Cum au ruinat interesele politice un brand comunist - Pescogal, cea mai mare fabrică de conserve de peşte din România

Deşi Galaţiul este înconjurat de Dunăre, Siret, Prut şi Brateş, în prezent piscicultura este în moarte clinică. Rămân doar amintirile renumitei fabrici Pescogal SA, unde se prelucra zilnic peşte capturat din Oceanul Atlantic şi din Dunăre. Interesele politice au ruinat afacerea înfloritoare care ar fi putut fi salvată.

Pe 27 iunie 1912, ministrul Ion Lahovari punea bazele Pescăriilor Statului, clădire care se mai regăseşte şi astăzi lângă sediul administrativ al Vămii. A fost momentul care a marcat dezvoltarea acestei industrii în oraşul înconjurat de ape, un adevărat paradis pentru pescari, dar şi pentru toţi cei care preferau să consume peşte proaspăt din producţia locală. Pentru că în acele vremuri specialiştii contau cu adevărat, primul director al Pescăriilor Statului a fost renumitul biolog Grigore Antipa.

Frumuseţea Galaţiului l-a atras în mrejele sale şi pe Mihail Sadoveanu. Scriitorul a venit de nenumărate ori aici, la sora sa, nu numai ca să o viziteze, ci ca să facă şi incursiuni de vânătoare şi pescuit pe malul Brateşului, al Dunării şi în zona Siretului, unde obţinea capturi bogate de vânat şi peşte.

Tehnologie din Apus pentru una din cele mai mari fabrici din ţară

Pescogal Galaţi era una dintre cele mai mari fabrici din România şi cuprindea instalaţii moderne, exact ca în Apus. Cu depozite de gheaţă, frigorifere, o staţie de încărcare a peştelui în vagoane CFR, o hală acoperită unde se vindea zilnic peşte, precum şi spaţii pentru comisionari şi angrosişti, întreprinderea producea mai bine de 17% din întreaga cantitate de conserve de peşte din ţară. Cu alte cuvinte, Galaţiul era cel mai important centru al comerţului de peşte din România.

În urmă cu 29 de ani, în oraşul de la Dunăre se procesau peste 30.000 de tone de peşte oceanic anual şi 8.000 de tone de peşte de apă dulce. După Revoluţie însă, printr-o hotărâre de guvern a fost decisă înfiinţarea SC Pescogal SA, fiind una dintre cele trei întreprinderi specializate în producerea, industrializarea şi comercializarea peştelui în ţara noastră.

Şi cum interesele politice au atras întotdeauna prăpădul, fabrica a fost treptat distrusă economic. Principalul vinovat este deputatul PSD Florin Pâslaru, fost director general numit pe filieră politică. În decursul a cinci ani, acesta a făcut livrări gratuite de conserve în valoare de aproape 1,5 milioane de dolari. Deşi iniţial oamenii legii îl suspectau pe Pâslaru de deturnare de fonduri, ancheta a fost dată uitării foarte rapid, cel mai probabil din cauza unor presiuni politice.

O altă sesizare penală a fost făcută şi în ceea ce priveşte achiziţia materiilor prime. Mai precis, Pescogal SA Galaţi cumpăra 3.000 de tone de macrou din Norvegia, cu 900 de dolari pe lună. Pentru anul 1995, suma era considerată aproape dublă faţă de media de pe piaţa mondială. Nici în acest caz neregulile nu au fost pedepsite de lege, iar doi ani mai târziu, în 1997, Florin Pâslaru a lăsat întreprinderea în colaps: veniturile anuale erau de doar 800 de lei, fabrica de conserve a fost închisă, iar din cei o mie de angajaţi mai rămăseseră acum doar 100. De asemenea, fostul director general a renunţat şi la toate concesiunile de luciu de apă, lacrul Brateş fiind abandonat chiar şi în prezent.

La zece ani după acest dezastru economic, Pescogal SA Galaţi a fost lichidată şi radiată, iar utilajele au fost vândute pe sume derizorii.

În 2014 autorităţile locale au încercat să reabiliteze imobilul în care a existat fosta mare fabrică şi să îl transforme într-un muzeu al pescuitului, dar în cele din urmă s-a decis ridicarea sa în Pădurea Gârboavele, departe de ape.