Laptopul merge greu? Cum îi poţi creşte performanţele

Laptopul merge greu? Cum îi poţi creşte performanţele

Laptopurile vechi primesc o a doua viaţă cu un upgrade

Spre deosebire de un desktop, opţiunile de upgrade pentru un notebook sunt limitate, dar puteţi face câteva investiţii care vă vor ajuta.

Ştiri pe aceeaşi temă

Percepţia generală este că, din momentul în care ai cumpărat un notebook, cel mai probabil, configuraţia acestuia va rămâne neschimbată până ,,l-ai pasat” mai departe sau, în cazuri extreme, l-ai aruncat. În câteva cazuri particulare, această situaţie este adevărată, există însă şi câteva excepţii de la regulă. De multe ori puteţi investi într-o cantitate de memorie suplimentară, într-un hard disk mai mare, într-unul mai rapid sau într-un SSD. În ceea ce priveşte spaţiul de stocare, există din ce în ce mai multe soluţii prin care puteţi face un upgrade, multe aplicându-se chiar şi în cazul unor tablete. Toate le vom detalia într-un mod cât se poate de explicit.

Într-o lume ideală, vă cumpăraţi de fiecare dată un notebook cu configuraţia maximă posibilă. Astfel aţi scăpat de orice bătăi de cap. Atunci când aveţi cantitatea maximă de memorie RAM şi unitatea voastră de stocare constă într-un SSD ultra rapid, am încheiat orice discuţie. Upgrade-ul nu este pentru voi.

În general, nu este recomandat să cumpăraţi un notebook plecând de la premisa că veţi investi bani în el, dar de cele mai multe ori nu aveţi altă opţiune. Dacă în cazul unui desktop era foarte uşor să mai schimbaţi ceva la capitolul hardware, un notebook vă limitează destul de mult când vine vorba de a-l deschide şi a înlocui hard disk-ul sau RAM-ul. Multe sisteme portabile moderne nici măcar nu mai suportă vreun upgrade.

Fuga după sisteme portabile din ce în ce mai subţiri, ultrabook-uri cu baterii integrate, vine cu compromisuri. Aveţi de cele mai multe ori o autonomie mare datorită unui procesor Intel Ultra Low Voltage, dar s-ar putea ca acela să nu fie cel mai sprinten sistem pe care aţi pus mâna. Deşi aţi fi tentaţi să credeţi că puteţi investi bani ulterior într-un astfel de computer, aproape de fiecare dată, vă înşelaţi. Pentru a fi atât de compacte şi cu o grosime care rareori atinge un centimetru şi jumătate, memoria RAM este integrată pe placa de bază, iar în interiorul lor nu putea fi strecurat un hard disk normal sau un alt SSD.

În practică, există şi excepţii de la regulă, iar noţiunea de ultrabook a devenit un pic mai flexibilă în ultimii ani. Cel mai bine însă, dacă vă gândiţi să vă actualizaţi hardware-ul unui portabil, cel mai bine ar fi să vă luaţi un laptop un pic mai mare. Majoritatea notebook-urilor actuale nu mai sunt la fel de mari ca pe vremuri, dar dacă aţi cumpărat un ultrabook de 1,3 kilograme, aproape sigur, abia îl veţi mai putea deschide. Nici nu încape vorba de schimbat ceva. Când ajungeţi pe la un sistem de peste 2 kilograme, câştigaţi un pic de flexibilitate la capitolul upgrade.

Aproape orice sistem portabil de la Apple nu permite upgradarea componentelor interne. Statutul de cele mai atrăgătoare şi compacte sisteme din lume vine cu un compromis imens la capitolul investiţii ulterioare. În imaginea de mai sus, de exemplu, este ilustrat un MacBook Pro Retina Display cu diagonala de 15 inci. Deşi aţi fi tentaţi să credeţi că la 15 inci aţi putea fără probleme să măriţi cantitatea de memorie RAM a Mac-ului vostru, vă înşelaţi.

Pentru a vă obliga să investiţii din start într-un MacBook mai scump şi pentru a realiza nişte creaţii atât de subţiri, Apple integrează memoria RAM pe placa de bază şi foloseşte nişte SSD-uri create special pentru gigantul din Cupertino, cu o interfaţă proprietară. Deşi acestea din urmă, cu eforturi mari şi investiţii semnificative, se găsesc în comerţ, nu reprezintă cea mai accesibilă soluţie. Această politică care iniţial se referea doar la sistemele MacBook Air este atât de profitabilă pentru compania americană încât până şi cel mai recent Mac mini, lansat săptămâna trecută, este la fel de restrictiv când vine vorba de upgrade.

Pe lângă faptul că necesită nişte şurubelniţe speciale pentru deschidere, nu aveţi nimic de câştigat dacă vă loviţi de o imagine precum cea de mai sus, în care fiecare componentă este lipită şi acoperită cu ameninţări legate de pierderea garanţiei în cazul în care atingeţi ceva.

Partea tristă este că aceleaşi restricţii se aplică şi la hibride gen Microsoft Surface Pro, pe care gigantul din Redmond se încăpăţânează să le promoveze ca fiind alternative mai mult decât decente la ultrabook-uri. Ca fapt divers, o tabletă Surface nu poate fi deschisă decât cu un uscător de păr menit să slăbească lipiciul din spatele display-ului, iar riscurile implicate sunt mai mult decât evidente. Apropo, un Surface Pro 2 are peste 90 de şuruburi în interior.

Află ce poţi face exact pentru a îmbunătăţi performanţa laptopului 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: