Bucureștii din Ardeal, cuprinși de goana după aur. Satele sărace stau pe un mare zăcământ aurifer VIDEO
0Satele comunei Bucureșci, din Hunedoara, au intrat în declin, după închiderea minelor de aur, argint și cupru din zona Bradului, învecinată. Un mare zăcământ aurifer a fost conturat aici, însă deschiderea unor cariere miniere, la suprafață, stârnește controverse.
Vreo 1.200 de oameni mai locuiesc în satele din comuna Bucureșci din Hunedoara, aflată în Munții Metaliferi, la 15 – 20 de kilometri de municipiul Brad.
Comuna cu nume asemănător capitalei României păstrează unul dintre marile zăcăminte aurifere din Europa, însă este cunoscută și ca locul unde a izbucnit Răscoala lui Horea.
În trecut, numele comunei Bucureșci din Hunedoara era identic cu al capitalei României, însă graiul local a transformat sufixul „ești” în „eșci”. Oamenii din satul Bucureșci din Hunedoara s-au ocupat din cele mai vechi timpuri cu creșterea animalelor, însă în ultimele două secole mulți dintre ei au lucrat în numeroasele mine metalice care împânzesc Munții Metaliferi.
„Am lucrat 16 ani în mina de aur Gurabarza, ca artificier dar și la tâmplărie. Am prins chiar anii ei de declin, din 1990, până prin 2006, când s-a terminat cu mineritul. Au fost vremurile în care s-a exploatat tot mai puțin, iar statul român a tot tăiat din fondurile pentru această mină, până când s-a blocat totul. Și câtă lume nu a lucrat acolo din aceste sate la Barza. Două autobuze plecau zilnic cu mineri, pe două schimburi, la mina aflată la vreo 15 kilometri de noi. Apoi, unii au plecat, alții s-au pensionat, alții au murit. Pentru tineri nu au mai fost locuri de muncă. Acum, unii mai cresc animale, au pensii, dar pe aici am rămas mai mulți bătrâni”, spune Viorel Culda, din satul Merișor, comuna Bucureșci din Hunedoara (video).
Vreo 20 de familii locuiesc în satul Merișor, unde gospodăriile sunt răsfirate pe dealurile înconjurate de pădure. Drumul asfaltat duce până la capătul satului de munte oprindu-se la ultima casă.
De aici, călătorii se întorc spre Bucureșci, traversând satul Rovina, unde trăiesc alte familii ale foștilor muncitori de la mina de aur Gurabarza (video), în trecut, una dintre cele mai mari exploatări aurifere din România.
Satul din munții plin cu aur
De câțiva ani, liniștea localnicilor din satul Rovina din Hunedoara este tulburată din când în când de veștile despre proiectul minier care vizează marile zăcăminte de aur și cupru descoperite în împrejurimile sale.
Pe valea Rovinei, zăcămintele metalice au fost cercetate decenii în șir, însă doar câteva mine mici de aur au funcționat aici, până prin anii ’90. Forța de muncă din satele pitorești ale Bucureșciului era atrasă spre marele centru minier Barza, aflat în vecinătate.
Zăcământul de la Rovina a fost identificat în anul 1973 și cercetat în deceniile următoare de geologii de la IPEG (Întreprinderea de prospecţiuni şi exploatări geologice din Deva). Prin anul 2000 s-a conturat volumul de rezerve al zăcământului, iar cinci ani mai tâziu, o societate (SAMAX) a obținut licența de explorare în perimetrul minier Rovina – Colnic – Valea Gârzii.
Din noiembrie 2018, compania canadiană Euro Sun deţine un permis de exploatare şi o licenţă de exploatare minieră cu o valabilitate reînnoibilă de 20 de ani, pentru perimetrul de pe valea Rovinei, situat în judeţul Hunedoara, pe o suprafaţă de peste 27 de kilometri patraţi.
„Zăcământul este situat în Munții Apuseni, fiind al doilea ca mărime din Europa, cu aproximativ 400 de milioane de tone de resurse confirmate. Conținutul în metale este de 7,0 milioane de uncii (circa 217 tone) de aur și 1,4 miliarde de livre (circa 635.000 tone) de cupru”, arăta compania Euro Sun, în prezentarea proiectului.
Localnicii nu vor cariere miniere la suprafață
În 2022, Euro Sun a anuțat că a finalizat studiul de fezabilitate definitiv pentru proiectul Aur-Cupru din Valea Rovinei, o etapă înaintea începerii carierelor de suprafaţă Colnic şi Rovina, urmate de înfiinţarea unei exploatări subterane, la Valea Gârzii – Cireşata. De aici, anual, ar urma să fie extrase peste 2,3 tone de aur şi circa 9.000 de tone de cupru, în 17,2 ani de exploatare.
Conform proiectului prezentat în 2018, rezervele care pot fi extrase de la Rovina, în următorii 20 de ani, sunt estimate la cinci miliarde de dolari, statul urmând să colecteze redevenţe de peste 300 de milioane de dolari de la producător, respectiv de 6 la sută pentru aurul produs şi 5 la sută pentru cupru.
Proiectul de la Rovina a fost contestat de mai multe organizații de mediu, care au obținut, la sfârșitul anului 2022, suspendarea în instanță a avizului de mediu necesar eleborării Planului Urbanistic Zonal al viitoarei zonei industriale de pe Valea Rovinei.
„Acest proiect minier schimba soarta satului Rovina, dar nu în bine, în rău, pentru că vom fi mai izolați, deoarece drumul pe valea Rovinei va fi blocat de una din cariere. Și așa suntem destul de izolați. Nu este semnal de telefonie și internet aici, nu putem apula Ambulanța, Poliția, iar rețeaua de electricitate cade frecvent”, relata Vasile Zăvoianu, unul dintre localnicii din Rovina care nu sunt mulțumiți de faptul că în satul lor vor fi deschise cariere miniere.
Și alți săteni din Rovina s-au declarat nemulțumiți de planurile companiei miniere. „Resursele sunt la suprafață. Iar în momentul în care începem să le căutăm în subsol, distrugem tot. Resursele pământului trebuie căutate cum le-au căutat romanii și dacii, prin galerii de coastă, fără să polueze atmosfera, fără să distrugă pădurea și tot ce-i deasupra. Dacă cineva are bani să facă așa ceva, să o facă, dar nu venind și decopertând tot dealul”, spune Leanu Șerb, din Rovina, localnic cu o experiență de 40 de ani în minerit (video).
La câțiva kilometri de Rovina, peste dealuri, se află cariera cupriferă de la Valea Arsului (video), înființată la începutul anilor ’80, dar abandonată și ea la mijlocul anilor 2000, odată cu închiderea minelor din Munţii Metaliferi.
„Cariera de cupru a fost abandonată și nimeni nu a mai acoperit-o și ecologizat-o. În două decenii, aproape nimic nu a mai crescut peste ea și același lucru s-ar putea întâmpla și aici, la Rovina”, crede Leanu Șerb.
Răscoala lui Horea a început la Curechiu
Istoria satelor comunei Bucureșci nu este legată numai de minerit. Satul Curechiu din Hunedoara, învecinat centrului de comună, a fost locul unde în toamna anului 1784 a izbucnit răscoala iobagilor conduși de Horea, Cloșca și Crișan, una dintre cele mai faimoase revolte din Transilvania secolelor trecute.
În 2 noiembrie 1784, iobagii veniți din împrejurimile Bradului au pornit spre Alba Iulia, ocolind micul centru minier peste munte. Au petrecut noaptea la Curechiu, unde însă au fost atacați de trupele de husari, pe care însă le-au învins și le-au dezarmat.
„S-au întors cu nemeşi, cu trei cătane şi s-au adunat cu mulţi nemeşi asupra noastră şi au împuşcat în noi. Iară noi le-am luat puştile noaptea şi zvârlind şi noi dacă am văzut că nu-i glumă, cu pietre, şi pe cine am lovit au fost lovit şi doi nemeşi şi pe spionul l-au omorât. Şi căpitanul nostru a zis să mergem la Bălgrad (n.r. Alba Iulia) Noi, norodul, nu am vrut, ca să nu ne arză copiii, precum au zis unora. Şi aşa apoi ne-am pornit potere şi cine au putut au luat, şi cine au vrut au şi dat în nemeşi de au biruit”, a fost mărturia unui participant la răscoală, consemnată de istoricul David Prodan.
De la Curechiu au pornit apoi spre Crișcior, unde au trecut prin foc moșiile nobililor locali, apoi revoltele s-au extins în ținuturile Zarandului, Apusenilor și Hunedoarei.
Satul de pe Transalpina Metaliferilor
Aflat în Munții Metaliferi, satul Curechiu se numără printre localitățile izolate ale Hunedoarei, însă treptat, speră localnicii, va fi mult mai accesibil turiștilor.
O șosea aflată de trei ani în șantier, din care au mai rămas de asfaltat circa trei kilometri, îl va lega prin Munții Metaliferi, de valea Geoagiului din Hunedoara (video).
Drumul Judeţean 741 traversează sate din comunele Bucureşci şi Balşa, unele dintre cele mai izolate din judeţul Hunedoara, și este modernizat pe sectorul dintre localitățile Curechiu şi Almaşu Mic de Munte, în lungime de circa șase kilometri (tronsonul km 12+450 – km 18+050).
Datorită pantelor sale și a zonei sălbatice pe care o traversează, unii localnici l-au numit Transalpina Metaliferilor. Lucrările care vizează modernizarea unui sector de circa șase kilometri de drum montan au o valoare de 32 de milioane de lei, sunt finanțate de Consiliul Județean Hunedoara și au ajuns la un progres de 75 la sută. Termenul de finalizare noii șosele „Transalpina Metaliferilor” este august 2025.
Se încarcă comentariile...
