Cum s-au pierdut 1,2 milioane din euro din cauza nefinalizării la timp a unui centru social de lux pentru tineri, femei abuzate, foşti puşcăriaşi şi orfani

Chiar şi aceste condiţii, investiţia - realizată la standard de hotel cu multe stele - este deocamdată inutilă, deoarece oficialii din Primăria Galaţi au uitat să întocmească din vreme documentele necesare pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare a centrului social în valoare de 4 milioane de euro.

Un vechi proverb românesc spune că „Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă-n traistă”. Deşi principiul pare unul desuet, el se aplică aproape identic şi în cazul modurilor cu autorităţile publice din România reuşesc să acceseze fondurile europene, domeniu în care, stă mărturie statistica furnizată de Uniunea Europeană, ţara noastră stă execrabil.

Un exemplu la îndemână este legat de modul penibil în care s-a gestionat, la Galaţi, construirea şi autorizarea unui centru social destinat tinerilor aflaţi în dificultate şi orfanilor care depăşesc vârsta legală pentru a mai putea locui într-un centru de plasament.

Investiţia s-a ridicat la aproximativ patru milioane de euro (fiind vorba cu dotări cu adevărat luxoase, după cum vom arăta) şi a fost parţial finanţată de la Uniunea Europeană. Iniţial, UE trebuia să suporte aproape 95% din valoare, dar pentru că lucrările nu s-au finalizat la vreme (adică la 31 decembrie 2015), autorităţile locale nu mai pot deconta circa 1,2 milioane de euro, care vor fi suportate de la bugetul oraşului.

Mai mult decât atât, angajaţii Primăriei Galaţi s-au încâlcit rău de tot şi în documente şi au descoperit că deşi construcţia este gata (inaugurarea a avut loc pe 25 august 2016), beneficiarii nu pot fi mutaţi acolo deoarece nu au fost întocmite documentele necesare pentru funcţionare. 

Asta cu toate că procedura putea fi lesne demarată încă din urmă cu câteva luni (urmând ca la recepţie să fie făcută doar inspecţia finală), desigur, dacă minţile luminate plătite din bani publici s-ar fi gândit la această oportunitate.

Fudulia festivistă şi minciuna politicianistă

Inaugurarea la sfârşitul lunii august prezenta Centrul Comunitar de Servicii Sociale (aflat pe strada str. Ştiinţei nr. 26) – proiect finanţat prin Programului Operaţional Regional 2007-2013 – ca  fiind un obiectiv care abia aşteaptă să fie dat în folosinţă.

La prima vedere aşa şi păreau să stea lucrurile, însă, scormonind puţin în spatele faţadelor frumos vopsite aveam să descoperim că avem de-a face cu aceeaşi sistuaţie ca de obicei (inaugurarea de patru oari a băii comunale este un exemplu recent): fudulie festivistă şi minciună politicianistă.

De fapt, la trei săptămâni de la deschiderea oficială, centrul  nu avea apă curentă, nu se făcuseră racordurile la gaze şi nu avea racordurile la reţeaua electrică. Nici nu avea cum să le aibă câtâ vreme, cum spuneam, managerii proiectului nu rezolvaseră din vreme dosarele pentru obţinerea avizelor.

Stupefiant este că n-a fost organizată, decât din 17 august, nici măcar dezbaterea publică a proiectului de hotărâre de Consiliu Local privind funcţionarea centrului, deşi acest lucru se făcea încă din timpul mandatului fostului CL şi a fostului primar Marius Stan.

Însă există ceva speranţe că lucrurile vor intra în normalitate. „Racordurile de apă, gaze naturale şi energie electrică se vor remedia în maxim două săptămâni. Proiectul va rămâne în dezbatere publică timp de o lună (N.R. până pe 17 septembrie). După acest moment va urma (N.R.: probabil în luna octombrie, căci şedinţa de CL pe septembrie s-a ţinut deja) aprobarea proiectului în cadrul CL, când se va aproba regulamentul de organizare şi funcţionare al centrului”, a explicat Biroul de Presă al Primăriei Galaţi.

De fapt, sunt slabe şanse ca amintitul centru să fie deschis în 2016, căci mai urmează o groază de alte proceduri birocratice. „Ulterior, se demarează procedura de dobândire a personalităţii juridice şi fundamentarea bugetului de venituri şi cheltuieli al centrului, iar în luna decembrie va urma angajarea personalului, ce va fi cuprins din 21 de oameni. Operaţional, centrul va fi deschis abia din ianuarie”, a mai explicat Primăria Galaţi.

Scump, dom^le, scump!

Centrul Comunitar de Servicii Sociale pentru Tineri Galaţi a fost construit pe fundaţia unui fost atelier şcoală (investiţie iniţială ce nu este inclusă în costurile de patru milioane de euro ale proiectului).

Centrul a fost, iniţial, un proiect european ce părea convenabil financiar pentru municipalitate, însă până la urmă s-a transformat într-un proiect întârziat, care a consumat circa 1,2 milioane de euro de la bugetul local, reprezentând(sume cheltuite după termenul de finalizare – 31 decembrie 2015 – deci care nu mai pot fi decontate de la bugetul UE.

Destul de bizar a fost şi faptul că la conferinţa de închidere a proiectului, constructorul a explicat faptul că lucrările au fost complexe şi că nicio firmă de profil nu ar fi putut să ridice un hotel de trei etaje în nouă luni (din aprilie 2015, când s-a predat amplasamentul şi au început lucrările, până la 31 decembrie 2015), chiar dacă la licitaţie îşi asumase integral condiţiile contractului.

Ca urmare, la finalul proiectului, când s-a tras linie, s-a constatat că ridicarea şi dotarea centrului au costat 9,4 milioane de lei, însă că UE nu a alocat 10,10 milioane de lei, ci doar 4,4 milioane de lei, restul de 5 milioane fiind acoperit de la bugetul local.

Dotări de lux, ca la hotelurile de cinci stele

Centrul are parter plus trei etaje şi 30 de dormitoare (fiecare a câte două paturi) cu spaţii generoase, de până la 33 de mp. Dormitoarele şi spaţiile comune sunt dotate şi amenajate la standard de hotel de cinci stele: tâmplărie din lemn stratificat cu geam termopan, încuitori şi mânere din alamă, parchet de cea mai bună calitate, uşi interioare din aluminiu, gresie şi faianţă de primă calitate pe holuri şi în băi.

Mobilierul este din lemn masiv, iar scaunele sunt acoperite cu piele ecologică, la fel şi canapeaua care se află în fiecare dormitor.

Potrivit proiectului, centrul va servi ca adăpost temporar (pentru o perioadă de un an cu posibilitate de prelungire până la cinci ani) pentru tinerii orfani care au crescut în case de copii, pentru mame, victime ale violenţei domestice, rromi sau foşti deţinuţi care au probleme în reintegrare, toţi cu vârsta până în 35 de ani.