FOTO Gravurile lui Goya încă mai pot fi văzute la Bucureşti

“Dezastrele războiului”, gravură de Goya

Este ultimul weekend de vizitare al unei veritabile expoziţii eveniment, cum rar se poate vedea în Bucureşti: “Goya, cronicarul tuturor războaielor”, cuprinzând 82 de gravuri din celebra serie “Dezastrele războiului”, punct de referinţă al artei universale.

Gravurile ilustrează scene din confruntarea cu trupele napoleoniene (1808-1814), dar vorbesc de fapt despre esenţa tuturor războaielor, trecute şi viitoare, ca fenomen inerent condiţiei umane. Expoziţia poate fi vizitată în Rotonda Sălii Auditorium a Muzeului Naţional de Artă al României (MNAR) până duminică la ora 18.00.

Rar pot fi văzute gravuri originale aparţinând marelui artist spaniol, unul dintre numele uriaşe ale artei universale, astfel încât ocazia chiar nu trebuie ratată. Expoziţia actuală o urmează şi o completează pe cea deschisă acum aproape trei ani, în primăvara lui 2010, tot la Muzeul Naţional de Artă, când au fost expuse o parte dintre “Capriciile” goyeşti, cealaltă serie de gravuri celebră a maestrului spaniol. Totodată, manifestarea aminteşte în mod subtil de o altă excelentă iniţiativă a Institutului Cervantes, expoziţia de fotografie “Luis Ramón Marín. Fotografii 1908-1940”, care a putut fi vizitată în toamnă la sediul Institutului.
 

Istoria ca vis

Expoziţia de la Bucureşti, al cărei titlu complet este „Goya, cronicarul tuturor războaielor: «Dezastrele» şi fotografia de război”, prezintă cele 82 de gravuri din celebra serie “Dezastrele războiului”, realizată de pictorul spaniol Francisco de Goya în perioada 1810-1820, ilustrând scene din timpul războiului dus de autohtonii spanioli împotriva trupelor napoleoniene (Războiul de independenţă spaniol, 1808-1814).

După cum se ştie, aici îşi are originea termenul de “gherilă” (“guerilla”, în spaniolă “hărţuială”), până la urmă armata lui Napoleon trebuind să se retragă sub atacurile unui inamic nevăzut, favorizat şi de relieful muntos. Dar până atunci confruntarea dintre spanioli şi invadatorii francezi, implicând – şi aceasta este şi mai important – mare parte din populaţia civilă, a avut toate caracteristicile unui război în ce are el mai esenţial, cu toate ororile cărora le dă naştere, pe front şi în afara frontului.

O extraordinară tratare vizuală a atrocităţilor campaniei napoleoniene din Spania se află în filmul “Cenuşă” (1965), în care Andrzej Wajda ecranizează romanul scriitorului clasic polonez Stefan Żeromski; războiul ca vis, istoria ca vis, este ceea ce creează geniul regizorului polonez în această capodoperă hipnotică.

Fotografii de război

Conform organizatorilor, “prin intermediul acestor gravuri, Goya denunţă ororile războiului: cruzimea, fanatismul, teroarea, nedreptatea, suferinţa şi moartea. Atitudinea sa imparţială, prin ilustrarea atrocităţilor comise de ambele tabere implicate în conflict, transformă actul creativ într-unul de protest, de condamnare a războiului, fără precedent în istoria artei”.

În paralel cu gravurile lui Goya sunt expuse, pe panouri intercalate în fiecare din secţiunile expozţiei, fotografii din timpul Războiului civil spaniol (1936-1939), eveniment care s-a aflat în atenţia presei internaţionale, beneficiind de prezenţa unor fotografi renumiţi precum Robert Capa, David Seymour, Gerda Taro, Augustí Centelles sau Alfonso Sánchez, cărora li se adaugă nenumăraţi fotografi locali sau anonimi. “Această alăturare este menită să extindă denunţul lui Goya până în zilele noastre, să identifice în discursul fotoreporterilor de război ecoul atitudinii lui Goya faţă de conflictele armate”, spun cei care au realizat expoziţia.

Războiul Civil European

Se justifică astfel titlul complet al expoziţiei. Prin acest element, prin fotografiile din timpul sângerosului Război Civil spaniol, expoziţia Goya se apropie, cum spuneam, de cea de fotografii a lui Marín, care abunda în imagini cutremurătoare de pe front(uri), dar şi din oraţele martirizate de acest conflict fratricid.

De fapt, în acei ani, care au prefigurat cel de-al doilea război mondial (acesta, ca să fim corecţi, în mod real a început mai devreme decât se crede, prin războiul chino-japonez – 1931: invazia Manciuriei, 1937: invazia totală – şi prin Războiul Civil spaniol, 1936-1939), Spania devenise un fel de câmp de bătălie pentru toate forţele ideologice care sfâţiau Europa. Opoziţia franchişti-republicani este simplistă, fiind vorba de fascişti, bolşevici şi anarhişti, fiecare tabără cu o ură necurmată împotriva celorlalte două şi strivind din faşă orice speranţă de democraţie.

Şapte teme majore

Autorii expoziţiei au preferat să nu respecte criteriul cronologic – fiecare gravură este numerotată de autor, de la 1 la 82 –, ci să încerce o ordonare tematică a subiectelor tratate, pentru a intra astfel în profunzimea fenomenului reflectat de Goya. Astfel, în expoziţie gravurile sunt grupate pe şapte teme majore: frontul, victimele, execuţiile, exodul şi jafurile, foametea, ipostaze ale femeii în război şi perioada de după război – o critică la adresa regimului absolutist instaurat de regele Ferdinand al VII-lea. Textele explicative lămuresc evenimentele ilustrate de autor şi fac legături între gravuri eventual situate în secţiuni diferite.

Din vasta arhivă fotografică spaniolă a Războiului Civil au fost selectate fotografii care corespund grupărilor tematice ale gravurilor lui Goya, tocmai pentru a pune în evidenţă forţa universală a imaginilor din seria “Dezastrele războiului” – precursoare a cronicilor fotografice ale viitoarelor războaie. Două texte aflate la intrarea în expoziţie detaliază istoria gravurii şi principalele tehnici de execuţie, precum şi istoria încercărilor de înregistrare a imaginii care au dus la fotografia modernă.

“Dincolo de valoarea artistică şi calităţile tehnice incontestabile, gravurile din seria «Dezastrelor» au rol de mărturie («Am văzut», «Aşa s-a întâmplat» – sunt titlurile unor planşe), de cronică a unor evenimente reale. De un mare impact vizual, în aceste gravuri pot fi identificate caracteristici care anticipează estetica fotografiei de presă: evitarea compoziţiilor complexe, surprinderea spontanului, a insolitului, prezenţa zonelor parazitare de negru sau a zonelor goale care au rolul de a concentra atenţia asupra porţiunii din imagine care conţine informaţia principală”, explică autorii selecţiei.

Ultimul mare gravor

Câteva informaţii despre geneza operei. Goya a început seria “Dezastrelor” în 1810, dar ultimele plăci vor fi terminate spre 1820, timp în care a realizat mai multe planşe de probă şi a imprimat doar trei exemplare complete ale seriei, sub titlul “Fatalele consecinţe ale sângerosului război cu Bonaparte în Spania”.

În 1862 Academia de Arte Frumoase San Fernando a achiziţionat 80 de plăci gravate din cadrul seriei, celelalte două fiind donate în 1870. Titlul “Dezastrele războiului” apare în prima ediţie publicată de Calcografia Naţională în 1863. Până în prezent au fost imprimate şase tiraje ale seriei, iar primul tiraj complet, cu 82 de gravuri, a fost realizat în 1963.

Maestrul groazei

Este indiscutabil că spaniolul Francisco de Goya (1746-1828) – privit atât ca ultimul “veche maestru”, cât şi ca primul pictor modern – este unul dintre marii maeştri ai bizarului, ai macabrului, ai întunericului, alături de nume mai vechi ca Hyeronimus Bosch sau Bruegel. În secolul XIX, cel al romantismului şi al Noii Ordini a progresului, doar un Géricault să mai atingă astfel de performanţe în demonic. Vor trebui aşteptaţi suprarealiştii tulburatului secol XX pentru ca această tendinţă a artei să ofere din nou capodopere.

Este la fel de clar că parcursul agitat al celor 82 de ani de viaţă ai maestrului i-a oferit materia pentru această profundă privire, lipsită de iluzii, asupra vieţii şi lumii, precum şi înţelegerea răului şi demonicului care caracterizează condiţia umană. Iniţial pictor de curte al Coroanei Spaniole, Goya a trăit destul de mult pentru a-şi pierde iluziile, atât personale cât şi despre fiinţa umană în general. Şirul de orori la care a asistat o dată cu invazia trupelor franceze în Spania nu face decât să îi confirme intuiţiile care se manifestaseră deja în tablourile sale cu elemente fantastice.

O utilă descriere a acestui parcurs al artistului, fie ea şi ficţionalizată, se află în filmul lui Milos Forman “Fantomele lui Goya” (2006), pe scenariul lui Jean-Claude Carrière. Un alt film despre pictor este “Goya în Bordeaux” (1999), al marelui regizor spaniol Carlos Saura.

Info

„Goya, cronicarul tuturor războaielor: «Dezastrele» şi fotografia de război”

Unde: Muzeul Naţional de Artă al României, Rotonda Sălii Auditorium (intrarea din str. Ştirbei Vodă, nr. 1)

Când: până pe 27 februarie 2013

Organizatori: Muzeul Naţional de Artă al României şi Institutul Cervantes din Bucureşti

→

Imaginea 1/6: Gravura de Goya