FOTO Casa în care a locuit Alexandru Vlahuţă la Dragosloveni, colţul de rai care i-a fascinat pe Caragiale, Galaction, Delavrancea sau pictorul Grigorescu

Muzeul Memorial „Alexandru Vlahuţă” oferă imaginea veridică a epocii, a personalităţii scriitorului, a valorii culturale şi literare a scrisului lui Alexandru Vlahuţă, a locului său în cultura română.

Unul dintre scriitorii „adoptaţi” de Vrancea la începutul secolului trecut a fost Alexandru Vlahuţă, care are o casă memorială la Dragosloveni.

Acest lucru s-a datorat căsătoriei autorului „României pitoreşti” cu Alexandrina Gâlcă, o femeie foarte bogată, care a reuşit să-i redea liniştea de care avea nevoie nestatornicul scriitor .

„Ruxandra, care era sora prefectului de Râmnic, Nicolae Gâlcă, i-a oferit lui Vlahuţă o casă frumoasă, multe cărţi, un pic de avere pentru liniştea bătrâneţilor, dar şi un cadru propice scrisului, casa lor fiind adesea vizitată de numeroşii prieteni ai lui Alexandru Vlahuţă”, ne-a precizat Florin Dîrdală, istoric la Arhivele Naţionale Vrancea.

Cea de a treia căsătorie, cu Alexandrina Ruxandra Gâlcă a avut loc în anul 1905. Soţia lui Vlahuţă, fiică de moşier, stăpânea la Dragosloveni un conac şi o zeci de hectare cu vie.

Premiat de Academia Română pentru lucrarea România Pitorească, Alexandru Vlahuţă a folosit banii obţinuţi pentru a-şi extinde conacul de la Dragosloveni.

„Din pridvorul aerian gândit de arhitectul Al. Clavel, privirea lunecă departe, peste podgorii, până la Gugeştii aflaţi în buza câmpiei, acolo unde Vlahuţă îşi întâmpina oaspeţii veniţi de la Bucureşti: Caragiale, Delavrancea, Galaction. Acesta din urmă socotea potrivit ca mormântul poetului să fie la Dragosloveni, sub o troiţă ţărănească, lângă biserica din sat: „Munţii, dealurile, ţărmii oceanului… oricât ar fi de măreţe, ca să nu ne subjuge şi să ne lege gândurile în preajma lor mai au nevoie şi de câteva slove şi de câteva icoane din povestea infinită a omului soldat, artist şi preot. Pentru acest cuvânt, când treci, acum în toamnă, pe sub dealurile cu viţă ruginită şi cu amintiri nepieritoare ale Dragoslovenilor, priveşte biserica răzleaţă şi te gândeşti, nemângâiat: Acolo s-ar fi cuvenit să fie mormântul lui Vlahuţă!”, scria scriitorul Gala Galaction.

   Scriitorul Alexandru Vlahuţă a murit la Bucureşti şi a fost înmormântat în Cimitirul Bellu, însă Alexandrina Ruxandra Gâlcă a ţinut ca locuinţa de la Dragosloveni să fie transformată într-o casă memorială care să-i poarte numele, fiind unul din cele mai importante obiective turistice din partea de sud a judeţului Vrancea.

Pentru cei care vizitează azi casa memorială descoperă în locuinţa scriitorului mici unghere marcate de trecerea prietenilor săi, cum ar fi de pildă masa albă de brad a lui Caragiale, balconul din care scriitorii bucureşteni admirau viile podgorenilor sau colţul de birou în care prefera să citească Barbu Ştefănescu Delavrancea, ori cărţile vechi răsfoite adesea de Nicolae Iorga sau fereastra de la care pictorul Nicolae Grigorescu admira asfinţitul soarelui.

Casa este alcătuită din nouă camere, fiecare cu o anumită destinaţie.

„Muzeul prezintă două aspecte: unul memorial şi altul documentar. Partea documentară este alcătuită din ediţii vechi şi noi ale operei poetului, fotografii şi fotocopii. Privirile vizitatorilor se opresc pe fotografiile şi fotocopiile de pe panourile din expoziţia permanentă din casă: părinţii scriitorului, satul Pleşeşti, Vlahuţă în timpul liceului, soţia Ruxandra Gâlcă, fotografii din timpul războiului, unde „a luptat” cu pana, alături de ostaşii noştri, o fotografie a mormântului său din Cimitirul Bellu, acolo unde, contrar dorinţei sale testamentare, a fost înhumat.
Un întreg grupaj de scrisori extrem de interesante, completează tezaurul muzeistic.
Expoziţia permanentă este alcătuită din mobilier original (scaune de epocă, bufet scrin, masă de sufragerie, tablouri, toate în salonul de primire). Dormitorul este prezentat într-o atmosferă de calm şi linişte. Întâlnim patul din lemn masiv, deosebit de frumos sculptat, dulapul din lemn, servanta şi toilette Bidermeyer. Păşind pragul ultimei camere a casei poetului descoperim locul unde acesta crea. Întâlnim două fotolii de epocă, tablouri, biroul şi biblioteca, unde astăzi mai găsim publicaţiile la care a colaborat cu Vasile A. Urechia, George Coşbuc şi alţii. Atmosfera caldă şi spirituală a casei o dau tablourile şi fotografiile cu imagini ale familiei poetului.
Una din camere a fost amenajată cu mobilier specific satului natal al scriitorului: pat din lemn, păretar din lână, leagăn de copii, masă mică rotundă, linguri din lemn, strachină din ceramică, dulap (blidar)", se arată într-o prezentare a Muzeului Vrancei.