Obiceiuri de Anul Nou în Sălaj: ascunsul porţilor sau strigatul din deal

Protagoniştii acestor obiceiuri sunt în special feciorii FOTO Arhivă

Chiar dacă multe dintre aceste obiceiuri mai dăinuie doar în amintirea celor care le-au practicat, frumuseţea şi ilaritatea lor răzbate încă fie şi doar din poveştile celor care le rememorează. Sunt, însă, şi sate în care se mai păstrează unele obiceiuri.

Potrivit rapsodului popular Ileana Graţiana Pop, în seara de Anul Nou, tinerii din satele de pe Valea Agrijului şi din alte zone din judeţul Sălaj urcă pe dealuri şi „vârăiesc”, adică strigă numele fetelor din sat, tinere care sunt apropiate de vârsta căsătoriei. „Feciorii se duc pă deal şi strigă fetele. Le mai şi dau porecle.....”vâra, vâra măi, m-o mânat - mânat, grasolea de Ioan după umflata de Florica.....are o bucă cât o dică”.

„Uneori mai sunt şi tinere care se supără, dar totul este până la urmă o distracţie frumoasă şi toţi trebuie să se distreze în noaptea de Anul Nou. În această noapte nu are voie nimeni să se supere. În dimineaţa de Anul Nou încep să vină cu sorcova. Tot de Anul Nou vin neamuri din alte sate pe ospăţ. Înainte se duc la biserică, iar apoi la ospăţ. Cu cât îs mai mulţi, cu atât este gazda mai mândră, pentru că înseamnă că este avută şi are mulţi ospeţoi”, explică rapsodul. Ileana Graţiana Pop mai povesteşte că în trecut, după ce musafirii erau ospătaţi, se trecea la balul satului, unde se adunau tinerii în principal pentru a se distra. „Era bal şi toată lumea se distra. Pe o şură, undeva în sat, se făcea ca şi un fel de mascotă îmbracată în haine zdrenţuite şi îi puneau un nas lung şi alte lucruri pentru a fi o sperietoare. Era o sperietoare care să alunge relele. Sperietoarea era lăsată pe acoperiş, unde stătea şi era privită de toată lumea”.

Un alt obicei, păstrat de această dată în satele de pe Valea Crasnei, este tăiatul colacului în seara sau ziua de Anul Nou. Conform tradiţiei, tânărul care se pregăteşte de însurătoare trebuie să taie un colac sau o pâine în două. Dacă tăietura este dreaptă şi părţile rezultate sunt egale, înseamnă că tânărul va avea o parteneră de viaţă frumoasă şi va fi o soaţă bună. Dacă nu, tânărul ajunge subiect de glumă şi i se recomandă să mai aştepte cu însurătoarea. Uneori, tinerilor li se dau intenţionat şi cuţite tocite, tocmai pentru a tăia greşit colacul.
 În anumite sate, pe dealuri urcă tinerii şi încep să strige fetele din sat, iar apoi aprind o roată sau mai multe roţi, din lemn de obicei, care sunt rostogolite spre sat. Obiceiul nu mai este păstrat, pentru că, mai în glumă, mai în serios,  s-a constatat că roţile aprinse pot reprezenta un pericol pentru gospodăriile din vale.

Un obicei care se păstrează şi astăzi, în special în sate mai mici (Lupoaia – comuna Creaca, spre exemplu) este ascunsul porţilor. În dimineaţa de Anul Nou, tinerii obişnuiesc să scoată din balamale porţile de la gospodăriile în care locuiesc tinere gata de măritat şi să le ascundă te miri pe unde. De obicei sunt duse în afara satului, unde sunt ascunse sub podeţe, prin căpiţe de fân sau la marginea pădurii. Tinerii se distrează apoi de proprietar, care trebuia să caute uneori poarta zile în şir.