Cum şi-a împărţit un fost vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor fabuloasa avere. Gestul inegalabil faţă de soldaţii din Primul Război Mondial

Fost vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, fost senator, fost şef al Partidului Naţional Liberal Olt, industriaş, bancher, moşier, mort la Iaşi în 1917, filantropul a lăsat mare parte din averea sa absolut impresionantă sătenilor de pe moşiile sale, oraşului Slatina, militarilor care s-au întors din război şi văduvelor lor, elevilor săraci, studenţilor fără posibilităţi etc.

Numele lui Alexandru Iliescu, unul dintre filantropii care au dat imens oraşului Slatina, cu banii acestora clădindu-se, practic, şcoli, bănci, băi comunale, internate, orfelinate etc., este astăzi aproape necunoscut. Puţini sunt şi cei care ştiu că filantropul odihneşte în mausoleul situat la intrarea în vechiul cimitir Strehareţ din municipiu, deşi această bijuterie arhitectonică impresionează pe oricine ajunge aici. De curând, în demersul de a face cunoscute pagini de istorie care merită toată atenţia noastră, istoricul Aurelia Grosu a împărtăşit prietenilor de pe Facebook o scurtă listă a celor donate de marele filantrop Slatinei.

Mort în 1917 la Iaşi, trupul moşierului a fost adus, conform dorinţelor testamentare, şi reînhumat la Slatina, la 30 septembrie 1924. Testamentul lăsat de marele filantrop al cărui nume nu se regăseşte niciunde în Slatina, în semn de cinstire - singura stradă care îi purta numele astăzi fiind denumită Tudor Vladimirescu - se întinde pe 24 de pagini. Cea mai mare parte din averea sa a lăsat-o comunităţii, deşi nu şi-a uitat nici rudele, prietenii sau servitorii devotaţi.

„Prin muncă continuă, economie şi cinste desăvârşită, cu ajutorul bunului Dumnezeu, (…) am ajuns să agonisesc oare care avere“

„Prin muncă continua, economie şi cinste desăvârşită, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, eu Alexandru Iliescu, proprietar şi deputat, domiciliat în oraşul Slatina Judeţul Olt, am ajuns să agonisesc oare care avere şi cum nu pot şti, când A-Tot-Puternicul va pune sfârşit existenţei mele, afându-mă în plenitudinea facultăţilor mele intelectuale şi fiind pe deplin sănătos, de a mea bună voie, în lipsă de rude descendente ori ascendente, dispun de averea mea imobiliară şi mobiliară, aşa cum se prevede în acest testament, care coprinde ultima mea dorinţă“, îşi începea filantopul testamentul, care în continuare cuprinde lista bunurilor deţinute, desfăşurată pe pagini întregi.

Moşierul avea 10 moşii în Olt, Argeş, Vâlcea şi Iaşi, totalizând mii de hectare de teren, terenuri şi imobile în Slatina, judeţul Olt,şi  în Govora, judeţul Vâlcea, precum şi acţiuni la aproape 20 de societăţi bancare, dar şi creanţe ipotecare şi disponibilităţi în conturi.

Legatarul universal asupra întregii averi a fost împuternicit Constantin I.C. Brătianu, „Directorul Creditului Funciar Rural, cu toate drepturile ce legea îi acordă“.

Ajutor copiilor săraci şi silitori şi izlaz sătenilor, fără taxă de păşunat, pe vecie

Sub titlul „ Alexandru Iliescu - un mare binefăcător al Slatinei“, dr. Aurelia Grosu dezvăluie câteva din prevederile testamentare:

„- întreţinerea a 50 elevi la liceul „Radu Greceanu” proveniţi din familii de ţărani sărace, selectaţi în urma unui concurs;
- instituirea fondului burselor Alexandru Iliescu pentru studenţi din jud. Olt, câte o bursă pentru Facultatea de Medicină, Facultatea de Drept, Facultatea de Ştiinţe şi Şcoala Superioară de Agricultură;
- fond pentru Şcoala profesională (cărţi şi îmbrăcăminte pentru elevii săraci, merituoşi la învăţătură);
-fond pentru construirea unei cantine la Scoala de meserii, destinată elevilor săraci;
- fond pentru înfrumuseţarea oraşului Slatina, dorind în primul rând construirea unei hale şi a unei pieţe, finalizate în 1936 şi demolate la începutul anilor 1980;
- fond pentru construirea băilor comunale, dotată cu toate cele necesare, destinată familiilor nevoiaşe (clădirea încă mai există pe str. Ionaşcu).

Moara Olteanca, infiinţată de Al Iliescu lângă gimnaziul „Radu Greceanu” era renumită pentru calitatea făinii şi a grisului.

Prin contribuţia sa, în anul 1908 se finalizează construirea Băncii Slatina situată în parc, devenită în anul 1948 sucursala Slatina a BNR.

În perioda interbelică, în semn de cinstire a bunelor sale fapte, actuala stradă Tudor Vladimirescu purta numele lui Alexandru Iliescu“, notează istoricul.

Deşi a lăsat enorm Slatinei, Alexandru Iliescu nu i-a uitat nici pe ţăranii de pe moşiile sale. Spre exemplu, Casei Şcoalelor i-a lăsat întraga sa moşie de la Vultureşti, o comună din judeţul Olt situată la graniţa cu Vâlcea. Moşia „Valea lui Alb“ avea 600 de pogoane (300 hectare), iar din aceasta Casa Şcoalelor a primit îndatorirea să delimiteze 60 de pogoane drept izlaz comunal, pe care să le cedeze fără nicio sarcină, gratuit, primăriei. „Primăria comunei Vultureşti nu va percepe nici o taxă de păşunat pentru 6 vite mari şi 10 vite mici, ce ar avea fie-care locuitor de pe această moşie, introduse la păşunat pe acest izlaz. Pentru vitele introduse la păşunat în plus se va percepe taxele legiuite, iar sumele încasate se vor distribui ca ajutor copiilor săraci şi silitori din cătunul „Valea lui Alb“, pentru a-şi cumpăra cărţi şi haine. (…) Destinaţia acestui izlaz nu se va schimba în vecii vecilor“, lăsa Iliescu prin testament.

Tot cu venitul obţinut de pe acea moşie, Iliescu însărcina Casa Şcoalelor să întreţină internatul de elevi-bursieri de pe lângă Liceul din Slatina întemeiat tot de moşier în 1915. „Aceşti elevi-busieri se vor alege din fiii de ţărani săraci din judeţ în urma unui concurs, la care vor fi supuşi, sub stricta condiţiune ca nici un elev să nu fie admis la concurs, dacă părintele său ar plăti dări la Stat pentru un venit anual de 2.000 lei. Se exceptează de la această regulă şi în consecinţă se vor admite de drept în acest internat, cu precădere fără concurs, fiii rudelor mele şi fiii ţăranilor de pe moşiile mele, precum şi fiii acelora care au murit în marele răsboi al nostru de pe moşiile mele“, se menţionează în testament.

Prin acelaşi testament se decidea înfiinţarea unui fond „Fondul burselor Alexandru Iliescu pentru studenţii din judeţul Olt“, bursele acordându-se prin concurs. Şi de această dată face menţiunea ca rudele sale să beneficieze de burse fără concurs, „după cum vor avea cursurile liceale mai distinse“.
„Cea mai scumpă dorinţă a mea este azi ca acest oraş să progreseze “
Pentru Slatina, dincolo de imobilele donate, filantropul a decis instituirea mai multor fonduri. Unul dintre acestea era „Fondul de înfrumuseţarea oraşului Slatina“. „Las această avere comunei Slatina în amintirea zilelor frumoase petrecute în mijlocul orăşenilor Slătineni, cari toată viaţa mea, m’au înconjurat cu cea mai desăvârşită dragoste şi nemărginit devotement, în cât cea mai scumpă dorinţă a mea este azi ca acest oraş să progreseze din ce în ce mai mult, şi să ajungă la cea mai înaltă prosperitate pentru binele şi mulţumirea tuturora“, a decis Alexandru Iliescu.

Primăriei Slatina I s-au trasat, odată cu donaţiile făcute, mai multe sarcini. Printre acestea, se dispunea ca la sărbătorile Crăciunului „să împartă la săracii din oraşul Slatina 15 (cinci spre zece) stânjini de lemne, dând la cei mai săraci câte un sfert de stânjin de lemne“. La începutul fiecărui an şcolar primăria va da la fiecare şcoală primară de băieţi şi de fete bani pentru cumpărarea de haine şi cărţi pentru elevii săraci şi silitori, la fel procedându-se la Şcoala Profesională şi la Şcoala de Meserii din oraş.

Din banii lăsaţi trebuia să se construiască de asemenea o hală şi o piaţă, dar şi un parc. „Se va face lucrări de terminarea şi înfrumuşeţarea parcului ce se face în locul de lângă Râul Oltului, care azi se asanează prin intervenţia Ministerului de Lucrări Publice, transformându-se astfel acest loc, care era insalubru, într-un parc frumos, unde după munca zilei, concetăţeni mei pot să se repauseze. Acest parc va purta numele meu“.

Peste 500 hectare împărţite soldaţilor şi văduvelor de război

Pentru moşia „Casa Veche“, măsurând 1.050 pogoane, a stabilit împărţirea în loturi de până la 10 pogoane (5 hectare) care să fie împărţite „soldaţilor şi gradelor inferioare cari au luat parte la acest mare răsboi al ţării mele, pentru întregirea Neamului Românesc. Aceste  loturi de până la 10 pogoane se vor da în deplina proprietate acestor luptători ai neamului lor, dacă se întorc din răsboiu, sau văduvelor cu copii, urmând astfel a se folosi de aceste pământuri ca buni stăpânitori, fără nici un fel de plată către mine, pentru această moşie, pe care înţeleg să o donez acestor soldaţi, ca un omagiu adus luptelor şi sacrificiilor făcute în acest groznic răsboi“, îşi exprima filantropul dorinţa, menţionând că vrea să se înfiinţeze un sat nou, motiv pentru care, din suprafeţele lotizate, 2.000 m.p. vor fi pentru a-şi construi case, urmând ca satul să-i poarte numele.

La fel a procedat cu o altă moşie, din Trepteni, Vitomireşti (pe atunci în judeţul Argeş, astăzi în Olt), cărora le-a repartizat 900 de pogoane, suprafaţa revenind ţăranilor de pe moşia lui de aici, o parte, o altă parte fiind donate ţăranilor „cei mai săraci“ de pe moşia vecină, Casa Veche.

Sanatoriu pentru bolnavii de tuberculoză, „într-unul din judeţele: R.-Vâlcea, Olt şi Argeş“

Şi Direcţiunea Sanitară a primit o parte din avere, grevată de sarcina de a înfiinţa un „sanatoriu de tuberculoşi, unde va găsi de cuviinţă, într’unul din judeţele: R.-Vâlcea, Olt şi Argeş“. Pentru acest scop Direcţiunea Sanitară avea să vândă o altă moşie a filantropului, iar pentru întreţinerea lui, jumătatea din moşia „Sângeru“ din Iaşi, deţinută „egal cu amicul mei N.N. Săveanu“. În sanatoriu urma să se îngrijească un mod gratuit minimum 25 de bolnavi, dar se puteau primi şi bolnavi cu plată.

Casele din Govora filantropul le lăsa „Societăţii Govora-Călimăneşti“, destinaţia lor neputând fi alta decât „ajutorarea bolnavilor săraci din jud. Olt, Argeş şi R. Vâlcea, de preferinţă cei din judeţul Olt, aceia cari au fost în marele răsboi al ţării mele, pentru salvarea neamului. Pe această vilă se va scrie «Vila Alexandru Iliescu dăruită societăţei Govora Călimăneşti»“.

Casele din Slatina au revenit „rudei Armand Călinescu“

Casele din Slatina ale lui Alexandru Iliescu au fost lăsate prin testament „rudei mele Armand M. Călinescu, un tânăr iubit de mine, cu obligaţia ca după terminarea studiilor să se mute şi să locuiască în aceste case“. Importantul om politic de mai târziu, Armand Călinescu, a vândut casa, fiind cumpărată de medicul Kitzulescu, un alt filantrop al oraşului, de numele căruia se leagă istoria Spitalului Judeţean de Urgenţă Slatina.

Sume importante a lăsat, printre alte societăţi, şi Baroului de avocaţi Olt, „pentru a se forma o bogată bibliotecă juridică şi economică (…) pentru o mai bună luminare a cauzelor destinate a fi apărate şi susţinute de avocaţi“. O altă sumă a destinat-o ridicării unei biserici în Drăgoeşti, „locul unde am stat cei mai frumoşi ani ai vieţii mele şi unde sunt înmormântaţi părinţii şi mătuşa mea“. O altă sumă era destinată ridicării unei şcoli pentru băieţi şi fete în comuna Vultureşti, pentru „luminarea celor de la ţară“.

Moara Olteanca astăzi

Băile comunale din Slatina, aflate în construcţie, au putut fi continuate şi finalizate tot cu banii lăsaţi de Alexandru Iliescu“, cel care a dispus construirea lor.

Filantropul şi-a mai dorit ca la moartea sa datoriile tuturor ţăranilor de pe moşiile sale să fie şterse definitiv, căci „în mijlocul ţăranilor de pe moşiile mele am trăit tot timpul în cea mai deplină înţelegere şi nevoile lor le-am sprijinit tot timpul“. Filantropul îşi mai dorea ca la înmormântarea sa să fie repartizaţi, „după un tablou făcut de primărie“, 10.000 lei, o sumă imensă la acea dată, săracilor din Slatina. Conştient că şi-ar putea găsi sfârşitul departe de Slatina pe care a iubit-o, politicianul hotăra ca legatarul să fie obligat ca „după ce acest răsboi groaznic se va termina“, rămăşiţele să-i fie aduse, „după toate datinile religioase din oraşul Slatina, făcându-se înhumarea în cavoul meu din cimitirul oraşului Slatina, acolo unde voiesc să fiu pentru vecinicie“. Dacă decesul avea să survină la Iaşi, cum, de altfel, s-a şi întâmplat, din cei 10.000 lei pe care hotărâse să-I dea săracilor, 5.000 erau destinaţi „şi săracilor din această capitală a ţărei mele, rămânând ca la înhumarea din Slatina să se dea numai 5.000“.

Primăria Slatina avea, în schimb, drept „pioasă îndatorire“, să oficieze câte un parastas la zilele patronale: „30 august Sfântul Alexandru şi la 21 mai Sfântul Constantin, însoţit de pomenile arătate de Sfânta noastră Biserică pentru mine şi fratele meu Constantin, la Catedrala din Slatina şi biserica din Drăgoeşti, în faţa unui delegat al său. Se va oficia parastase şi pentru pomenirea părinţilor mei Nicolae şi Ecaterina şi mătuşa mea Florica şi a fratelui meu Cristache“.