FOTOGALERIE Galaţiul a rămas fără apărare în faţa inundaţiilor. Autorităţile au uitat „lecţia Dunării”, din 2010
0
Digul nou, promis de foştii guvernananţi, n-a fost construit. De data aceasta, Dunărea, care creşte din nou, se poate revărsa în oraş. Riscul „celui mai mare dezastru urban din România, de după al Doilea Război Mondial” revine în actualitate.
Nivelul Dunării continuă să crească de la o zi la alta şi hidrologii au instituit atenţionarea cod portocaliu pe sectorul românesc al Dunarii, în aval de Portile de Fier, fiind vizate judeţele riverane Mehedinţi, Dolj, Olt, Teleorman, Giurgiu, Călaraşi, Ialomiţa, Brăila, Galaţi, Constanţa şi Tulcea.
La Galaţi, cota apelor fluviului ajunsese, sâmbătă 6 aprilie, la 552 de centimetri, cu opt centimetri sub cota de atenţie şi cu 42 sub cea de inundaţie.
Fenomenul readuce în atenţie „lecţia” din iulie 2010, când Valea Oraşului Galaţi a fost ameninţată de inundaţii catastrofale, nivelul Dunării ajungând atunci la 680 de centimetri, cu 80 peste cota de inundaţie). O lecţie din care autorităţile n-au învăţat nimic.
Vreme de doi ani şi jumătate, de la acele momente de mare tensiune, au dovedit că nu-şi ţin angajamentele nici măcar atunci când şi le asumă în situaţii limită, nu doar în campaniile electorale.
Dezastrul, evitat cu eforturi uriaşe şi inteligenţa unui agricultor
Dacă în vara lui 2010, până la urmă n-a mai fost inundat un sfert din oraşul Galaţi - cel în care se află 200 de unităţi economice (printre care Portul Docuri, Şantierul Naval „Damen", Vama, Comcereal, Fabrica de ulei „Prutul", Laminorul de tablă şi altele), cu 12.000 de locuri de muncă, un spital reabilitat, blocuri, grădiniţe, şcoli şi mii de case - a fost doar datorită mobilizării exemplare a 1400 de militari, pompieri şi jandarmi din toată ţara, care, alături de muncitori de la societăţile de interes local, au lucrat la supraînălţarea digului din beton cu peste 500.000 de saci cu nisip şi la amenajarea unui hidrobaraj, pe o lungime record de 4,5 kilometri.
De asemenea, este în egală măsură (dacă nu cumva mai ales) meritul unui om simplu, Sandu Gheorghiu, din comuna gălăţeană Şendreni, care i-a sugerat lui Emil Boc, aflat în „vizită de lucru” pe digul de pe malul Siretului, că nivelul Dunării poate fi redus foarte simplu, prin deschiderea ecluzei de la Agigea. Câteva ore mai târziu, ideea lui Sandu a fost aplicată din dispoziţia lui Adriean Videanu, fostul ministru al Economiei. Prin canalul Dunăre-Marea Neagră, a fost deversat surplusul de apă colectată de fluviu, iar pericolul de inundaţie a fost înlăturat.
Au venit, au promis, au uitat!
Cu toate că a existat riscul producerii „celui mai mare dezastru urban din România, după al Doilea Război Mondial”, aşa cum l-a calificat Mircea Cristea, pe atunci viceprimar al municipiului Galaţi, şi chiar dacă revărsarea Dunării peste digul supraînălţat cu saci cu nisip a provocat pagube evaluate la peste 20 de milioane de lei, ulterior nu s-a făcut nimic pentru ca o situaţie similară să nu mai găsească autorităţile nepregătite.
După ce, pe digul şubrezit de la Galaţi – care, în data de 7 iulie 2010, abia mai putea stăvili forţa uriaşă a Dunării, apa infitrându-se prin el – s-au plimbat cu un aer preocupat preşedintele Băsescu, fostul premier Emil Boc şi ex minştrii Vasile Blaga de la Administraţie şi Laszlo Borbely, de la Mediu – autorităţile au promis că va fi construit unul nou, din beton, suficient de înalt pentru ca, la următoarele inundaţii, să nu mai existe motive de îngrijorare.
Au trecut mai bine de doi ani şi nici vorbă de noul dig, iar Dunărea, care deja iese din matcă în dreptul municipiului Galaţi, aproape că a ajuns din nou la baza digului vechi şi continuă să crească. Măcar să fi fost consolidat, dar nici asta nu s-a făcut!
Inevitabil, se pune întrebarea: dacă se repetă situaţia din vara lui 2010, va mai rezista acesta la încă o viitură sau „foştilor” din guvernul trecut le va reveni responsabilitatea producerii „celui mai mare dezastru urban din România, după al Doilea Război Mondial”?
Lucrări de apărare, nerealizate sau nefinalizate
Conform Ministerului Mediului, n-au fost finalizate următoarele lucrări: „Consolidarea malului stâng al fluviului Dunărea şi a digului de apărare Bădălan, în zona municipiului Galaţi", „Amenajarea râului Tecuci pentru apărarea de inundaţii a municipiului Tecuci", „Punerea în siguranţă a Nodului Hidrotehnic Munteni şi a lucrărilor de apărare din zonă".
Adică exact lucrările hidrotehnice care, în iunie-iulie 2010, ar fi trebuit apere acea zonă a municipiului Galaţi în care se realizează 30% din PIB-ul judeţului, precum şi celelalate localităţi gălăţene afectate de inundaţii, agoniseala a sute de gălăţeni şi mii de hectare de culturi agricole distruse de ape.
Moştenitorii „de drept” ai obsesiei lui Ceauşescu
Aşadar, o eventuală viitură pe Dunăre, posibilă în zilele următoare, ar surprinde din nou Galaţiul nepregătit să-i reziste. Şi asta pentru că niciunul dintre guvernele care s-au succedat după căderea comunismului n-a catadixit să repare consecinţa unei decizii dezastruoase a lui Nicolae Ceauşescu.
"Ceauşescu era obsedat de desecare şi împrejmuirea cu diguri a apelor pentru creşterea suprafeţelor de teren agricol. Din acest motiv, pe malul tulcean al Dunării, în dreptul muncipiului Galaţi, în anii 80, a fost construit un dig cu o înălţime de 7,58 metri. Pe malul gălăţean, digul este mai mic, de 6,50 metri. Fluviul, rămas fără bălţile de pe malul tulcean, nu mai are unde să se reverse şi se înalţă în propria albie. În atare situaţie, normal că Dunărea se revarsă în oraş", afirmă Romeo Cândea, inginer în domeniul hidrotehnic.
Influenţa latifundiarilor şi vina "Acarului Păun"
Pentru ca Galaţiul să nu mai fie ameninţat de Dunăre, ar exista două soluţii: construirea pe malul gălăţean a unui dig nou, cu înălţimea de peste 7,58 metri, sau renunţarea la digul lui Ceauşescu, de pe malul tulcean. A doua soluţie, pentru care pledează şi ecologiştii, adepţi ai renaturării Luncii Dunării prin recrearea bălţilor de odinioară, ar lovi în interesele economice ale unor latifundiari suficient de influenţi ca să împiedice aplicarea acesteia. O influenţă dovedită mai ales în 2010, când interesele lor au fost puse mai presus de siguranţa Galaţiului
Cât despre prima soluţie, autorităţile şi-au permis s-o ignore. Motivul: ideea lui Sandu Gheorghiu, cea cu „supapa de siguranţă” a ecluzei de pe Canalul Dunăre-Marea Neagră. Poate că dacă agricultorul din Şendreni nu l-ar fi „luminat” pe Emil Boc, Valea Oraşului ar fi apărată astăzi de un dig nou, mai înalt. Ar fi însă necuvenit să-l transformăm în „Acarul Păun” pe cel care a salvat Galaţiul împreună cu 1400 de militari, pompieri şi jandarmi!
Se încarcă comentariile...
