Cum scapi de oprimarea şefului toxic. Psiholog: „Angajatul trebuie să-şi îndrepte atenţia către propria persoană“

Şeful toxic îşi conduce subalternii cu biciul

Şeful toxic este cel care devalorizează angajatul. Vede mai mult defectele şi mai puţin potenţialul subalternilor săi, cărora le minimizează calităţile, pentru a-şi asuma el meritele realizărilor echipei, care se impune prin inducerea fricii.

“O primă tendinţă a angajaţilor, în momentul în care există o viziune asupra locului de muncă este de a gândi prin prisma beneficiilor şi a realizărilor care pot fi îndeplinite. Însă, pe parcurs, intervin o serie de factori stresori care pot modifica viziunea, care determină scăderea gradului de satisfacţie la locul de muncă şi chiar a randamentului. 

Un factor stresor este relaţia cu şeful. În momentul în care întreb <<ce vă nemulţumeşte la locul de muncă>>, există o primă tendinţă de a se răspunde: <<şeful>>. În momentul în care avem de a face cu un şef toxic, relaţia şef-angajat aproape că nu mai contează", explică, pentru "Adevărul", Erna Constantin, psiholog, Psihoterapie integrativă, Psihologia resurselor umane.

Portretul şefului toxic

Şeful toxic îşi conduce subalternii cu biciul. Nu ştie să ofere feedback pozitiv decât celor pe care-i vrea aproape, pe criterii care n-au nicio legătură cu competenţele profesionale, ci, mai degrabă cu servilismul. Încurajează turnătoria între membrii echipei, pentru că are nevoie de control, un control pe care n-are capacitatea să-l obţină altfel. Consideră că oamenii pe care-i conduce sunt uşor de înlocuit şi nu se fereşte să le-o spună în faţă. Pe scurt, şefii toxici sunt uşor de recunoscut. 

“Pentru a vedea de ce este necesar să luăm în calcul şi relaţia, putem porni de la portretul şefului toxic. Sunt o serie de caracteristici pe care le-am adunat în sedinţele de terapie şi care pot alcătui un profil al şefului toxic. Un şef toxic tinde să vadă, întâi de toate, defectele angajaţilor săi, iar calităţile acestora sunt reduse la minimum. De cele mai multe ori este nemulţumit de rezultatele angajaţilor şi are mai mereu câte ceva de obiectat, fără a da şi argumente clare sau raţionale care să îi justifice obiecţiile. Induce frica şi stabileşte deadline-uri nerealiste în raport cu volumul de muncă. Nu acceptă ideile angajaţilor sau le ignoră, fiind concentrat mai mult pe propria lui persoană şi dând la o parte rolul echipei.
 

Şeful toxic are tendinţa de a controla tot, de a nu-i da posibilitatea angajatului să fie creativ. El valorizează angajatul care munceşte exclusiv după viziunea şefului. Îi lipsesc competenţele specifice funcţiei, însă, cu toate acestea, nu ia în calcul ceea ce poate fi benefic, doar pentru a-şi impune stilul de conducere sau propriile idei. Totuşi, atunci când obiectivele nu sunt atinse, are tendinţa de a da vina pe angajat. Angajatul care poate are o experienţă mai largă în domeniu, devine astfel descurajat, înfrânat”, mai spune specialistul.

Şeful toxic îşi asumă meritele echipei minimizând contribuţia subalternilor

Listă de "simptome" şi alte caracteristici care alcătuiesc portretul robot al şefului toxic - uşor de recunoscut şi după stresul şi descurajarea vizibile în rândul echipei - e mult mai lungă.

“Şeful toxic consideră că i se cuvine tratamentul preferenţial şi le induce angajaţilor ideea că ar trebui să îi facă pe plac, eventual să îi ducă hainele la curăţătorie sau să îi cumpere mâncare, ignorând atribuţiile angajaţilor, specificate în fişa postului. Angajatul se simte astfel, devalorizat. Şeful toxic îşi asumă în totalitate meritele rezultatelor, chiar dacă cei care le-au îndeplinit sunt exclusiv angajaţii săi. Mai mult, are tendinţa de a fi pesimist şi de a promova scenarii negative, descurajându-i pe angajaţi”, completează cunoscutul psiholog Erna Constantin.

Şeful toxic are ambiţii bolnave, conduce prin ameninţare, nu ştie şi nu vrea să comunice şi, de cele mai multe ori, minte prin omisiune. Nu conştientizează că e, de fapt, un ticălos care vede în angajaţi doar mijloace de atingerea unor scopuri.

“În ceea ce-l priveşte pe angajat, în aceste cazuri, poate fi afectat din punct de vedere psihologic şi chiar fizic. Pe fondul stresului, sistemul imunitar scade iar în plan psihologic se poate ajunge la conflicte interioare, atacuri de panică, anxietate şi chiar depresie. De aceea este important să acordăm atenţie efectelor resimţite de angajat. Sunt companii în care şefii sunt evaluaţi la rândul lor, de către angajaţi, pentru că aceste evaluări pot furniza aspecte relevante cu privire la sistemul de management. Evaluările pot fi chiar anonime, pentru a se evita eventualele repercursiuni”, precizează Erna Constantin. 

Pentru că vede întotdeauna defectele şi aproape niciodată calităţile subordonaţilor săi, pentru că-i exploatează la maximum şi nu-i valorizează aproape niciodată, şeful toxic devine nociv nu doar pentru angajaţi, ci şi pentru firmă.

“Un angajat demotivat nu are randament, calitatea muncii scade şi rezultatele sunt în consecinţă. Dacă aceste rezultate devin valabile pentru majoritatea angajaţilor, sistemul de management s-ar putea să nu funcţioneze, ceea ce poate afecta activitatea companiei”, mai spune specialistul în Psihologia resurselor umane.

Cum trebuie abordaţi şefii toxici

Acceptarea abuzurilor din partea unui şef toxic nu aduce într-un final decât o scădere a stimei de sine a angajatului. Pentru a nu ajunge într-o astfel de situaţie, e important ca subalternul să se opună comportamentului tiranic într-un mod civilizat, dar hotărât.  

“Pentru a face faţă unui şef toxic este necesar să te cunoşti pe tine, să îţi ştii drepturile şi atribuţiile la locul de muncă. Aici intervine sensul relaţiei angajat – şef. Dacă luăm în considerare doar şeful, acesta s-ar putea să nu conştientizeze, din anumite considerente care ţin de istoricul personal şi profesional, care sunt efectele atitudinii şi comportamentului său asupra angajaţilor. Dacă însă privim şeful din perspectiva relaţiei, angajatul îşi poate îndrepta atenţia către propria persoană – cum se vede el în relaţie cu şeful. Acesta este un prim pas în reanalizarea resurselor interioare ceea ce îl poate repoziţiona pe angajat în relaţia cu şeful şi mai departe în legătură cu propria carieră”, spune Erna Constantin. 

Cum niciodată şeful toxic nu va conştientiza singur că are un comportament nociv pentru echipa sa, schimbarea se poate face plecând de la angajat. 

“Psihologul poate evalua în maniera specializată şi profesionistă situaţia, şi în principal scopul angajatului şi poate oferi o viziune amănunţită asupra punctelor forte. Dacă şeful toxic nu consideră că obţine dezavantaje de pe urma comportamentului său, acesta va continua să se manifeste la fel. În schimb, angajatul poate să se repoziţioneze pe sine, dacă efectele resimţite îi dăunează. Pe de altă parte, în cazul în care şeful este conştient că îi sunt necesare schimbări în plan cognitiv, comportamental, emoţional, în favoarea angajaţilor şi deci în favoarea lui, deja nu mai vorbim de un şef toxic. Sunt şefi, adevărate surse de inspiraţie şi motivare pentru angajaţii lor", încheie psihologul Erna Constantin.