O paradă vintage

Cum se leagă, ca o cusătură fină ca de borangic lucrurile în viaţă! Eram la Galateca, la aniversarea celor 13 ani ai originalei Reviste Igloo, care lansa un album cu lucrările de arhitectură ale unui Norman Foster local, Adrian Spirescu, un As (după cum previn şi iniţialele numelui) al unei viziuni moderne şi originale.

Acolo, în jurul unei mese albe de ping-pong, ca în extraordinarul film britanic din 1946: „Drumul spre stele”/„A Staireway to Heaven” sau „A Matter of Life and Death”, din 1946, în care David Niven, la o partidă de ping-pong, îngheţa timpul în loc, cât să ridice puţin cortina, şi să zărim un strop din „Lumea cealaltă”, idealizată, l-am reîntâlnit pe Alin Gălăţescu, prieten pe viaţă, după o strălucită prezentare la un festival DaKINO, a unui documentar despre YSL. (Culmea: în weekendul acesta, duminică la ora 6, la Institutul Francez, se proiectează mega-césarizatul, „Les Garçons et Guillaume à table ” de cel care a jucat şi în  noul film de ficţiune, dedicat tot lui Yves Saint-Laurent, şi despre care vuia Parisul!)

Prin urmare m-am ales cu o invitaţie la „Soirée de la Mode XIII” (că tot suntem în luna francofoniei), o paradă inspirată de femeia cu o mie de feţe şi un glas de o intensitate aparte: Maria Tănase. Conform descrierii creierului acestui eveniment, de un stil şi de o ingeniozitate nemaipomenite, personaj redescoperit şi de Laura Lazăr, în proiectul ei fascinat al tezaurului de valori, la purtător, pe tricou, de la Regina Maria la Eliade sau Brâncuşi, însuşi iubitul temporar al divei, ea, Maria a lui Tănase, a fost conform definiţiei atotcuprinzătoare a lui Alin: o Edith Piaf + Mata Hari + Greta Garbo şi Coco Chanel la un loc!  

În hol centralului Hotel Howard Johnson, care aducea un pic cu cel al lui Wes Anderson, prin şicul de o seară de Bunavestire, au defilat ţinute de vis, de zi ori de seară, atemporale, sau tradiţionale, trecute prin filtrul talentului, o chintesenţă de bun gust, vaporoase sau sobre, colorate sau cu nuanţe stinse, voaluri şi dantele, parfumul anilor ’50, ca o avanpremieră a multaşteptatului „Grace de Monaco” cu gracila Nicole Kidman, perfectă pentru rolul prinţesei, pantofi de cenuşăreasă, pe tocuri tot mai înalte şi tot mai sofisticate, coafuri de altădată, cocuri à la Contesa Castiglione, create de Geta Voinea, care-şi făcea publicitate pe bancnote, cu poza ei, după ideea lui Nae Caranfil, de la lansarea lui „Closer to the Moon”, la istorica Bancă Naţională, machiaje hollywoodiene şi mai ales nişte manechine psihedelice, cum nu speram să mai existe!

Autoarele, aproape toate prezente cu veşmintele şi bijuteriile lor de colecţie, inclusiv bănuţi brodaţi, nu mă îndur să nu le pomenesc: Agnes Toma, Alexandra Calafeteanu, FeNale by Mirela Fraser, Florina Ivaşcu, Gabriela Atanasov, Kiki Dumitrescu, Kinga Varga, M D Burnette, Mihaela Creţescu & Iulia Gorneanu, Norina Stoica, Otilia Brăiloiu, Rhea Costa, R’IAS Couture&Mădălina Vlad, Rozalia Bot, Sandra Galan& Bijuterii cu alint, Simona Semen & Alexandra Abraham.          

Muzica tulburătoare, pe viu, a fost cea a Mariei Răducanu, cea fără de egal, şampania roz dădea un aer de Monte Carlo, vinul era în sticle personalizate cu nume de podgoreni, iar tartele cu fructe şi flori, făcute cu migală, încercau să fie în ton cu cea căreia i se aducea un omagiu şi prin nişte fotografii de o frumuseţe cum numai alb-negru şi un model unic pot recrea un tot întru  magie şi alchimie!

„Un grand merci” Magicianului şi Maestrului de Ceremonii, care ne-a dăruit o seară retro, cu o incursiune în vremuri ce păreau să ignore dezastrul din jur, ceea ce rămâne o lecţie de viaţă atât de binevenită şi în prezentul imediat!

Un happening care ar merita nu doar un Gopo fără ezitare şi tăgadă, ba chiar şi un Oscar! Cine are urechi de auzit…