Diana Seceleanu

Ne începem ziua, adeseori, citind sau ascultând ce se petrece în ţară şi aflând ce se întâmplă în lume. Fie că suntem tradiţionalişti şi preferăm să lecturăm un ziar fizic, fie că aflăm subiectele zilei din publicaţiile online, că ascultăm radio în drum spre serviciu sau că privim ştirile la televizor, zi de zi, intrăm în contact cu presa. Dar cum este ea privită de adolescenţii care tocmai au depăşit graniţa copilăriei?

Oficial, este profesor la Facultatea de Arhitectură, însă când îi rosteşti numele faci referire la un reper al fotografiei contemporane. Şi deşi şi-a format o reputaţie respectată în comunitatea de profil prin lumea pe care o surprinde prin obiectivul lui, Vlad continuă să spună despre el că nu se consideră fotograf, ci vede în ceea ce face o terapie de care nu poate şi nici n-ar vrea să se despartă.

Un an de la Colectiv. S-au închis localuri, s-au dat amenzi, s-a vociferat schimbarea. S-au redeschis localuri, pentru unii dintre noi viaţa a revenit la normal şi doar uneori ni se mai umezesc ochii când e prezentat un reportaj cu personaj principal unul dintre supravieţuitori sau cu un părinte care şi-a îngropat copilul.

Liviu Popescu are 29 de ani şi este supravieţuitor al tragediei din Colectiv. Putem spune că e printre cei norocoşi, pentru că, deşi se află la minimum cinci ani de o sperată recuperare completă, este independent şi aşteaptă ca viaţa să-şi reia cursul normal. Basist la trupa „Up to Eleven“, destrămată după incendiul devastator, şi-a pierdut în Colectiv prieteni de-o viaţă, dar a rezistat unuia dintre cele mai mari dezastre civile din România.

Cum e viaţa fără Facebook? Pentru persoanele de vârsta mea pare utopic, iar cei în etate găsesc o sursă mai mare de mirare în faptul că întreb un astfel de lucru, comparativ cu ideea în sine. La care se poate reflecta puţin totuşi, având în vedere că mulţi dintre noi lucrăm la calculator cu Facebook-ul deschis sau petrecem cel puţin o oră pe zi scroll-ând în vieţile altora.

Vezi mai multe