exemplu. În trecut, aceste analize se făceau cu aparatură sofisticată, însă astăzi cercetarea se face uşor, există tot felul de softuri foarte performante care îţi arată toţi aceşti parametri.

Am dezbrăcat toate aceste sunete – care se aud în acest fel numai în Maramures -, lăsând doar structura lor de bază, pe care am reîmbrăcat-o apoi electronic. Aşa s-a născut muzica şi proiectul The Deep Sound of Maramures.

 Proiectul dumneavoastră propune o abordare hibridă interdisciplinară, fiind un mod insolit de prezentare a unor studii academice: zgomote natural – spuneţi dumneavoastră -, capătă înţelesuri noi, găsindu-şi un loc inedit în cea mai accesibilă zonă a ariei acustice, muzica.

 Este o abordare multidisciplinară, într-adevăr, iar metodele de explorare ale spaţiului artistic se diversifică cu fiecare nouă colaborare. De data aceasta am imaginat o lume alături de un architect taiwanez care trăieşte în prezent în Amsterdam şi care a făcut parte dintr-o mulţime de proiecte experimentale derulate atât în Europa, cât şi în Statele Unite – de vreme ce e absolvent de UCLA-, sau în zona sa geografică natală. E pasionat de bio-arhitecturi, de arhitectura roiurilor, de spaţii şi de relaţia unui spaţiu cu un corp aflat în mişcare. În această din urmă categorie intră o faimoasă prezentare pe care a făcut-o anul trecut, la Amsterdam Fashion Week, show pentru care a dezvoltat şi un soft special care să pună în evidenţă, în secvenţe digitale, mişcarea unor dansatori. Vom aplica acest experiment în structuri româneşti, pe dansatorii din Ansamblul Maramureşului, urmând ca acest performance să fie parte din spectacolul pee care îl vom prezenta, pe 10 mai, la Club Control. Dincolo de conceptul vizual, muzica sperăm să fie pe măsură. În concert nu se vor auzi sunete la care te-ai aştepta să le auzi. Bătaia unui picior nu mai seamănă deloc cu bătaia piciorului, ci este prelucrată, stilizată, translată tehnologic, astfel încât, la final, să fie doar o evocare a zgomotului de la care am pornit. Doar eu ştiu ce am înregistrat, dar ceilalţi vor percepe fără să înţeleagă exact despre ce e vorba. Există diferenţe notabile între acest performance şi un concert obişnuit. Nu suntem artişti pop, ci facem cultură experimentală.

Povestea The Deep Sound of Maramures are un parcurs remarcabil. A fost apreciat de Sociology State University din New York, a fost prezentat la Haga şi la Paris, a beneficiat de o cronici favorabile, iar acum este pe cale să se dezvolte în parteneriat cu artişti sau cercetători din comunităţile internaţionale. Privind superficial, ne-am putea întreba cum ai ajuns, de la un tip care avea o pasiune, într-un oraş din România, să construieşti un concept cu notorietate internaţională? 

peter gate

Cred că acest “tip”, “dintr-un oraş din România”, s-a saturat, la un moment dat, de anumite poziţionări de mental colectiv şi individual, de teama de comercial sau, din contră, de teama de lipsa dimensiunii comerciale, de drumurile bătute în artă şi de diverse reţete ale succesului pe care prea mulţi le promovează cu insistenţă. Tipul ăsta a realizat că proiectele şi ideile culturale reale nu se pot detaşa de social. Până la urmă, conceptul de artă interactivă s-a inventat acum câteva mii de ani. Iar de aici… nu mai sunt decât câteva sute de paşi, şi proiectul ajunge unul important! Am pornit în continuarea unei cercetări mai vechi, antropologia arhitecturala a lui Nold Egenter – părintele acestei branşe, dacă vreţi, Freud-ul unui domeniu care defineşte psihologia colectivă prin spaţiul în care trăieşte o comunitate. Un cercetător cu care am avut bucuria să schimb opinii o vreme îndelungată. Nold Egenter este etnolog şi antropolog născut în Basel, colaborator al universităţilor din Zurich, Lausanne sau Oslo, în prezent director al Biroului de documentare pentru studii fundamentale în teoria construcţiilor, organism înfiinţat în Zurich. Ulterior, am conectatat aceste cercetări cu muzica experimentală. Tipologia vizionarilor de genul lui Nold Egenter sau Nikola Tesla inspira dincolo de limitele obişnuite şi cred că, dacă am fi deschişi să facem conexiunile mai ales pe baza ideilor lor, am ajunge în cele din urmă să ne controlăm mult mai mult propria existenţă. Sunt de părere că lucrurile se măsoară mai ales în funcţie de efectele lor pe termen lung. Cuantificarea reală a oricărui proiect este dată de impactul acestuia asupra unui public. Şi pe aceste principii se dezvoltă întreaga mea muncă de cercetare şi creaţie. Nu mizez pe efectul de “wow” şi nu cred că acesta determină valoarea continutului unui “produs”, ci ecoul avut la nivel inconştient şi subconştient, pe termen lung, după impactul cu o formă de creaţie. Asta presupune planuri pe termen lung. Iar Peter Gate şi-a cam propus, vrând - nevrând, ca TDSOM sa fie un produs al cărui efect să fie mai lent şi mult mai consistent în timp.

Punctul meu de vedere a fost luat în seamă de comunitatea ştiinţifică şi de cea muzicală. A fost interesantă în acest sens o întâlnire cu un alt reputat profesor, Lee Blackstone, de la State University din New York. În discutiile pe care le-am avut cu profesorul Blackstone am reuşit să-mi clarific conceptul TDSOM, aşezat pe un palier diferit, nu neaparat ca produs strict cultural, ci ca pe un demers care să dea înapoi ceva societăţii, ceea ce pentru mine este o bucurie.

Seria de performance-uri transmise online, adresate unui public mai mult sau mai puţin predefint, un proiect care a debutat în octombrie 2016 cu o transmisie spre New York, propun lumii un hibrid muzical. Continuăm, ne exindem şi diversificăm produsul, pentru că “produsul” însuşi cere acest lucru. Un real “produs” chiar are această calitate!

Concret, ce veţi face la Bucureşti? Care este povestea acestui performance?

Control Club din Bucureşti este o nouă oprire şi, ca la oricare dintre precedentele, avem un nou format The Deep Sound Of Maramures. Sunetele experimentale au această libertate de permanentă reconfigurare de stil, o fac de la sine uneori şi tot ele cer, automat, un nou format de eveniment. Muzical vorbind, ne-am extins. Din iarnă şi până acum ni s-au alăturat şi alţi muzicieni valoroşi, ceea ce înseamnă că avem o diversitate instrumentală şi o diversitate de abordări artistice. Recent am revenit de la o sesiune de înregistrari din Antwerpen, unde am întâlnit doi instrumentişti deoesbiţi, Marius Ritiu – un extraordinar chitarist, şi Bradly Dunn, un percuţionist care a colaborat cu mulţi alţi muzicieni europeni şi care are proiecte experimentale inclusiv în zona marilor spectacole de modă. Structura sonoră este, deci, în evoluţie. Secvenţe sonore imaginate din aceasta colaborare se vor putea auzi în premieră la Bucureşti, unde vom cânta cu echipa live de până acum, adică alături de extraordinarul instrumentist Ştefan Andreică. Cu Jya-Rey Chang ne-am cunscut la o conferinţă internaţională. Am realizat din primul minut ca noi trebuie să colaboram. Gary (Jya-Rey Chang) a avut varianta initială a soft-ului, cel testat la Amsterdam Mercedes Fashion Week, în colaborare cu designerul David Laport. Show-ul de la Amsterdam o fost un real succes şi dovedeşte o anumită compatibilitate, anume simbioza creativă dintre tehnologie şi industria artei. Faţă de Amsterdam, am schimbat puţin performance-ul din Bucureşti. Senzorii inseraţi în costumul tradiţional maramureşean vor traduce miscarea dansatorilor în forme şi  lumini. Iar schimbarea mare consta în relaţionarea mişcării dansatorilor cu dinamica sunetului generat de mine. Vom obţine o suprapunere a sunetelor originale TDSOM cu un canal de sunet generat de însăşi mişcarea dansatorilor. Partea de coreografie şi tot ce ţine de structura tradiţională a proiectului a fost realizată de aceeaşi prietenă şi colaboratoare a mea, dr. Anuţa Pop.

Peter Gate a făcut regia şi coloana sonoră a filmului documentar “Tsapinarii - Tribul Muntelui” 

Licenţiat în antropologie psihologică la secţia de etnologie a Universităţii de Litere şi Ştiinţe din Baia Mare, Petru Pap – care evoluează sub titulatura artistic Peter Gate - , este masterand în antropologie arhitecturală a aceleiaşi facultăţi. Regizor şi scenarist de teatru, Peter Gate este fondatorul Asociaţiei pentru Cultură şi Civilizaţie, iniţiatorul proiectului The Deep Sound of Maramures, un performance multidisciplinar lansat la Paris în anul 2015. Prezentat la Haga, apreciat la Paris şi, la finalul anului trecut, într-o transmisie duplex între Baia Mare şi Sociology State University din New York, proiectul The Deep Sound of Maramures este, în egală măsură, o provocare pentru lumea muzicală, adăugând legende şi o reinterpretare inedită celui mai pur stil electro contemporan. A asigurat regia şi coloana sonoră a filmului documentar “Tsapinarii - Tribul Muntelui” - film cu şase selecţii oficiale şi două premii: FIFE 2015 Premiul pentru cea mai bună coloană sonoră a unui film românesc şi Premiul special al juriului pentru imagine la Filmul de Piatră, în 2015.

Cultură

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite