Film-cult despre muzica underground berlineză a anilor ’80 şi concertul trupei Jolly Goods, în încheierea Zilelor Filmului German

Joi, 10 noiembrie, de la ora 21.00, în Control Club (intrarea liberă), are loc proiecţia peliculei „Moarte hipioţilor!! Trăiască punk-ul!”, un film-cult scris şi regizat de Oskar Röhler, având story-ul plasat în Berlinul de Vest al deceniului opt, în care apar pe ecran figuri legendare precum Blixa Bargeld, Nick Cave şi Rainer Werner Fassbinder. De la ora 23.00, va avea loc concertul trupei germane Jolly Goods.

Joi, 10 noiembrie, se încheie cea de a XI-a ediţie a Zilelor Filmului German, unul dintre cele mai vizibile proiecte organizate anual de Goethe-Institut.

Evenimentul de joi, la care publicul are acces gratuit, se desfăşoară în Control Club, începând cu ora 21.00, când are loc proiecţia peliculei „Moarte hipioţilor!! Trăiască punk-ul!”, un film-cult scris şi regizat de Oskar Röhler, având story-ul plasat în Berlinul de Vest al deceniului opt, cu efervescenta sa viaţă cultural-artistică, din care apar pe ecran figuri legendare precum Blixa Bargeld, Nick Cave şi Rainer Werner Fassbinder. Proiecţia este urmată, de la 23.00, de concertul trupei germane Jolly Goods, sosită special la Bucureşti pentru seara de încheiere a ediţiei din acest an a Zilelor Filmului German. 

„Moarte hipioţilor!! Trăiască punk-ul!” al lui Oskar Röhler are toate ingredientele unui film-cult. Bazat pe propriul roman, Mein Leben als Affenarsch (O viaţă de tâmpit), în care Röhler povesteşte cu accente puternic autobiografice viaţa unui tânăr punkist în Berlinul de Vest, filmul este considerat cea mai bună creaţie a regizorului de după „Die Unberührbare”.

Robert (Tom Schilling), în vârstă de 19 ani, s-a săturat de viaţa de internat în orăşelul de provincie vest-german, de prietena lui dificilă şi de hipioţii peste care dă la tot pasul. Pentru a putea trăi ca un punker autentic, pleacă în Berlinul de Vest, unde mai întâi îşi câştigă banii făcând curăţenie într-un bar de striptease. În schimb, proprietarul clubului, Schwarz (Wilson Gonzales Ochsenknecht), îl introduce în viaţa de noapte a Berlinului. Urmează nopţi lungi şi sălbatice în decadenţa strălucitoare a Berlinului anilor ’80. Filmul lui Röhler arată, fără urmă de compasiune sau intenţie de înfrumuseţare, furia înlănţuită şi umorul tinerilor, aducând totodată în prim-plan, cu ajutorul satirei, întârziata scenă punk berlineză.

„O nouă frescă a unor alte timpuri, dar mai ales o satiră acută a establishment-ului, plin de dialoguri fără perdea, dureros, dar în acelaşi timp foarte antrenant”, au declarat criticii germani la apariţia filmului.

Filmul lui Oskar Röhler este sutitrat în limba română. Organizatorii recomandă acordul părinţilor pentru copiii sub 12 ani.

Trupa Jolly Goods (foto dreapta), formată din surorile Tanja Pippi and Angy Lord, a fost înfiinţată în 2003, într-un subsol din Rimbach, Odenwald (Germania). Tanja Pippi e vocalistă, cântă la chitară, pian şi orgă.

Angy Lord e backing vocal şi cântă la tobe, percuţie şi pian. Muzica lor este un amestec de punk, folk, shoegaze, riot grrrl, garage, pop şi noise.

În 2007, au lansat albumul de debut, „Her Barium” la casa de discuri berlineză Louisville Records.

În 2007 şi 2008, Jolly Goods au susţinut concerte în Germania, Austria, Elveţia, Franţa şi Suedia. Au avut, de asemenea, apariţii la Volksbühne din Berlin, la Palladium din Köln, Fleche dor din Paris (FR) şi la Girls Rock Festival în Alexandria (Egypt).

În 2010, au participat la opera rock „Peaches Does Herself“, în cadrul HAU Berlin. În 2011 au lansat cel de al doilea album, „Walrus”, înregistrat la casa de discuri staatsakt. Ulterior au pornit într-un turneu de promovare alături de alţi doi muzicieni, Simon Bauer & Hans Unstern. În 2012 Jolly Goods au susţinut un turneu în Canada şi SUA. În ultimul an trupa lucrează la cel de al treilea album.

Tanja Pippi este şi fotografă şi creatoare de film(www.tanjapippi.net). Angy Lord are, la rândul ei, un proiect solo, în cadrul căruia cântă piese dark morbid la pian şi orgă.

„Jolly Goods, surori în spirit şi în realitate, ne arată ce se mai poate face în muzica rock: minimalism, calm, dar şi zgomot şi precizie.” (Ran Huber)