Cannes avant Cannes. Toată lumea cântă, se maschează şi se vaccinează

Cum vacanţa pentru francezi se sugerează să fie în ţară, începe înghesuiala, azi e o vineri bison futé, adică un trafic infernal, descris de decenii printr-un desen al unui simpatic indian, piele roşie (n-o fi politically incorrect?), cu mult înainte să fi apărut Waze-ul (despre care nu mi-am pus problema cum s-o scrie), căci a venit vacanţa şi lumea călătoreşte în Franţa, mai cu seamă la Cannes. Adio, distanţare!

Joi, filme cu drepturi şi voci: Velvet Underground, regia Todd Haynes (care se crede Scorsese, dar nu-i), despre muzica anilor 60, şocantă pe atunci (nu ştia publicul ce-l aşteaptă), cu multe droguri şi aluzii gay, în melodiile unor băieţi cu studii serioase de pian şi alte instrumente. 20 de ani- o posibilă pedeapsă pentru sexul socotit încă ilegal, între parteneri de acelaşi gen.

Apropo de acelaşi subiect, austriacul Marea libertate (numele unui bar LGBT, dar şi aluzie la abrogarea legii care prevedea 24 de luni de puşcărie, odată cu primii paşi pe Lună, unde deţinuţii sperau să fie şi ceva extratereştri!). Mult prea explicit, în celule şi toalete publice groteşti, repetitiv, cu inconturnabilul buză de iepure, germanul Franz Rogowski. Aplauze furtunoase, în ziua în care, coincidenţă, în Ungaria se strânge rău şurubul asupra chestiunii, atât de discutabilă şi discutată.

Lingui e despre avorturile interzise în Ciad, chiar şi după un viol. O relaţie mamă singură-fiică, într-o lume profund musulmană.

Jane par Charlotte, o mare dezamăgire, o discuţie stearpă, nesfârşită, banală. Păcat! O bătrâneţe neîngrijită. Mai bine doar cântau.

După, am simţit nevoia să văd Cannes-ul de sus! Din roată! (Mi-am amintit de titlul lui Abel Gance, din 1923). Câte amintiri!

Azi misteriosul La civil! Baftă, Teodora!