Cannes 2013. Ziua J&J - „Tânără şi frumoasă”

Actriţa Marine Vacth (stânga), regizorul Francois Ozon şi actriţa  Geraldine Pailhas, din filmul "Jeune et Jolie" la cea de-a 66-a ediţie a Festivalului de film de la Cannes FOTO Lionel Cironneau

Pliantul din 17 mai avea o caricatură a celebrisimului Plantu, cu Agnes Varda, (soţia lui Jacques Demy), preşedinta juriului Caméra d’Or, pentru debut, pe care a luat-o şi dragul nostru Corneliu Porumboiu, pentru „A fost sau n-a fost”.

Printre umbrele zburătoare, plutitoare, şi note muzicale în loc de stropi, (racord cu ploia rece, care mă tot aştept să fie de bere Silva, din recunoştinţă pentru re-re-sponsorul meu) pentru că urma proiecţia cu „Umbrele din Cherbourg”, o peliculă cult a anilor '60, când celebrul cuplu s-a cunoscut, la gală fiind prezentă şi fiica adoptivă a realizatorului: Rosalie Varda–Demy, creatoare de costume de cinema şi teatru.

Din păcate n-am putut fi în sală, deşi tare mi-aş fi dorit, pentru că în ţara "Fraternităţii, egalităţii şi libertăţii", cu egalitatea ziariştilor e mai greu. Dacă ai un badge albastru, şi nu roz sau şi mai şi roz cu... pastilă,  coada e mai lungă şi stai majoritar, la balcon, la cucurigu (noroc că sunt obişnuită cu cabina de altădată de la Cinematecă), şi se întâmplă, ca după o oră bună sub un duş din cer, cei care sunt mai aşteptaţi decât cei ce urcă treptele, respectiv cei care le coboară, ca să te verifice şi să te ponteze, fac semnul oribil al sălii complete, adică nu mai sunt locuri!

Aşa am păţit la proiecţia de dimineaţă cu „The Bling Ring”, pe care fericiţii care au intrat, apoi l-au făcut praf, dar voiam să văd cu ochii mei, mai ales din respect şi admiraţie pentru tatăl Sofiei, Francisc Ford Coppola, care i-a şi compus o melodie, când filma în România, şi fiica lui l-a făcut iar bunic.

Pelicula unei bande de descrierate plus un descreierat, care caută adrese de vedetuţe cu bani pe internet, le filează pe Facebook, când sunt plecate din oraş pe la evenimente şi le intră în casele de un prost gust dezgustător, dar pline de fiţe şi de mărci râvnite, când n-ai altceva mai bun de făcut pe lumea asta, e destul de banală, dacă n-ar fi îngrijorătoare pentru naivitatea (ca să fiu delicată) unei mame de un ridicol fără margini şi cinismul tinerei generaţii, ahtiate după celebritate şi ţoale. Din fericire, poliţia, care şi ea e destul de cu încetinitorul îi prinde, li se dau ceva pedepse, invers proporţionale cu faima avocatului pe care şi-l pot permite şi fac nişte declaraţi siderante, iar revistele se reped să-i interviveze. Replica poate cea mai reuşită fiind: Ce admiri la Angelina Jolie? Soţul ! (Care fie vorba între noi nici nu e cu acte!).

Pe scenă, la smoching, maestrul Thierry Fremaux, încântat să-l aducă lângă sine pe preşedintele de la "Un certain regard",Thomas Vinterberg, autorul remarcabilului: „Vânătoarea” (pe ecrane, cu întârziere, dar în sfârşit, şi la noi), dar şi pe Sofia, în rochie neagră, scurtă, cu paiete identice cu bustierul fostei Hermione din Harry Potter: Emma Watson. (Elementar, dragă Watson, ca să citez din Holmes, era să vă coordonaţi sau poate era voită treaba şi nu o coincidenţă nefericită!)  

Dar tot răul spre bine: aveam să cunosc un personaj de cinema. O cinefilă, de pe meleaguri mioritice, intrată bine-mersi ca în „Identitate furată”, pe badge-ul altcuiva, care făcea poze exact ca-n filmul de pe ecran, ca să aibă amintiri de la Cannes, şi care s-a dovedit o iubitoare de-a 7-artă, gata de orice ca să-şi vadă visul, să devină cineastă, (deja poate pune de un script) cu întâlniri cu producători celebri şi oscarizaţi de efecte speciale, de unde deduc că bine zicea japonezul din „Aşa tată, aşa fiu”, trebuie să fii îndrăzneţ ca să reuşeşti în viaţă, sau cum repeta mereu tatăl meu : „Să nu-ţi mănânce câinii din traistă!”

„Jeune & Jolie” deschide competiţia oficială la Festivalul de la Cannes

Dar să revenim la primul film din competiţia oficială: „Jeune & Jolie” / „Tânără şi frumoasă”, despre o prostituată mică, minoră cu preversiuni majore, dar nimic scârbos sau vulgar! François Ozon a reuşit să facă dintr-o dramă, care se putea termina tragic, o poveste ataşantă şi plină de ironie (inclusiv virginitatea pe care şi-o pierde cu ajutorul unui neamţ, taman acum, când toată lumea îl comentează pe Hollande, după discursul primului an de preşedinţie, că se lasă dominat de Merkel!).  În ecuaţie e cuprins şi un frate vitreg, care-şi adulează sora, o mamă care nu bagă nimic de seamă, un tată de-al doilea care dă de bănuit şi "n" amanţi de toate vârstele şi rasele (la noi încă nu s-a scos cuvântul din legislaţie, ca la francezi, deci îl mai pot folosi), plus nişte prieteni de familie ...

Protagonista e un manechin, Marine Vacth, care o să mai creeze un val de anorexice, dar care joacă foarte convingător, mama e Géraldine Pailhas, impecabilă, şi într-un rol episodic, dar pregnant, o preferată a realizatorului, princiara de gheaţă: Charlotte Rampling.

VA URMA.