La Filarmonica din Bacău, sărbătorirea basului Theodore Coresi

Basul Theodore Coresi

Şaizeci de ani de viaţă şi treizeci de importantă carieră a împlinit reputatul bas Theodore Coresi, care a atras atenţia încă de pe băncile Conservatorului bucureştean pentru calitatea deosebită a vocii, simţul artistic şi talentul actoricesc.

Confirmările au venit una după alta. Mai întâi prin concursurile internaţionale de canto la care a câştigat premii în serie, la Geneva, Verviers, în Bulgaria, la Vercelli, Barcelona şi Viena – faimoasa competiţie „Belvedere”. Apoi prin contractele internaţionale care nu au întârziat să apară, în paralel cu activitatea din ţară. Pe scenele de operă şi pe podiumurile de concert. Instruirea lui Theodore Coresi a fost solidă, profesorii săi numindu-se Agnes Ivan, Arta Florescu, faimoşii Giuseppe Taddei şi Boris Christoff şi, îndeosebi, distinsa maestră Georgeta Stoleriu al cărei prim absolvent de clasă de canto a fost în 1983.

În spectacole lirice la Opera de Stat şi Opera de Cameră din Viena, Teatrul São Carlos din Lisabona, Opera din Leipzig, Compania de Operă Canadiană din Toronto, Opera din Praga, Teatrul Massimo din Palermo, Opéra Royal de Wallonie din Liège, la Bergen, Klagenfurt, Las Palmas, Wexford etc., în concerte în săli celebre precum Musikverein şi Konzerthaus din Viena, Coresi a desfăşurat o prodigioasă activitate într-o multitudine de roluri de cea mai diversă factură, cu o versatilitate stilistică de invidiat. A cântat muzică barocă, clasică, romantică şi contemporană, în companii ilustre de parteneri, dirijori şi orchestre. O singură cifră mi se pare concludentă în a ilustra bogăţia apariţiilor artistului pe scenele internaţionale şi naţionale: a interpretat rolul Don Basilio din „Bărbierul din Sevilla” rossinian de peste 600 de ori.

          Spirit enciclopedic, dr. Theodore Coresi a urmat între 1998 şi 2003 Facultatea de Teologie, fiind hirotonit diacon de însuşi ÎPS Nicolae, mitropolitul Banatului.

          Astăzi, artistul îşi continuă prolifica activitate pe diversele planuri, interpretativ, pedagogic şi managerial, ca profesor de canto la Universităţile din Oradea şi Piteşti, la propriul studio vienez, ca titular de clase de măiestrie la Viena, în Italia, Norvegia, Canada, România, ca director al Vienna Opera Company şi al Agenţiei de impresariat ArtCor cu sediul în capitala Austriei sau ca organizator al deja tradiţionalului Concurs Internaţional de Canto Vox Artis, ale cărui ultime ediţii anuale au avut loc la Sibiu.

Sonuri divine cu Georgeta Stoleriu

Recent, Filarmonica „Mihail Jora” din Bacău a cinstit cele două celebrări şi numele lui Theodore Coresi printr-un concert - spectacol desfăşurat în Sala Ateneu, sub genericul „Portret de artist la aniversare”. Concepţia, prezentarea şi regia au revenit Cristinei Cotescu de la Opera Naţională Bucureşti. După filmul autobiografic al sărbătoritului, publicul a putut urmări un moment unic, emoţionant, în premieră absolută românească. Întrucât Theodore Coresi a cântat la Castel Gandolfo în prezenţa Papei Ioan Paul al II-lea, a fost difuzată vocea de neuitat a Sanctităţii Sale recitând o proprie poezie dedicată Sfintei Maria. A fost momentul potrivit ca, imediat, soprana Georgeta Stoleriu să ridice glasul său de puritatea cristalului într-un imn dedicat Divinităţii, „Ave Maria” de Giulio Caccini, în acompaniamentul de orgă al Ozanei Kalmuski.

Clipă înălţătoare de pioşenie şi reculegere. Georgeta Stoleriu este o măiastră voce ale cărei sonuri flautate par coborâte din eter, din sferele supreme ale transcendentalului. Venită din asceză, ruga fierbinte a capătat emoţie lăuntrică, propagată iradiant prin arta sopranei. Specialistă de referinţă în muzica veche, renascentistă, barocă, Georgeta Stoleriu a impresionat şi acum prin forţa comunicării, prin limpezimea expresiei.

Există un filon în cântul sopranei care o conexează de o altă mare artistă, regretata Iolanda Mărculescu. Mi-o amintesc în tălmăciri de acum peste 45 de ani. Asocierea nu este deloc întâmplătoare. Soprana Iolanda Mărculescu a fost profesoara, inspiratoarea, mentora Georgetei Stoleriu în transmiterea unei arte pe care, la rândul ei, nu a încetat s-o împărtăşească studenţilor de ieri şi de azi. Cel puţin din unghi tehnic şi al înţelegerii stilistice, Theodore Coresi este un produs de lux. Faptul a fost relevat chiar pe scena Sălii Ateneu de către Georgeta Stoleriu care, în semn de preţuire, i-a înmânat sărbătoritului primul exemplar al volumului „Diva imperiului muzicii. Iolanda Mărculescu şi epoca sa” scris de Ileana Ursu, nouă apariţie la Editura Muzicală. Sunt convins că Theodore Coresi îl va conserva ca pe un dar de preţ, oferit într-o seară de suflet.

Pe podium, familia Coresi

Concertul a cuprins în bună parte arii de operă susţinute de cântăreţi tineri, elevi ai studioului condus de Theodore Coresi, cărora li s-a adăugat soprana Catarina Lal Coresi, pentru trei tălmăciri diferite ca stil, spre a-i pune în evidenţă versatilitatea şi muzicalitatea: ariile „Dich teure Halle” din „Tannhäuser” de Wagner, „Ritorna vincitor” din „Aida” de Verdi şi „Sevillana” din „Don César de Bazan” de Massenet. De la agilităţile acute şi până la notele grave cu sonorităţi „de piept”, cu strălucire metalică şi spectaculozitate, vocea Catarinei Lal Coresi a adus şi ea omagiul său soţului celebrat.

Sopranele Simona Ciobanu (originară din Bacău), Ingrid Vermeulen, Eunsil Kang, Kersti Ala Murr, ca şi frumoasa mezzosoprană Iva Mrvoš (cu timbralitate fabuloasă) au cântat arii de Mozart, Verdi, Donizetti, Puccini, Wagner, Cilea.

În dorinţa de a face tranziţia către minunatele balade din repetoriul rus şi ebraic cântate de Theodore Coresi, „Oci ciornîie”, „Nastasia” şi „Hava naghila”, muzica lui Ástor Piazzolla a răsunat în interpretarea acordeonistului Jaak Lutsoja, solo în „Adiós Nonino” şi în duet cu Kersti Ala Murr în „Los pájaros perdidos”. Valsul „Tanzen, möcht ich” din opereta „Silvia” de Kálmán, oferit ca bis în interpretarea tuturor, a consfinţit o serată însufleţitoare, desfăşurată cu concursul Orchestrei Filarmonicii „Mihail Jora” din Bacău, aflată sub bagheta lui Stanislav Ushev din Bulgaria.

Nu pot încheia fără să notez un fapt. Peste vocea şi fiinţa lui Theodore Coresi nu au trecut anii. Totul a apărut intact în căldura şi prospeţimea glasului, în amploarea şi profunzimea sunetului, în spiritul şi suculenţa expresiei, în poetica naraţiunii. Tot aşa în continuare!