Povestea lui Iovan Iorgovan, voinicul „braţ de buzdugan” din cea mai tulburătoare baladă de pe Valea Cernei
0Cea mai cunoscută legendă de pe Valea Cernei este a lui Iovan Iorgovan, supranumit „braţ de buzdugan” şi a balaurului cu şapte capete, legendă ce prezintă numeroase variante, în funcţie de zonă şi de povestitor.
Pe Valea Cernei, s-a născut o tulburătoare baladă populară, brodată pe străvechea legendă a voinicului Iovan Iorgovan. Balada povesteşte cum Iorgovan, acest viteaz între viteji, venind pe Cerna-n sus, află despre o fecioară frumoasă, Ana Giordănel, care fusese răpită de un balaur.
Sus, pe Cerna-n sus,
Mulţi voinici s-or dus.
Şi toţi s-au răpus.
Dar a mai rămas
Un Roman viteaz:
Iovan Iorgovan,
Braţ de buzdugan
În folclor, Iovan Iorgovan a fost şi un haiduc vestit, şi un vânător iscusit, care a trăit, probabil, înainte de secolul al XVIII-lea, cel mai probabil în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Aproape toate peşterile importante din zona Munţilor Mehedinţi şi culoarul montan al Cernei, în special în jurul localităţilor Orşova, Baia de Aramă, Băile Herculane şi Tismana, apar în folclorul local ca locuri de refugiu ale acestuia.
În volumul „Iorgovan – mit, legendă, baladă” (Casa Editorială Cuget, Simţire şi Credinţă, Bucureşti, 1995), scris de Enache Nedela şi Mihai Floarea, sunt adunate 43 de variante ale baladei populare dedicate acestui erou mitic purtând nume de floare primăvăratică („Iorgovan” este înrudit cu persanul „erguan” – liliac, care la rândul său a avut ca etimon nostratic *orgo-, *ergo-). Autorii comentează, de asemenea, simbolurile acestei unice creaţii folclorice: pădurea – simbol al lumii imaginare, fetele – simbol al gintei latine, somnul – simbol al uitării, al pierderii identităţii, cucul – simbol al indiferenţei, şarpele – simbol al opresiunii, musca golumbacă – simbol al perpetuării şi multiplicării răului, darurile – mreana şi fuiorul de aur etc.
Vechea poveste populară
Varianta publicată de Al. Popoviciu ( “Băile lui Ercule sau scaldele de la Meedia”, Editura Albina, 1872) are la bază o veche poveste populară păstrată de la strămoşi, conform căreia, pe vremea războaielor dintre daci şi romani, s-a pripăşit pe Valea Cernei un şarpe, care, având obiceiul să se scalde în apele termale, a devenit treptat uriaş, transformându-se într-un balaur. Înspăimântaţi de cumplita dihanie, oamenii locului încercau mereu să o îmbuneze, aducându-i de mâncare în fiecare zi câteva oi şi un bou:
“Într-una din zile, rătăcindu-se prin codri, feciorul împăratului îl surprinse pe balaur tocmai când se scălda într-un izvor fierbinte. A stat şi a chibzuit Iorgu Iorgovan, căci aşa îl chema pe prinţ, că ar fi bine să se îmbăieze şi el în fiecare zi în acel izvor, poate s-o face uriaş. Şi într-adevăr, după câteva scăldări uriaş se făcu. La ceva vreme după aceste întâmplări, într-o dimineaţă, mergând pe Cerna în sus, Iorgu Iorgovan auzi dintr-o dată un glas femeiesc care se tânguia de răsunau codrii. Dând pinteni calului şi răcnind ca un leu, Iorgu ajunse la faţa locului şi îşi văzu sora cea mică încolăcită de balaur, care era gata să-i frângă trupul fraged şi să o înghită cu totul. De cum îl zări pe voinic, fiara eliberă fata din strânsoare şi o tuli la vale pe Cerna. Dar Iorgu Iorgovan îl urmări şi îl ajungea mereu din urmă retezându-i câte un cap, până a mai rămas jivina numai cu unul. Simţindu-se încolţit, balaurul îl rugă pe voinic să-i cruţe viaţa, altminteri capul lui se va împuţi şi va slobozi muşte rele care vor vătăma animalele şi oamenii. Feciorul de împărat însă nu-l ascultă şi cu o lovitură fulgerătoare de paloş îi tăie şi ultimul cap. Acesta, însă, avu puterea miraculoasă să fugă mai departe pe Cerna în jos până la Dunăre şi să se ascundă într-o peşteră (numită astăzi Gaura cu Muscă), din care sloboade mereu muşte rele care atacă oamenii şi vitele”, se arată pe site-ul Banatul Montan.
Şi Nicolae Densusianu vorbeşte în „Dacia preistorică” despre participarea lui Hercule la expediţia argonauţilor pentru a duce în ţările meridionale un vechi paladiu al pastorilor pelasgi, lâna de aur din pădurea cea sfântă a lui Marte. Numele sub care Hercule, acest nemuritoriu erou al lumii pelasge, figurează în cântecele şi legendele poporului român este Iovan Iorgovan, braţ de buzdugan, mândru falnic căpitan.
Citeşte şi:
Legenda de la Ponoare: Cum l-a alungat Dumnezeu pe dracul ascuns în peşteră