De ce a refuzat MŢR proiecţia filmului românesc „Câteva conversaţii despre o fată foarte înaltă“. Răspunsul la scrisoarea regizorului Tudor Giurgiu

Liliana Passima, manager al Muzeului Ţăranului Român (MŢR), a răspuns, într-un document transmis „Adevărul”, scrisorii deschise transmise de regizorul Tudor Giurgiu cu privire la refuzul proiecţiei filmului lui Bogdan Theodor Olteanu „Câteva conversaţii despre o fată foarte înaltă”.

Într-o scrisoare venită ca replică a celei a lui Tudor Giurgiu, Liliana Passima, manager MŢR, explică în ce context a fost refuzată programarea filmului „Câteva conversaţii despre o fată foarte înaltă”, în regia lui Bogdan Theodor Olteanu, cu Silvana Mihai şi Florentina Năstase în rolurile principale, la cinematograful muzeului: o perioadă complicată pe care muzeul o traversează, care presupune un efort administrativ post-şantier considerabil, derularea unui proiect cu finanţare din fonduri europene, precum şi intervenţii care ţin de conservarea colecţiilor.

 În scopul îndeplinirii acestor obiective, muzeul nu îşi permite să fie subiectul unor noi tensiuni. 

„Contextul este perioada destul de complicată pe care muzeul o traversează, aceasta presupunînd un considerabil efort administrativ post-şantier (obţinerea unor avize de funcţionare, relocările personalului, repunerea expunerii permanente, o multitudine de probleme tehnice), derularea unui proiect cu finanţare din fonduri europene, o serie de intervenţii ce ţin de conservarea colecţiilor. Toate acestea presupun aprobări, finanţări, termene pe care nu ne permitem să le ratăm prin angajarea într-o colaborare punctuală (programarea unui film precum cel în cauză) care ne-ar putea deturna spre noi tensiuni”, notează Liliana Passima, în scrisoarea transmisă ziarului „Adevărul”, intitulată „Muzeul-Pârleaz: Un răspuns”.

Pentru că filmul ar avea potenţialul de a genera tensiuni similare celor din luna februarie când, sub sloganul „Chemarea Ţăranului Român“, cei care spun că fac parte din Frăţia Ortodoxă „Sf. Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de Biruinţă“ au îndemnat câţi mai mulţi oameni să vină la MNŢR pentru a sabota proiecţia filmului „Soldaţii. Poveste din ferentari“,conducerea muzeului a decis că proiecţia peliculei „Câteva conversaţii despre o fată foarte înaltă” nu este potrivită.

                                                                                            Protest, în februarie, la MŢR

Nevoia MŢR de linişte 

Managerul MŢR continuă prin a puncta că, „într-adevăr, în următoarea perioadă MŢR are nevoie de linişte”. Totuşi, această linişte, explică Passima, nu corespunde cu cea despre care a vorbit regizorul în corespondenţa purtată pe tema în cauză. Anunţând că va transmite o scrisoare deschisă către media, Tudor Giurgiu explica în corespondenţa cu managerul MŢR faptul că, fără voia conducerii instituţiei, prin astfel de refuzuri se dă de înţeles că „unii” au câştigat, amintind că încă din ’90 se dorea linişte, se făceau apeluri la linişte. 

„Îmi pare rău că domnia sa nu a avut răbdare să discutăm detaliat acest context, aşa cum i-am propus, pentru a înţelege decizia pe care am luat-o. Situaţia face ca în această perioadă interesul imediat al casei de producţie pe care domnia sa o manageriază, şi pe care de altfel pot să-l înţeleg, să nu se suprapună cu interesul imediat al MŢR”- managerul MŢR.

De asemenea, în scrisoare se punctează că obiectivele de prim ordin ale muzeului, care ţin de activitatea muzeală, sunt cele care au statut de priortiăţi, neputând fi surclasate de obiective secundare, unde se încadrează proiecţia de filme, „căreia i-am dat o importanţă tot mai mare în ultimii ani”. 

Passima: MŢR nu este un spaţiu tampon

Astfel de nemulţumiri vor mai apărea, indiferent din ce parte, consideră Liliana Passima. Totuşi, trebuie înţeles că „MŢR nu poate fi tribuna sau spaţiul tampon al niciuneia din părţile care uneori transformă muzeul nostru, voit sau nu, într-un cîmp de luptă, un decor, cînd mai natural, cînd mai butaforic.”

„Pot înţelege că modurile diferite de a trăi şi de a privi lumea se angajează adesea în discursuri legitime şi dispute de putere. Nu pot accepta însă ca o instituţie publică, aşa cum este MŢR, să fie trasă ori folosită în acest balans, care uneori are mai degrabă de a face cu discursul politic decît cu cel cultural”- Liliana Passima.

Imagine din filmului lui Bogdan Theodor Olteanu (Foto: imdb.com)

În corespondenţa transmisă de Passima ziarului „Adevărul”, dintre aceasta şi Tudor Giurgiu, managerul MŢR l-a invitat pe regizor, la întoarcerea acestuia în ţară, la o discuţie faţă în faţă, „pentru a putea sta de vorbă mai aplicat şi a vă face o imagine mai apropiată de realitate şi contextul instituţional de care noi, ca instituţie naţională bugetară depindem”.

Giurgiu îi scrisese idei similare celor transmise în scrisoarea sa deschisă, punctând că intervenţia lui este un mesaj din suflet şi că este de părere că se poate găsi o soluţie de programare a filmului fără stârnirea de agitaţie în media sau pe Facebook. 

<<Dacă schimbi ceva la acest muzeu, te vor omorî ai tăi; dacă nu schimbi nimic, va muri muzeul!>>

„Poate că este neobişnuit să începi răspunsul unei scrisori deschise cu un citat. O voi face însă, pentru că îl consider revelator.

Într-o zi, pe cînd eram directorul MŢR, am primit vizita unei curatoare din Statele Unite, care fusese multă vreme directoare a Muzeului Holocaustului. După ce i-am arătat muzeul, ne-am aşezat la o cafea să schimbăm impresii. În final, m-a privit în ochi şi mi-a spus: «Nu te invidiez!» «De ce?» – m-am mirat eu. «Dacă schimbi ceva la acest muzeu, te vor omorî ai tăi; dacă nu schimbi nimic, va muri muzeul!» Şi a plecat. Peste cîteva zile am plecat şi eu de la muzeu.

MŢR este o icoană a conservatorismului românesc; iar acesta împărtăşeşte, fără să realizeze, dilema muzeului, rezumată de conservatoarea americană...”

Aşa îşi încheie profesorul Vintilă Mihăilescu articolul „Muzeul şi identitatea Ţăranului Român”, apărut în volumul Apologia pîrleazului. În istoria acestui loc sînt multe astfel de întîmplări anecdotice. Puse cap la cap, am putea construi un veritabil labirint de oglinzi care ne-ar developa propriile imagini – unele ştiute, altele bănuite, unele deformate, altele deloc conştientizate. Un portret imperfect. Ezit să scriu dacă portretul acesta ar fi al unei ţări, al unei naţiuni, al unui popor, al unei comunităţi de orice fel. Actualitatea este atît de traversată de conflicte încît ne este parcă tot mai dificil să folosim cuvinte mari, integratoare. Dar, da, este un portret măcinat de propriile încercări, temeri, victorii, eşecuri. În orice caz, este cu siguranţă un portret de asumat. Cu atît mai mult cu cît Muzeul Ţăranului Român a traversat un centenar – celebrat în 2006 – care a coincis cu perioada de construcţie naţională, cea a comunismului şi, mai apoi, cu tranziţia post-socialistă. Pe scurt, o modernitate care parcă nu se mai sfîrşeşte. Şi, da, este istoria unui loc care nu de puţine ori a fost impropriu privit şi interpretat. Faptul că a rezistat 28 de ani spune totuşi multe, fiind revendicat şi apărat pe rînd atît de conservatori, cît şi de progresişti, în ciuda tensiunilor din ultima vreme. Acesta este semnalul că MŢR este un loc viu, care pune probleme în sens pozitiv unei societăţi diferită de cea din anii 1990, cînd muzeul nostru a fost reînfiinţat.”- pasaj din scrisoarea semnată de Liliana Passima, manager al MŢR.