Carmen Muşat Coman aduce limba bengali la malul mării

Scriitoarea a studiat sanscrita şi civilizaţia indiană şi este este singura traducătoare din ţară a operelor Amitei Bhose, cea care a dus opera lui Eminescu în India.

Jurnalistă cu ştate vechi, Carmen şi-a deschis la începutul anului trecut o editură, sătulă să tot încerce să publice operele traduse din bengali ale Amitei Bhose, profesoara şi colaboratoarea ziaristei.

A moştenit manuscrisele Amitei

„Sunt moştenitoarea legală a manuscriselor Amitei. Am încercat în anii trecuţi să scot pe piaţă volumele ei, însă primeam mereu acelaşi răspuns: «Cine mai citeşte Eminescu?!»“, explică Carmen Muşat Coman.
S-a încăpăţânat şi a pus pe picioare editura „Cunună de stele“, un omagiu adus celei care a renunţat la tot şi a plecat în India pentru a-şi urma destinul. „Mi-am spus că singurul lucru pe care-l pot pierde sunt banii“, îşi aminteşte scriitoarea.
A pornit la drum încrezătoare şi, cu paşi mici, a reuşit să-şi vadă visul devenit realitate: cărţile editurii sale sunt prezente în cele mai importante librării din ţară. „E ca şi cum spiritul dânsei ar fi prezent printre noi, aşa văd eu prezenţa cărţilor în toate librăriile“, este de părere fosta jurnalistă.

Înţelepciune moca

Pentru a-şi promova prima carte, „Cum s-a făcut de am rămas fată bătrână“, Carmen a apelat la un mic truc: şi-a declarat best – seller fiecare volum. „În Cucuieţii de Vale şi cei de Deal, scrie mai mic pe banderola de pe carte, însă nimeni nu citeşte ce este scris cu litere mici. Ambalajul lucios vinde“, spune Carmen.

Mereu cu zâmbetul pe buze, scriitoarea care a participat la târgul de carte organizat în Vama Veche în cadrul festivalului „Folk You!“ le-a oferit trecătorilor înţelepciune gratuită. „Am aşezat într-un coşulet citate dintr-o carte cu proverbe bengaleze şi am scris «Înţelepciune moca». Am reuşit astfel să creez o punte între mine şi trecător, posibilul cumpărător“, spune amuzată scriitoarea.

Libertatea de a alege

Dezamăgirea traducătoarei vine din partea părinţilor care nu ştiu să le ofere propriilor copii libertatea de a alege. „Peste drum de căsuţele cu cărţi au fost amenajate stand - uri cu bijuterii handmade. Copiii care se opreau la cărţi erau traşi de mână de părinţii care îi certau că se uită la coperţi. Este trist, copiii ăştia nu vor deveni oameni compleţi“, crede scriitoarea. „Tinerii vor fi interesaţi de cultură abia atunci când părinţii şi cei de peste 40 de ani îi vor lăsa“, conchide traducătoarea.

Şi-a găsit drumul

Fosta jurnalistă spune că după 20 de ani de la terminarea facultăţii a reuşit să-şi găsească drumul în viaţă. „Sunt traducător, scriitor, editor şi şofer. Fac totul cu plăcere şi nu mai simt oboseala“, spune Carmen zâmbind. Ea are timp să se ocupe şi de Ana, fiica sa în vârstă de 15 ani. Adolescenta cochetează cu poezia şi a reuşit până acum să publice o carte dedicată copiilor.
„Când avea nouă ani, Ana a vrut să se facă scriitoare, chiar începuse să scrie poveşti de genul Harry Potter. A trecut apoi la poezii, însă nu avea răbdare să le termine şi le-a abandonat într-un sertar“, povesteşte traducătoarea, care spune că acum nu regretă faptul că a păstrat primele manuscrise ale fiicei sale.