150 de ani de la primul tramvai tras de cai din Timişoara: Timp de 30 de ani preţul călătoriei a rămas acelaşi

Tramvaiul cu cai a aveut darul să lege pentru prima dată cele două mari cartiere istorice ale Timişoarei: Fabric şi Iosefin.

Societatea de Transport Timişoara (STPT) marchează 150 de ani de la punerea în funcţiune a primului tramvai tras de cai de pe teritoriul actual al României, care a ieşit pe traseu în 8 iulie 1869. 

Vagoanele erau de fabricaţie austriacă, iluminatul se făcea cu lămpi pe gaz, iar parcul număra 15 perechi de cai, cinci vagoane dintre care trei erau rezerve.  

„După Budapesta, primul tramvai din provincie a fost cel din Timişoara, dat în folosinţă la 1869 şi înfiinţat de o societate pe acţiuni a cetăţenilor de aici sub conducerea primarului Karoly Kuttle. 

De la începuturi directorul întreprinderii a fost Heinrich Baader, care a fost chemat pentru lucrările de construcţie ca tânăr inginer de la Buda şi a câştigat încrederea”, a povestit Josef Geml, primarul Timişoarei din perioada 1914-1918, în monografia „Vechea Timişoară”, apărută prima dată în anul 1927.  

Tramvaiul cu cai îşi avea remiza pentru vagoane şi garajul pentru cai într-o casă spaţioasă din piaţa Rosen (azi Aurel Vlaicu) în cartierul Fabric. Traseul avea o lungime de 6,10 kilometri, din cartierul Fabric (de la cafeneaua „Prinţul turcesc”) - prin Cetate, până la gara din Iosefin. 

Din Piaţa Sfântul Gheorghe (de unde plecau tramvaiele în cele două direcţii, Fabric şi Iosfin), liniile erau destul de întortocheate, mai povesteşte Josef Geml.

„De la cafeneaua <Prinţul turcesc> mergea către strada Lamm (azi Titu Maiorescu) prin piaţa Rosen, curmeziş peste strada Principală (azi Ştefan cel Mare), printr-o stradă îngustă nou deschisă, de-a lungul berăriei <La ursul negru> pe fosta păşune Seiler (azi Piaţa Romanilor) şi de acolo pe cel mai scurt drum în Cetate. Aici traseul urma conturul cazărmii Transilvania şi de calea Wall ajungea în Piaţa Sfântul Gheorghe la biserica seminarului. Al doilea traseu pornea de aici tot pe calea Wall şi tot de-a lungul cazărmii Transilvania, pentru a ajunge prin promenada Hunyadi (azi Piaţa Victoriei) la poarta Petrovadainului, de unde traseul trecea prin fortificaţii, peste linia de cale ferată şi peste podul de pe Bega în cartierul Iosefin. 

Aici tramvaiul cu cai ajungea în centrul Iosefinului şi fpcea legătura cu linia spre suburbia Elisabetin, rămânând pe calea Hunyadi (azi buevardul 16 decembrie 1989) până la strada Bem (azi strada Văcărescu), apoi trecând pe această stradă prin faţa Casei Funciare, la est de piaţa Scudier (azi bulevarul Carol I), peste podul Bem (azi Eroilor) în strada Gorove (azi Builentineanu), prin dreptul frontului de est al Fabricii de Tutun cu o cotitură în strada Gării şi se termina în faţa gării din Iosefin.

Într-adevăr este un mare ocol de la gara din Iosefin până în fabric sau invers. Şi, dacă mai luăm în calcul insecterarea de două ori a căii ferate şi transbordarea în piaţa Sfântul Gheorghe, această călătorie nu era o plăcere, ci mai de grabă un chin pentru cei care aveau treabă în în cele două cartiere”, a scris Geml. 

Preţul călătoriei a fost neschimbat vreme de 30 de ani 

Tramvaiul cu cai a avut darul să lege pentru prima dată cele două mari cartiere istorice ale Timişoarei: Fabric şi Iosefin. Chiar şi aşa ele au continuat să aibă viaţă socială diferite.

„Nu e deci de mirare că cele două cartiere, aflate şi în linie aeriană la câţiva kilometri distanţă, în ciuda mijlocului ieftin de transport, duceau pe vremuri o viaţă socială şi economică separată, iar cetăţenii lor nu aveau multe contacte”, a mai scris Josef Geml. 

Timp de 30 de ani preţul călătoriei a rămas acelaşi şi anume de 10 crăiţari de la Piaţa Sfântul Gheorghe în ambele direcţii. Doar în anul 1896 a intervenit o schimbare, când Societatea, din cauza concurenţei cauzate de Societatea de omnibuse din Elisabetin, a redus preţurile la 12 crăiţari pentru biletul tur şi retur. Urmarea a fost că Societatea de omnibuze care a introdus în 1894 transportul cu omnibuzul din Cetate în Elisabetin a intrat în lichidare. 

Societatea tramvaiului cu cai a cumpărat întreaba afecere şi a întreţinut transportul cu omnibuzele dar numai între gara din Fabric şi Piaţa Coronini (azi Romanilor).

„La sfârşitul anului 1895 Societatea Tramvaielor a început tratative serioase cu oraşul pentru amenajarea liniei de tramvai din Elisabetin între piaţa Doja (azi Plenei) şi strada Kronen (azi Independenţei). Odată cu acest proiect au început şi tratativele pentru prelungirea altor linii, dar mai ales datorită trecerii pe utilizarea curentului electric. Aceste tratative au durat trei ani până ce tramvaiul electric a fost pus în sfârşit în funcţiune la 27 iulie 1899”, a mai scris Josef Geml, în volumul „Vechea Timişoară”.



Cum erau vagoanele fabricate la Viena

Primele 21 vagoane de persoane ale tramvaiului cu cai au fost procurate de la Fabrica de Vagoane din Viena, la preţul de 1.755 forini (primele 11), respectiv 1.673 forini (ultimele 10), scrie Mihai Illes, în "Tramvaiul cu cai din Timişoara.

.

"Atât cutia cât şi trucul acestor vagoane era din lemn, rigidizate prin corniere de oţel, iar suspensia era asigurat
ă prin arcuri din foi de oţel. La capete aveau câte o platformă
deschisă
, pe unde se urca şi se cobora şi unde erau plasate frânele de mân
ă cu pârghie. Lungimea cutiei a fost de 4,3 metri, l
ăţimea de 1,9 metri, iar distanţa dintre osii era de 1,9 metri. Aveau câte 16 locuri de şezut, iar iluminatul pe timp de noapte s-a asigurat cu l
ămpi de petrol, aplicate în tavan, la ambele capete ale vagoanelor.

Din p
ăcate, nici un vagon din parcul tramvaielor trase de cai, care circulau odată
prin Timişoara, nu s-a p
ăstrat", explică Mihai Illes. 

În anul 1994, cu ocazia aniversării a 125 de ani de la punerea în funciune al primului mijloc de transport pe şine
, s-a reconstruit pe baza unor fotografii şi descrieri, un vagon pentru tracţiunea animală
. Pentru a-i asigura fiabilitate mai mare, este o construcţie metalică
- acesta fiind singura deosebire esenială
faţă
de vagoanele originale.

Primul tramvai tras de cai a apărut în SUA

Tramvaiele cu cai au fost utilizate prima dată în 1832, la New York (după cum menţionează Enciclopedia „Căi ferate”.

Pe continentul european, acest sistem de transport în comun a pătruns sub denumirea de „american tramways”, sau „căi ferate americane”.

Prima linie de tramvai cu cai din Europa a fost construită în 1835, la Paris, pe traseul Piaţa „Le Concorde” – Saint Cloud (Sevres). Au urmat oraşele Birkenhead, din Anglia (1860), Londra (1861), Geneva, Copenhaga şi Budapesta în 1869.

Apoi, încă şase mari oraşe, - după care Timişoara, în 1869. Sistemul transportului public cu tramvaiele tractate de cai a continuat să se răspândească, fiind introdus ulterior şi în oraşele Bucureşti, Leipzig, Frankfurt am Main, Dresda şi Hanovra.

Parada tramvaielor de epocă la aniversarea celor 150 de ani

Societatea de Transport Public Timişoara şi Primăria Timişoara îi invită pe timişoreni, luni, 8 iulie, la Podul Decebal, cu începere de la ora 16.00, pentru a asista la parada mijloacelor de transport în comun care au circulat în Timişoara, în ultimul veac şi jumătate. Pentru a rememora istoria şi atmosfera de epocă, vor fi înhămaţi doi doi cai pursânge, de la Herghelia Izvin, care vor pune în mişcare tramvaiul de care se bucurau timişorenii acum 150 de ani, pe ruta Cetate – Fabric. 

Tramvaiul cu cai va fi urmat de tramvaiul „Gemene” sau de „Timişul” fabricat în urmă cu mai multe decenii la Timişoara, iar din alai vor mai face parte zece garnituri de epocă, din cadrul din cadrul Muzeului „Corneliu Mikloşi”. 

Parada se va încheia în Piaţa Libertăţii.