Marea Buclă în timp: tot ce trebuie sa știi despre Turul Franței
0
Turul Franței poate fi câștigat fără a obține vreo victorie de etapă.
Traseul competiţiei este diferit de la an la an, dar se încheie întotdeauna la Paris. Din anul 1975, ultima etapă se desfăşoară de-a lungul bulevardului la Champs-Elysees.
Suma diferenţelor străbătute de-a lungul unei căţărări din Turul Franţei a fost comparată cu escaladarea a trei Everesturi.
Un aspect interesant al acestei competiţii este faptul că există posibilitatea de a câştiga Marea Buclă fără a obţine vreo victorie de etapă, un exemplu fiind Alberto Contador, în prezent suspendat pentru dopaj.
Majoritatea etapelor se desfăşoară pe teritoriul Franţei, însă începând cu anii ’60, traseul traversează şi mici părţi din ţările apropiate.
Controversele nu s-au ţinut departe nici de această competiţie. Încă de la începuturile sale au existat acuzaţii de dopaj, când cicliştii consumau alcool şi foloseau eter pentru a-şi atenua durerile. Mai târziu, se foloseau substanţe precum stricnină, cocaină, cloroform şi aspirină. În ’67, britanicul Tom Simpson a murit în timpul unei căţărări, după ce consumase amfetamină. Ulterior, au fost luate măsuri împotriva dopajului, prin testarea probelor de sânge ale cicliştilor.
Premii, distincţii, recompense
Tricoul galben: În fiecare zi, la finalul fiecărei etape, sportivul cu cel mai mic timp acumulat după sfârşitul zilei precedente îmbracă tricoul galben, de lider al clasamentului general. Cel care îmbracă tricoul pe podiumul final încasează 450.000 de euro, locului secund îi revin 200.000 de euro, în timp ce locul 3 este premiat cu 100.000 de euro. De asemenea, fiecare zi în galben aduce 7000 de euro.
Tricoul verde este acordat liderului clasamentului pe puncte.
Tricoul alb cu buline roşii este decernat celui care ocupă primul loc în clasamentul pentru căţărări.
Tricoul alb se acordă celui mai bine poziţionat ciclist sub 26 de ani în clasamentul general
Tricoul verde, alb cu buline roşii şi cel alb aduc premianţilor câte 6000 de euro şi între 20.000 şi 25.000 de euro la finalul Turului.
La finalul fiecărei etape se desemnează premiul pentru cel mai combativ ciclist, acesta purtând a doua zi un tricou roşu, pe care este scris cu alb numărul de concurs. Ciclistul considerat cel mai combativ la finalul cursei primeşte 2000 de euro.
Un alt premiu este desemnat celui mai agresiv de pe durata Turului.
În clasamentul general final sunt premiaţi cei clasaţi pe primele 150 de poziţii.
La polul opus acestora, ultima persoană din clasamentul general este poreclită “lanterna roşie”.
Top câștigători ai Turului Franței
Lance Armstrong: 1999, 2000, 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 (record absolut, câștigător a șapte ediții Tour de France)
Jaques Anquetil: 1957, 1961, 1962, 1963, 1964
Eddy Merckx: 1969, 1970, 1971, 1972, 1974
Bernard Hinault: 1978, 1979, 1981, 1982, 1985
Miguel Indurain: 1991, 1992, 1993, 1994, 1995 (primul ciclist care a obținut cinci victorii consecutive la Tour de France)
Philippe Thys: 1913, 1914, 1920
Louison Bobet: 1953, 1954, 1955
Greg LeMond: 1986, 1989, 1990
Alberto Contador: 2007, 2009, 2012
Tour de France în cifre:
1903 este anul în care a fost organizat pentru prima dată Turul Franţei, francezul Maurice Garin fiind primul câştigător;
3.600 de km este lungimea pe care se întinde competiţia ciclistă;
7 victorii consecutive este recordul absolut, deţinut de Lance Armstrong;
21 de etape are Turul Franţei, dispuse de-a lungul a trei săptămâni.
Se încarcă comentariile...
