Filosoful Mihai Şora: „Îmi aduc aminte de toate imaginile care m-au înconjurat de-a lungul vieţii”

Marţi, prezent la evenimentul de redeschidere a Cafenelei critice, filosoful Mihai Şora a vorbit despre cum vede lumea la 101 ani, despre figurile care i-au marcat existenţa, dar şi despre cum intra în pământ celebrul dramaturg Eugen Ionescu.

Filosoful Mihai Şora (101 ani) a fost invitatul lui Ion Bogdan Lefter, marţi seara, la Point, unde a vorbit despre cum îi este lumea la cei 101 ani: „foarte frumoasă şi sunt frumoşi şi semenii noştri care ne împrejmuiesc, şi viaţa merită să o trăieşti”. 

Pe lângă preocuparea pentru scris şi pentru civismul de care dă dovadă în mod sistematic, Mihai Şora a rămas dedicat şi desenatului, oferindu-şi operele fie prietenilor, fie chiar unor necunoscuţi. 

Recunoştiinţă pentru recunoaştere

Filosoful e recunoscut de mulţi pe stradă, iar în legătură cu acest lucru, este modest şi sincer, explicând că nu ţine să fie recunoscut, vina fiind a publicului. 

„Într-un fel, îi sunt recunoscător publicului, pentru că această recunoaştere conferă un sens existenţei mele", a mărturisit filosoful.

Cât despre figurile care i-au marcat existenţa, Şora i-a amintit pe părinţii şi bunicii săi, dar şi anumiţi colegi şi profesori. Filosoful nu a dat însă nume pentru că nu şi-a dorit să existe o clasificare, vreo ordine a importanţei.

„Am figura mamei şi a tatălui meu, şi a unui bunic,patern, şi a unei bunici, materne. Fac parte din universul meu de amintiri. Am o memorie foarte bună. Îi văd nu doar dacă mi se pun fotografii în faţa ochilor, ci chiar dacă închid ochii mi-i aduc aminte....Îmi aduc aminte de toate imaginile care m-au înconjurat de-a lungul vieţii”, a mai spus Şora. 

Proiectul „Biblioteca pentru toţi”. Lumea spunea că e nebun 

Mihai Şora a regândit din temelii colecţia „Biblioteca pentru toti", în care, timp de trei decenii, din anii '70 până în anii '90, au fost publicate cele mai importante carti ale culturii universale. Filosoful a povestit că proiectul său era văzut de ceilalţi ca fiind imposibil de realizat.

Totuşi, a continuat acesta, alături de o „echipă redacţională de tineri foarte deschişi la cap”, a reuşit să ducă la bun sfârşit proiectul, după ce i-a întrebat dacă se simt capabili ca, împreună, sub oblăduirea lui, să meargă pe acel drum lung.  

„Toată lumea îmi spunea <<'Eşti nebun. Cum îţi închipui tu că poţi să scoţi în fiecare sâmbătă un volum de zeci de mii de exemplare care să cuprindă literatura lumii?>>. Am încercat şi s-a putut", a mai spus Mihai Şora. 

Într-o lume care nu ştia ce vrea, a mai explicat filosoful, el a realizat că dacă cineva îşi doreşte, cu încăpăţânare, să atingă o anumită ţintă, mergând pe o anumită cale, atunci va putea să îl realizeze. „Fără să facă zgomot".

Cum intra Eugen Ionescu în pământ?

Şora a povestit şi un episod legat de unul dintre cei care i-au fost prieteni, dramaturgul Eugen Ionescu. Acesta obişnuia să facă un act artistic, un performance pe care, îl făcea oricând, la cerere, cu mare disponibilitate, după cum a explicat filosoful.

„Era îmbrăcat în palton, care era foarte lung. Îşi trăgea puţin paltonul peste cap aşa încât dispărea. Pe urmă, el începea să  coboare, se lăsa pe vine şi ajungea la pământ fără să se vadă că interiorul paltonului există un personaj...ajungea la pământ, se făcea plat şi nu mai exista Eugen ionescu, nu mai exista nimic, decât acest palton care stătea plat, acolo, deasupra suprafeţei sălii în care îşi desfăşura spectacolul. Asta era intrarea, o făcea cu o măiestrie uluitoare”, a mai povestit Mihai Şora.