Era trup şi suflet ataşat memoriei lui George Enescu. Cei care l-am cunoscut – nu de ieri, nu de alaltăieri, eu de mai bine de şase decenii! – ni-l amintim drept un vajnic luptător privind poziţionarea potrivită a maestrului George Enescu în patrimoniul culturii naţionale şi universale. Dovedea pentru personalitatea maestrului o adevărată veneraţie.

Era un violoncelist remarcabil, unicul discipol, la noi, al celui care a fost Pablo Casals. A cântat în compania maestrului Enescu în numeroase formaţii camerale.

Astăzi este întremător de constatat că posteritatea, discipolii, nu l-au uitat. Muzeul Naţional George Enescu, violoncelistul Dan Cavassi, elev al maestrului Cocea, compozitoarea Carmen Cârneci, muzicologul Adina Sibianu, au organizat o expoziţie evocatoare, au constituit un consitent caiet oferit publicului, au oferit un concert în Aula Palatului Catacuzino; ... concert la care a participat şi pianistul Viniciu Moroianu. Ne-au fost oferite lucrări din repertoriul maestrului Cocea, unele dintre acestea cântate în epocă, în perioada interbelică, la pian, în compania lui Enescu însuşi. Am putut audia ultima parte, Andante cantabile, din cea de a 2-a Sonată enesciană pentru violoncel şi pian, lucrare ce face parte din repertoriul fundamental al instrumentului, în secolul trecut; de asemenea lucrări miniaturale celebre în epocă, unele dintre acestea uitate azi, cum sunt  Siciliana de Constantin C. Nottara, Cântecul vechi de Paul Constantinescu; programul s-a încheiat cu o lucrare de copilărie a lui George Enescu, o fermecătoare Nocturnă pentru violoncel şi pian.

Două au fost idealurile, demersurile insistente ale maestrului George Cocea, ambele rămase în suspensie; în parte depăşite în zilele noastre; anume crearea la Paris, patria de adopţie a compozitorului, a Conservatorului George Enescu şi, pe de altă parte, aducerea în ţară a rămăşiţelor pământeşti ale maestrului, depunerea lor într-un Panteon dedicat marilor personalităţi ale neamului, inclusiv lui Constantin Brâncuşi, Nicolae Grogorescu...

Nu şi-a văzut împlinit un alt mare ideal. Tânjea de dorul libertăţii de gândire, de expresie, de acţiune. George Cocea ne-a părăsit cu câteva luni înainte de căderea regimului totalitar de la noi. În anii ’50, anii deceniului teribil, fusese încarcerat; precum destui care făceau parte din elita intelectual-artistică a României. Era un apropiat al Casei Regale. Regina mamă Elena, M.S. regele Mihai, cei care au intervenit cu ani în urmă în favoarea unora dintre cele mai importante personalităţi ale timpului, fuseseră ei înşişi expulzaţi in ţară.

George Cocea se născuse în primii ani ai secolului trecut. Şi-a făcut studiile de specialitate la Conservatorul din Bucureşti, cu violoncelistul Dimitrie Dinicu, la clasele de studii teoretice ale compozitorilor Gheorghe Cucu, Alfonso Castaldi, ale eminentului muzicolog şi cercetător Constantin Brăiloiu. A pus bazele Cvartetului de coarde Regina Maria.

George Cocea în compania marelui violoncelist Pablo Casals

La Paris, în deceniul al treilea, studiază la celebra École Normale de Musique, cu marile personalităţi ale timpului, cu Casals însuşi, cu marele profesor Diran Alexanian, ulterior cu celebrul violoncelist Gaspar Cassado. Revenit la Bucureşti înfiinţează, în centrul Capitalei, pe actuala stradă a Occidentului, renumitul Conservator particular Pro-Arte, patronat de însăşi M.S. Regina Maria. Cu prilejul momentului festiv au fost de faţă marile personalităţi muzicale ale timpului, compozitorii Alfred Alessandrescu, Theodor Rogalski, pianista Silvia Şerbescu, tenorul Constantin Stroescu, muzicologul Emanoil Ciomac, violonistul Anton Adrian Sarvaş. În anul 1935, marele pianist francez Alfred Cortot salută înfiinţarea acestei înalte instituţii de învăţământ muzical. Scrisori similare de susţinere vin din partea celebrului violonist Jacques Thibaud a violoncelistului Pablo Casals. Susţine la Sala Dalles aşa numitele Conferinţe experimetale urmate de recitaluri instrumentale; ... contribuind la popularizarea creaţiei autohtone, a celei franceze, a celei contemporane; spre exemplu a creaţiei lui George Enescu, a compozitorului Stan Golestan...; o acţiune care a continuat concomitent în sălile parizene de concert.

A acţionat în sensul ridicării vieţii nostre muzicale la nivelul celei vest-europene, a celei franceze în mod special. Sunt aspecte ce se răsfrâng, după anul 1944, şi în activitatea sa privind conducerea Filarmonicii bucureştene alături de directorul general al instituţiei, maestrul George Georgescu. 

A colaborat îndeaproape cu marile personalităţi artistice ale timpului, cu flautistul Vasile Jianu, dirijorul Egisio Massini, contrabasistul Josif Prunner, violonistul Grigoraş Dinicu. A contribuit decisiv la ridicarea vieţii muzicale bucureştene la nivelul celei vest-europene; prin stăruinţele inclusiv ale domniei sale au fost invitaţi dirijorii Karl Böhm, Herbert von Karajan, pianistul Walter Gieseking, cei mai importanţi violoncelişti ai timpului, Antonio Janigro, Enrico Mainardi, Pierre Fournier, Gaspar Cassado, Casals însuşi şi, evident, George Enescu. În calitate de solist, George Cocea a fost promotorul cunoscutei pagini concertante enesciene, Simfonia Concertantă pentru violoncel şi orchestră, lucrare ce face parte actualmente printre probele Concursului Internaţional George Enescu. Nu trebuie uitat, în compania maestrului la pian, în Sala Dalles, George Cocea a susţinut numeroase recitaluri camerale.

În perioada postbelică, în perioada regimului aşa-zis de „democraţie populată”, a fost o victimă sigură a epurărilor operate împotriva elitei intelectuale-artistice a timpului. După eliberarea din detenţie, la începutul anilor ’60, George Cocea a parcurs o perioada dificilă de adaptare în noul context al epocii. Ulterior a primit postul de profesor la Liceul de Muzică de pe aceeaşi stradă a Occidentului, actualmente Colegiul Naţional George Enescu, de profesor asociat al Conservatorului de Muzică Ciprian Porumbescu, actualmente U.N.M.B.

Am fost vecini; şi ne-am aflat în excelentă comunicare. Locuiam împreună pe o stradă ce porneşte din Piaţa Dorobanţilor. Dispunea de un tonus contaminant. Permanent scenic, dinamic, mobilizator.

La împlinirea a două decenii de la plecarea în eternitate a maestrului, la Paris - Fontainebleau, alături de fraţii Menuhin, Yehudi şi Hebtzibach, de celebrul violoncelist şi profesor Maurice Gendron, George Cocea a luat parte şi a conferenţiat în cadrul unei manifestări dedicate personalităţii enesciene. Înfiinţează, în capitala Franţei, Orchestra de Cameră George Enescu, ansamblu în compania căruia vreme de peste un deceniu, a susţinut concerte din creaţia compozitorului, inclusiv la Biserica Română din Paris, în anul 1981, la împlinirea unui secol de la naşterea maestrului.

Relativ recent, în carul manifestării pe care Muzeul Naţional George Enescu a dedicat-o personalităţii maestrului George Cocea, calde cuvine evocatoare au fost rostite de violoncelistul Dan Cavassi, de muzicologul Viorel Cosma, de profesorul Alexandru Bădulescu.

Lumea lui Goerge Cocea nu mai este. Dar e important ca aceasta, marele spirite care au animat-o, să nu dispară în uitare.