Haiducul modern care a ridicat un conac ca pe vremea lui Iancu Jianu: „Tânjesc după puritatea omului de altădată“

După 20 de ani de şcoală, diplome şi experienţe de tot felul, Dan Dicu a dat oraşul pe „colţul de rai“ cumpărat de pe OLX şi încearcă să-i convingă pe cei care-i trec pragul că merită să se întoarcă, măcar pentru câteva ore, la copilărie, să cutreiere călare dealurile molcome ale Bobiceştiului şi să guste din bucate făcute în casă.

Prima data când l-au văzut cutreierând călare pe dealurile din împrejurimi, sătenii din comuna olteană Bobiceşti l-au privit a mirare. Când şi-a mai adus şi prietenii, care şi-au transportat caii cu rulotele de peste tot din ţară, doar pentru plăcerea de a colinda pe dealuri şi văi ca haiducii odinioară, în ceea ce organizatorul a numit „o zi de haiduceală“, s-au dumirit că nu e o nebunie de moment şi că omul are de gând să transforme locul în „colţul de Rai“ promis de cel care a scos o bucată de teren la vânzare pe OLX.

Cam aşa a început aventura lui Dan Dicu (40 ani), antreprenorul care a dat, în urmă cu trei-patru ani, traiul confortabil de la oraş pe munca aproape de dimineaţa până seara la ferma de cai de la Bobiceşti, o localitate din judeţul Olt, aflată la aproximativ 6 kilometri de Balş şi 30 de kilometri de Craiova. Astăzi, aici începe să crească Epona Horse Land, un loc unde poţi să te apropii de cai, de natură, de bucătăria tradiţională, de arhitectura rurală, de obiceiurile care greu îşi mai fac loc chiar şi în casele sătenilor.

Plimbările în aer liber sunt preferate copiilor care care ajung la Epona Horse Land FOTO: Facebook Epona Horse Land

Dan este inginer constructor de meserie, iar cu firma de construcţii îşi finanţează „nebunia“. Îl ajută serios şi soţia, Vera, expert în astrologie şi numerologie, un domeniu în care se câştigă bine.
Până aici antreprenorul a mai experimentat, însă, şi gastronomia, la doar 22 de ani conducând, în Italia, o echipă de peste 10 bucătari. A făcut şi contabilitate, a făcut şi management, până când şi-a dat seama că niciuna din aceste încercări nu-l face fericit. În cele din urmă a ales ca pe unul din terenurile cumpărate să construiască o casă. A cumpărat la început un cal, pe care, pentru că nu avea încă unde să-l crească, l-a lăsat în pensiune la Herghelia Slatina. După doi ani l-a adus la Bobiceşti, iar ulterior i-a adus un partener. Încet-încet numărul cailor a ajuns la 10. Toţi sunt cai de rasă, o parte salvaţi în ultimul moment de la un sfârşit sigur. „Vechimea pe care o au la mine se poate constata după cum arată. Cei mai slabi sunt ultimii aduşi, încă nu i-am «reparat» cu totul“, spune gazda, privindu-i.

Pasiunea pentru cai se pierde în copilărie, când doar îi admira de departe, adesea cu nasul lipit de geamul autobuzului care-i purta, pe el şi pe fratele său, de la Slatina la Drăgăşani, la rude, iar pe drum îşi „împărţeau“ caii întâlniţi, până când, invariabil, se isca cearta pe tema „Eu l-am văzut primul, e al meu!“. Când şi i-a şi permis, nimic nu i-a mai putut sta în cale, singur învăţănd să-i domolească, să-I stăpânească, să şi-i apropie şi, de ceva vreme, să le împărtăşească şi altora din secrete şi din plăcerea de a avea un astfel de prieten sincer.

„Dintotdeauna ne-am dorit o casă la ţară, dar nu ştiam unde“

Şi o casă la ţară, de fapt, un conac, şi-au dorit cei doi dintotdeauna. „Nu ştiam unde. Noi am tot cumpărat terenuri în jurul Slatinei, câte 500, câte 1.000 de metri pătraţi, dar nu ne puteam hotărî unde să ne facem o casă. Până când am văzut un anunţ pe OLX - «Vând teren Colţ de Rai» -, îl vindea un preot. Şi am venit cu soţia să-l vedem, era şi o fotografie, multă verdeaţă în jur… Nici nu ştiam unde e Bobiceştiul“, povesteşte Dan Dicu. Terenul se află la aproximativ 500 de metri de locul unde, în cele din urmă, cei doi şi-au înălţat casa. Înainte de a se hotărî să construiască, cineva din sat le-a mai făcut o ofertă, prezentându-le şi locul unde, în cele din urmă, au construit, pe un spaţiu al fostului CAP.

Conacul familiei este încă şantier, dar proprietarii sunt tare mândri FOTO: Facebook Nicholas Alessandro

„Erau aici numai bălării, nişte foste construcţii, din care se furaseră cărămizi, în sfârşit, n-am fost prea încântat, dar probabil pentru că au insistat mult, l-am luat“, continuă povestea. După luni bune de muncă locul a început să prindă contur. „Ne-am hotărât să facem aici o sală de mese, un loc unde să ne putem întâlni cu prietenii, până ne facem casa pe locul pe care îl cumpărasem mai sus. Am făcut, am mai făcut un dormitor, apoi încă unul şi o baie, şi tot aşa, a crescut treptat“, povesteşte Dan Dicu.

Familia Dicu - Vera, Dan şi Max FOTO: Facebook Nicholas Alessandro

De mutat, s-au mutat la Bobiceşti fără să-şi fi propus neapărat atunci. Întorşi dintr-un concediu, soţia, sătulă să împacheteze şi să despacheteze veşnic, a decretat: «Noi nu ne mai mutăm de aici!», şi aşa s-a întâmplat.

Un prânz la conac, cu prietenii vechi şi noi FOTO: Facebook Nicholas Alessandro

Iar de atunci munca, dar şi voia bună şi permanenta fugă după recuperarea obiceiurilor străvechi nu se mai termină, deşi, recunoaşte gazda, sunt şi momente de epuizare. „Gândiţi-vă că facem totul singuri! Gândiţi-vă că de 1 Decembrie soţia mea a făcut singură câteva sute de sarmale, a cumpărat singură ciolan pentru fasolea cu ciolan cu sacii, a spălat sute de farfurii… Cei care au venit aici, prieteni, dar şi oameni pe care atunci i-am văzut prima dată, s-au simţit bine, asta e clar, însă şi efortul nostru a fost considerabil“, povesteşte gazda.

De la pensiunea în stil brâncovenesc, la regândirea întregului proiect

Pentru că ceea ce au dobândit trăind în noua casă era o experienţă extraordinară, au vrut s-o împărtăşească şi altora. Dan a gândit la un moment dat un proiect, pentru care a solicitat finanţare europeană în cadrul unui Grup de Acţiune Locală (GAL). Experienţa accesării fondurilor europene i-a fost suficientă pentru multă vreme de acum înainte. A parcurs, spune, fiecare pas ca la carte, a revizuit ori de câte ori i s-a spus proiectul, pentru ca, deşi în teorie nu exista nicio piedică, proiectul să fie declarat neeligibil. Cei aproximativ 200.000 euro pentru ridicarea unei pensiuni în stil brâncovenesc n-au mai venit, s-a ruinat, cel puţin pentru moment, şi proiectul „Hanului meşteşugarului oltean“, pentru că îşi propusese să adune la el sub acoperiş meşteri olari, potcovari, cioplitori în lemn etc., însă a rămas visul de a împărtăşi cu prietenii experienţe de altădată şi proiectul de a dezvolta zona alături de localnici.

A continuat să-şi strângă prietenii la masa cu bucate tradiţionale, să-i plimbe prin păduri după ce îi îmbracă în costume naţionale, să-i bucure de Sărbători cu vechi colinde, atât de vechi încât şi sătenii au fost uimiţi să le redescopere.

„Vreau să demonstrez că se poate să lăsăm copiilor noştri zestrea pe care noi am primit-o de la bunici“

De aproape două luni, Dan Dicu a decis să-ncerce efectiv piaţa, să vadă dacă ideea unui centru hipic s-ar putea transforma într-o afacere care să se susţină singură. „Tot ce am făcut până acum, am făcut din plăcerea de a vedea că sunt pe lume şi alţii ca mine, care apreciază aceleaşi lucruri. Pentru a merge însă mai departe trebuie să-mi dau seama de potenţial. Cei 10 cai i-am cumpărat pentru plăcerea de a avea cai, acum încerc să văd şi dacă oamenii sunt dispuşi, spre exemplu, să plătească ore de călărie. Lucrurile vor creşte încet-încet, nu renunţ, pentru că şi din sat au venit semnale de încurajare, sunt oameni care vor să vadă renăscând obiceiurile locului, sunt legende care nu s-au mai spus de multă vreme, vreau să reînviem şezătorile, pentru că bătrânii satului au încă atâtea de spus, să continuăm petrecerile cu lăutari, vreau să demonstrez că se poate să lăsăm copiilor noştri zestrea pe care noi am primit-o de la bunici“, vorbeşte gazda despre proiectele de viitor.

De 1 Decembrie, pe străzile oraşului Balş FOTO: Facebook Nicholas Alessandro

Că oamenii sunt dornici să vadă „pe viu“ cum trăiau şi petreceau bunicii, cum munceau, cum luptau, Dan Dicu a constatat în experienţele de până acum. De 1 Decembrie şi-a chemat prietenii de prin ţară şi împreună au pornit-o călare prin sat, depunând coroane de flori la monumentul din localitate. Drumul nu s-a oprit aici, tot călare intrând şi în Balş, unde experienţa s-a repetat la Monumentul Eroilor, iar bălşenii, dar nu numai ei, le-au aplaudat gestul.

Reconstituirea Şarjei de la Robăneşti, un moment impresionant pentru asistenţă FOTO: Facebook Nicholas Alessandro

„A fost impresionant la Robăneşti, unde am ajuns călare, cu toţi prietenii îmbrăcaţi în uniformă, şi unde am reconstituit momentul «Şarjei de la Robăneşti», cinstind astfel memoria soldaţilor care acum 100 de ani şi-au pierdut viaţa pentru a întârzia invazia inamică. Ce să vă spun, am văzut veteranii plângând!“, îşi aminteşte Dan Dicu, pentru care astfel de experienţe valorează, spune, infinit mai mult decât afacerile care aduc profituri mari dar te îndepărtează de origini. Iar origini înseamnă, spune gazda, spiritul oltenesc, cel care se pierde pe zi ce trece, comorile din zestrea bunicilor, legendele unor Iancu Jianu, Tudor Vladimirescu, fraţii Buzeşti, Mircea cel Bătrân, Matei Basarab. „Tânjesc după puritatea, ospitalitatea şi cinstea omului de altădată, asta aş vrea să descopere aici cei care îşi deschid inima“, mărturiseşte „haiducul“ Dan Dicu.