Ion Braşoveanu, procurorul care şi-a dorit să fie medic

Şeful procurorilor din Timiş şi-a început cariera cu anchetarea furturilor şi a crimelor şi a rupt uşile traficanţilor de droguri alături de poliţişti.

Profil

Născut. 19 august 1973, Timişoara
Educaţie. Facultatea de Drept din Timişoara
Job. Prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş
Familie. Căsătorit, are o fetiţă

Ion Braşoveanu nu şi-a dorit să fie pe urmele criminalilor şi a infractorilor, ci a visat în adolescenţă să devină medic. „Am făcut parte dintr-o clasă unde trei sferturi dintre elevi au ales Medicina. Eu am dat prima dată admitere la Facultatea de Psihologie, însă am căzut şi am stat acasă un an. Apoi am învăţat şi am intrat la Facultatea de Drept, în prima promoţie, din 1992”, şi-a amintit Braşoveanu.

După ce a absolvit facultatea, a devenit procuror. „Eram dezamăgit. Aproape nimic din ceea ce am învăţat în facultate nu avea legătură cu ceea ce am găsit în Parchet. Nu înţelegeam multe lucruri. Trebuie să acumulezi experienţă. Am lucrat începând cu anul 1996, în special pe dosare de furt, tâlhărie, apoi pe cele de evaziune fiscală”, a spus prim-procurorul, care se ocupa în special de soluţionarea dosarelor penale de înşelăciune şi delapidare.

Amintiri teribile

Ulterior, între anii 1998 şi 2000, a fost procuror criminalist şi a lucrat alături de poliţişti la soluţionarea a zeci de omoruri. „Cel mai oribil cred că a fost comis de un tânăr de 20 de ani, care a ucis cu ciocanul de bătut carnea, apoi l-a strangulat şi apoi l-a electrocutat cu firele de la o veioză, după care a ascuns cadavrul în apartament şi a dat drumul la gaz, într-un bloc de zece etaje din Calea Şagului, care risca să sară în aer”, a povestit procurorul, care a reuşit să pună mâna pe criminal într-o săptămână. „A cheltuit pe haine toţi banii pe care i-a furat. Un criminal îmbrăcat în haine de firmă”, a spus procurorul, care susţine că îi displac hoţii şi infractorii care nu recunosc că au comis fapta când probele sunt evidente. „Când găseşti amprente, probe ADN, şi urme clare, iar suspectul nu recunoaşte, este frustrant, pentru că probele sunt clare”, a mai povestit procurorul.

Între anii 2000 şi 2004, Braşoveanu a lucrat alături de poliţiştii de la Crimă Organizată, unde a vânat traficanţi de droguri, spărgători de bancomate şi traficanţi de persoane. „Am stat zile şi nopţi în filaj, aproape patru ani, şi mi-a plăcut vânătoarea, chiar dacă uneori dădeam şi rateuri. Am învăţat multe despre hoţi în acea perioadă”, a mai povestit procurorul, care ulterior a devenit şeful Secţiei Urmăriri Penale şi apoi şeful Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, în anul 2008.

Întrebări şi răspunsuri

Ce sfaturi aveţi pentru un absolvent de Drept care vrea să devină procuror?
Cred că trebuie să lucreze o perioadă în poliţie sau în avocatură, undeva unde să cunoască munca adevărată din teren, ca să devină un procuror bun. Trebuie să fie pregătit pentru un volum mare de muncă şi trebuie să înveţe profesia asta din interior.

Care este cea mai frumoasă parte a profesiei de procuror?
Nu este vorba de frumuseţe, ci de satisfacţia de a prinde un criminal care a comis o crimă oribilă. Eu m-am simţit împlinit de fiecare dată când am participat la prinderea unui ucigaş, am simţit că s-a făcut dreptate.

Ce-i place

„Îmi place că s-a schimbat sistemul în ultimii ani, că acum poţi să ajungi în funcţie de conducere, chiar dacă nu ai «spate». Cred că ar trebui să se schimbe şi mai mult, ca toţi colegii să îşi poată vota şeful, astfel încât să existe o transparenţă totală”.

Ce nu-i place

„Nu îmi place că toţi procurorii sunt băgaţi în aceeaşi oală, că se aruncă nejustificat cu mizerie în toţi, deşi majoritatea îşi face treaba. Toată lumea spune că este corupţie, dar nimeni nu vine să îi reclame pe cei care primesc şpagă”.