Istoria unui dezastru feroviar care a îngrozit România acum 93 de ani: două trenuri prăbuşite în prăpastie pe faimoasa „linie regală“ spre Sinaia

Accidentul feroviar din 19 septembrie 1922 FOTO Arhivă Personală Andrei Berinde / romrail.blogsport.ro

Starea precară a liniilor feroviare din România la finalul Primului Război Mondial a provocat în epocă numeroase accidente feroviare. În iulie şi septembrie 1922, două trenuri de pasageri s-au prăbuşit între Posada şi Valea Largă, cu tot cu podurile pe care circulau.

Începutul secolului XX a fost marcat, în România, de numeroase accidente feroviare, în strânsă legătură cu desfăşurarea Primului Război Mondial (1916-1918). „Accidentele de pe liniile ferate române produse în timpul primei conflagranţii mondiale, dar şi mulţi ani după conflict, până în 1930 cu aproximaţie, când au intrat într-un proces de consolidare, sunt rezultatul direct al distrugerilor provocate de război. Structura feroviară a fost refăcută în grabă, fapt care a generat numeroase catastrofe“, explică istoricul ploieştean Dorin Stănescu.

Accidentele din 1922, din Prahova, sunt un exemplu elocvent în acest sens. Extrem de interesaţi de liniile de cale ferată dintre Ploieşti, unde erau rafinăriile de petrol, şi Predeal, trupele germane de ocupaţie au refăcut în timpul războiului două dintre podurile dinamitate de Armata Română în timpul retragerii.

Podurile, amplasate între staţiile Posada şi Valea Largă, au fost reconstruite în mare grabă, pe structuri metalice, şi au continuat să fie folosite în infrastructura feroviară şi după Primul Război Mondial.

Două accidente grave în numai trei luni

Improvizaţiile se vor dovedi fatale. În 1922, la interval de câteva luni, cele două poduri aflate la distanţă de câteva sute de metri, s-au prăbuşit cu tot cu trenurile care le traversau în momentele fatidice.

Situaţia a provocat, pe lângă pagubele materiale şi victimele umane, „mai ales o teamă ce s-a propagat în toată ţara, ambele accidente având loc pe cea mai circulată cale ferată din România – «Linia Regală» – ce unea Capitala cu oraşul Sinaia, reşedinţa de vacanţă a Regelui Carol I“, după cum notează Radu Bellu, în lucrarea „Catastrofe, atentate şi sabotaje la căile ferate din România“.

Scriitor a nu mai puţin de 54 de volume dedicate istoriei feroviare din România, Radu Bellu a fost şef la patru gări (Târgu Secuiesc, Suburbiu, Predeal şi Sfântu Gheorghe), după care a lucrat în proiectare şi în serviciul tehnic al CFR.

Prima catastrofă s-a produs pe 13 iulie 1922. Trenul accelerat nr. 15, care circula spre Sinaia, remorcat de două locomotive seria 140.400, a trecut fără oprire prin halta Posada şi a continuat să urce spre staţia Valea Largă. Ajuns la kilometrul 57 al căii ferate Ploieşti-Predeal, la ora 16.25, trenul s-a angajat, cu o viteză de 35 de km/h, pe podul ce traversa râul Prahova, iar după trecerea primei locomotive, ce purta numărul 140.413, structura metalică s-a prăbuşit, antrenând în cădere, cea de-a doua locomotivă şi primul vagon de călători din garnitură.
Accidentul din 13 iulie 1922. FOTO Andrei Berinde / romrail.blogsport.ro

Cauzele care au provocat prăbuşirea podului nu au putut fi stabilitate cu exactitate nici până în ziua de astăzi. Catastrofa feroviară a fost urmată de o măsură radicală, potrivit lui Radu Bellu: în perioada 13-31 iulie 1922, circulaţia feroviară pe ruta Comarnic-Sinaia a fost complet întreruptă, călătorii fiind transbordaţi cu ajutorul autobuzelor CFR.

Accidentul a fost urmat de unul similar, pe 19 septembrie 1922. Cel de-al doilea pod, situat la numai câteva sute de metri înaintea podului căzut, la kilometrul 55 + 900 al liniei Ploieşti - Predeal, s-a prăbuşit, la rândul său. Şi de această dată, cauzele producerii accidentului au rămas neelucidate. 

Situaţie dezastruoasă şi în prezent

O catastrofă s-ar putea întâmpla oricând şi în prezent. „Din păcate, situaţia de acum a infrastructurii feroviare din România nu este departe de cea din anii ’20. În lipsa fondurilor, foarte multe porţiuni care necesită refacere şi consolidare s-au deteriorat şi numai restricţiile de viteză impuse de CFR pe anumite tronsoane şi poduri împiedică producerea unor accidente similare celor din Valea Largă din 1922“, spune istoricul Dorin Stănescu.

Vă mai recomandăm:

Cine a fost, de fapt, Conu Leonida, celebrul personaj al lui Caragiale. Primarul din Mizil care a făcut ca trenul de Berlin să oprească aici un minut. Celebrul Conu Leonida din operele lui Caragiale a fost un personaj real, primar în Mizil la sfârşitul secolului XIX şi bun prieten cu dramaturgul. Stăruinţele lui de a scoate Mizilul dintr-un anonimat provincial s-au concretizat la 1 mai 1901, când “berlinezul”, adică trenul Bucureşti- Berlin, via Breslau, a oprit, pentru un minut, şi în Mizil.

Istoria unei jigniri usturătoare la români. Cum a apărut celebra expresie „Ai o clasă mai mult decât trenul!“ Dezvoltarea infrastructurii căilor ferate în provinciile române a dat naştere unor expresii celebre, precum „a o întoarce ca la Ploieşti“, dar şi uneia dintre zicerile care au făcut carieră în spaţiul românesc: „a avea o clasă mai mult decât trenul“.