Spionul catolic care a radiografiat viaţa religioasă în Ţările Române. Preoţii ortodocşi, o raritate în Moldova la 1650
0Călugării italieni au jucat un rol important în Ţările Române în secolele XVI şi XVII. Dacă prin ochii lui Anton Maria del Chiaro, care a fost secretarul lui Constantin Brâncoveanu, am aflat cum se îmbrăcau valahii şi ce obiceiuri aveau, Bonaventura de Campofranco a fost trimis în Ţările Române pentru a cerceta şi sancţiona neregulile şi purtările scandaloase ale misionarilor conventuali, reclamate de iezuiţi.
Călugărul italian Bonaventura de Campofranco a făcut parte din ordinul minoriţilor conventuali, călător prin Ţările Române. A activat cu precădere în Ţara Românească, în perioada 1650-1653, locuind în majoritatea timpului la conventul franciscan din Târgovişte.

În scrisorile sale tratează situaţia importanţei bisericii catolice de aici, dar face şi o serie de aprecieri asupra oraşului: “reşedinţa domnului mănăstire şi reşedinţa mea şi a tuturor urmaşilor mei, ca provinciali ai Transilvaniei şi prefecţi apostolici ai sacrei Congregaţii în amundouă ţările române” sau “capitala şi reşedinţa domnului, acolo unde este mare amestec de neamuri, adică unguri, veneţieni, saşi din Chiprovăţ, germani şi poloni. Acolo este o biserică unde slujesc părinţii conventuali. Are oarecare venituri”, se arată în Enciclopedia Oraşului Târgovişte.
El aducea cu sine doi misionari. Încă înainte de plecarea din Italia, el întocmise mai multe memorii în legătură cu atribuţiile sale. Sosind la Viena, la 4 aprilie 1650 (scrisoarea sa din 9 aprilie), după ce a călătorit de la Trento la Innsbruck, de unde a urmat apoi pe Dunăre, el a luat contact cu nunţiul apostolic din Viena, la care spera să găsească, aşteptându-l, actul de împuternicire specială (facolta), autorizându-l a licenţia pe misionarii scandaloşi, conform cu ultimul său memoriu înfăţişat de el Propagandei, înainte de plecare” (Călători străini..., vol. V, p. 431).
Din textul citat, pe lângă precizarea neînţelegerilor dintre catolici, reiese clar ideea unei unităţi româneşti, prin desemnarea celor trei provincii împreună, ca teritoriu în care îşi va exercita atribuţiile Bonaventura din Campofranco. Într-o scrisoare datată 3 septembrie 1650 subliniază lipsa de slujitori la bisericile catolice din Moldova, dar şi „strecurarea” părinţilor iezuiţi în misiunile organizate de minoriţii conventuali. Bonaventura precizează, între altele: „Bârlad, oraş; nu este nimeni (în sensul că nu există preot); Huşi, oraş; este un preot” (Călători străini..., vol. V, p. 436).
Parohia Romano-Catolică, "Sfânta Fecioară Maria, Regină" – Tămăşeni
Localitatea Tămăşeni este situată pe malul drept al râului Siret, la 8 km depărtare spre N-NE de oraşul Roman. Este atestată documentar de la 12 octombrie 1449, când găsim referiri la lupta ce s-a dat aici între urmaşii lui Alexandru cel Bun: Alexăndrel şi Bogdan. Numele satului are la bază toponimul unguresc „Tamas” dar nu se cunoaşte evenimentul care a făcut ca acest toponim să intre în compunerea numelui satului. Prezenţa catolicilor în comunitatea Tămăşeni este atestată istoric încă din secolele XV-XVI.
La 3 septembrie 1659, preotul Bonaventura din Campofranco scrie de la Târgovişte: „… aceste biserici şi de asemenea localnicii, sunt în mare sărăcie; nu au aproape nimic şi de aceea nu pot ţine pe misionari din pomenile lor şi numiţii părinţi misionari nu pot sta acolo fără lefurile anuale ale lor de la Sacra Congregaţie, astfel că acele sărmane suflete pier, găsindu-se fără păstor şi fără un cap al lor. (…) Ar trebui cel puţin alţi trei misionari în Moldova, dar să nu vină fără lefurile lor, pentru că nu vor putea trăi aici…”.