Îndemnul unei jurnaliste britanice legate afectiv de România. „Am auzit de români care şi-au ascuns identitatea. Fiţi mai mândri şi luptaţi pentru ea”

0
0
Tessa Dunlop a făcut mult timp „naveta” între Marea Britanie şi România. FOTO Arhivă personală
Tessa Dunlop a făcut mult timp „naveta” între Marea Britanie şi România. FOTO Arhivă personală

Cât de afectaţi vor fi românii după Brexit şi cum va arăta noua Europă, în ce măsură vom putea vorbi de o Scoţie independentă şi cum au ajuns unii britanici să râvnească la paşaportul românesc. Sunt doar câteva dintre problemele discutate cu Tessa Dunlop, jurnalist, istoric şi scriitor cunoscută în Marea Britanie şi România, deopotrivă.

E cunoscută în special în ţara sa, Marea Britanie, unde a prezentat în ultimii ani o serie de documentare istorice pentru posturi de televiziune celebre precum BBC, Discovery, History sau History Channel, iar cărţile ei au fost foarte apreciate în rafinatul mediu academic britanic. Licenţiata la Oxford, Tessa are masterat şi doctorat la Sheffield Hallam şi s-a specializat în Istoria României.

Nu întâmplător, pentru că este căsătorită cu un român, are doi copii cărora le-a dat nume româneşti şi este profund ataşată de România. De altfel, în nenumărate rânduri a ieşit în faţă în Marea Britanie şi a încercat să contracareze campaniile anti-româneşti purtate de tabloidele englezeşti şi să scoată în faţă valorile României.

Acum, la sfârşit de 2020, Marea Britanie se pregăteşte pentru un Brexit cu sau fără acord. 

Adevărul: Marea Britanie e gata pentru un exit din Uniunea Europeană, după 40 de ani cu bune şi rele, exact ca într-o căsnicie. Cum s-a ajuns la acest „divorţ”?

Tessa Dunlop: Asta a fost dorinţa lui Johnon (n.r. - Boris Johnson, premierul Marii Britanii) şi a unei părţi importante a populaţiei. Asta pentru că s-a mers pe calea naţionalismului, oamenilor li s-a spus că străinii săraci din estul Europei vin şi le ia joburile, iar mulţi englezi au căzut în această capcană. Evident că au fost şi sunt foarte mulţi care au realizat că Brexitul e o gafă, dar nu a fost suficient.

Mi-amintesc clar că în iunie 2016, când s-a votat Brexitul, pentru mine a fost previzibil. Eu am fost căsătorită cu un român şi s-au simţit ameninţările faţă de imigranţi. Iar acum, când vedem cifrele, numărul celor care sunt aici în Marea Britanie, s-a spus că sunt 3 milioane, dar sunt mai mult de atât. Cred că 3,5 milioane au aplicat pentru rezidenţă. Şi peste jumătate de milion de români. A fost un aflux, nu putem să spunem că nu. Încerc să-mi imaginez dacă ar fi fost invers la voi.

Dacă peste 3 milioane de oameni ar fi venit? Ei, foarte bine, noi britanicii am câştigat din talentele lor şi i-am invitat la noi. Dar pentru oamenii simpli, care considerau că, iată, vin străinii să ne fure locurile de muncă, a fost foarte uşor să îi păcăleşţi cu asta.

Crede că va fi un Brexit cu acord

Şi care e atmosfera acum, pe final de an, cu atât de multe probleme? Cât de popular e Johnson şi cât de solidă e poziţia sa?

E drept că legat de Brexit i-a scăzut puţin popularitatea, însă are o majoritate uriaşă în Parlament, are libertate de mişcare. Theresa May, fostul premier, nu a avut o asemenea posibilitate de mişcare, chiar deloc, pentru că nu a avut majoritate în parlament. Obsesia lor, a conservatorilor, este Brexit, un vis care nu poate fi transpus în realitate.

E imposibil ce vor ei. Nicio ţară din lumea asta nu are suveranitate totală. Este o idee proastă. În general, în faţă publicului britanic nu contează ce face el, pentru că mai are 3 ani în fruntea guvernului. Este abia la începutul mandatului, iar în cazul în care se prăbuşeşte economia din cauza Brexitului, el poate să spună că de vină a fost coronavirusul sau invers. E cam „naşpa””. Oamenii vorbesc despre democraţie, dar cum este sistemul nostru first past the post, de fapt, el nu a primit majoritatea din lume. 

S-a spus că mulţi britanici care au votat Brexitul s-au răzgândit între timp. Care e, de fapt, situaţia?

Cred că un pic peste 40% au votat pentru Boris Johnson, nu majoritatea britanicilor. În Marea Britanie suntem divizaţi în privinţa Brexitului, exact cum am fost şi acum patru ani. O treime văd doar Brexit, nu-şi imaginează altceva, o treime sunt împotrivă, iar încă o treime sunt undeva la mijloc, nu sunt atât de preocupaţi de viaţa lor. Suntem foarte divizaţi. E cam trist.

Se vorbeşte mult despre un Brexit fără acord, însă tu eşti mai optimistă în acest sens. Unde şi de ce se poticnesc negocierile?

Momentan, problema care ne roade cel mai mult este legată de peşte. Pentru că este un simbol, iar Brexit este doar un vis imaginar, simbolurile sunt foarte importante. Cred că 0,1% din economia noastră este susţinută de piscicultură, de acvacultură. Dar este un simbol al independenţei noastre, pe care îl primim înapoi de la Brexit, iar Boris Johnson a folosit simbolul acesta la ultimele alegeri şi la referendum.

boris johnson flickr

Boris Johnson. FOTO: Flickr.com

De câte ori nu l-am văzut pe Boris Johnson cu un peşte în mâna? Asta este foarte important. El pare că a câştigat un acord bun pentru drepturile de pescuit. Trebuie să ţinem cont de faptul că deja 97% din acord este deja stabilit între Marea Britanie şi UE. Deci va fi un acord. Pentru că cine câştigă în cazul unui Brexit fără acord? Nici Europa şi nici Marea Britanie. Şi ambele nu au deloc bani, pentru că noi am cheltuit foarte mult cu coronavirusul. Suntem necăjiţi cu toţii momentan.

Problema scoţiană

Brexitul vine la pachet cu multe probleme, iar Marea Britanie însăşi riscă să se destrame dacă scoţienii îşi vor duce la capăt ameninţările şi vor vota pentru independenţă. Cum îţi explici faptul că Scoţia vrea să se întoarcă în UE cu orice preţ? 

În Scoţia sunt mai puţini imigranţi, nu sunt atât de mulţi ca în Anglia. Iar în viaţă trebuie să ai un duşman. Aşa cum pentru Anglia, duşmanul nostru a fost tot timpul UE, Bruxelles, pentru Scoţia, duşman este Londra, Westminster, Anglia. A fost obsesia Angliei Brexitul. În Scoţia, şi ei sunt naţionalişti, dar împotriva Angliei. 

În 2014 a fost votată independenţa pentru Scoţia şi a picat. De exemplu, mama mea locuieşte în Scoţia şi fratele meu, şi eu m-am născut acolo.

Familia mea a votat să rămână uniţi cu Marea Britanie. Şi ei au crezut că dacă nu sunt în Marea Britanie poate nu vor mai fi în UE. Multe persoane din Scoţia au votat să rămână în Anglia, că să rămână în UE. Dar acum, Anglia a tras şi Scoţia împotriva dorinţei lor. 

Şi se va ajunge la o altă despărţire?

Evident că s-au schimbat condiţiile şi acum Nicola Sturgeon (n.r- premierul Scoţiei), care chiar dacă este o politiciană foarte deşteaptă, eu nu sunt de acord cu ea. Dar ea este „la volan”, şi ştie foarte bine că s-au schimbat condiţiile. S-a spus că referendumul reprezintă o şansă în viaţă dacă nu se schimbă condiţiile. 

Dar acum, dacă au ieşit din UE, pot spune că, uite, s-au schimbat condiţiile şi că este nevoie să mai facem un referendum. Dar problema să este că nu sunt bani.

Este foarte scump să schimbi constituţia. Uite, cât costă Brexitul deja şi nici nu am ieşit din Europa până acum. Şi a fost o relaţie de doar 40 de ani, dar imaginează-ţi cu Scoţia, unde este vorba despre o relaţie mai lungă de 300 de ani. Costurile astea sunt o nebunie şi se strică identitatea noastră. Deci şi asta este o problemă.

Fratele meu are din când în când treaba cu ea. I-a zis că este conştiincioasă, are grijă, nu merge la risc. A fost mai îngrijorată de coronavirus comparativ cu Boris Johnson. Ea ştie foarte bine cât va costa asta Scoţia, că nu sunt bani pentru independenţă.

Tu eşti cumva împărţită, te-ai născut în Scoţia...

Eu sunt împotriva naţionalismului. M-am născut în Scoţia şi mereu am vorbit ca o englezoaică. Oamenii în Scoţia nu sunt nevinovaţi. Evident că majoritatea nu au vrut Brexit. Am fost foarte dezamăgită cum s-a comportat Scoţia faţă de Anglia, dar am înţeles. 

Nicola Sturgeon foto commons.wikimedia

Nicola Sturgeon, premierul Scoţiei, militează pentru ieşirea ţării din Marea Britanie. FOTO commons.wikimedia

Pentru că Anglia a fost întotdeauna prea mare. Problema noastră în Marea Britanie este că avem patru ţări, dar Anglia este prea mare comparativ cu restul. Iar Brexit este un exemplu foarte clar pentru asta. În ambele chestii este şi păcat. Avem aceeaşi istorie, aceeaşi insulă, ne unesc mai multe lucruri decât ne despart.

Noi am fost uniţi, lipiţi împreună, în numele Imperiului. Scoţia a vrut să fie împreună cu Anglia, ca amândouă să stăpânească lumea. Marea Britanie a fost un proiect, imaginea, reputaţia noastră a crescut, a fost susţinut în America, în India. Când am pierdut coloniile, după Al Doilea Război Mondial, nu am mai avut un proiect împreună prin care să susţinem ideea Marii Britanii. Pas cu pas, ţările mai mici au vrut o voce mai puternică, iar în timpul acesta le-au crescut picioarele. Şi de fiecare dată dacă aruncă un os, mai vor şi alte oase. 

Acum, în Scoţia a fost dezvoltat un parlament şi dacă ai putere vrei şi mai multă putere. Pentru mine este foarte trist. Tatăl meu a fost scoţian, mama mea englezoaică, jumătate din viaţă mea am crescut în Scoţia şi jumătate în Anglia şi nu îmi pot imagina că am fi două ţări. Este o nebunie. Costă mai mult. Iar când vom avea pe viitor probleme cum ar fi cele legate de climă, de terorism, de valurile de migranţi, va fi mai greu să le rezolvăm singuri. Ştiu că nu doar în Marea Britanie se întâmplă asta cu naţionalismul, dar mie mi se pare cea mai nebunească chestie şi este păcat.

Pentru totdeauna în afara UE

 

Scoţia vrea înapoi în UE, mulţi englezi, în special londonezii, vor şi ei asta. Ţi-ai putea imagina, nu acum, dar poate peste 10-20 de ani, o revenire a Marii Britanii în Uniunea Europeană? 

   

Tony Blair nu a fost un conducător perfect, dar cu patru ani în urmă el a zis că dacă ieşim din Europa nu vom mai putea reintra cu aceleaşi drepturi. Până acum în Europa am avut multă libertate. Marea Britanie a fost mereu o excepţie. 

Noi nu am intrat în euro, în zona Schengen. Noi eram şi în Europa, şi în afara ei. A fost o mare minciună Brexitul, iar oamenii mai săraci, mai puţin educaţi au fost păcăliţi. Calitatea vieţii lor s-a diminuat şi li s-a prezentat ca un duşman: uite, imigranţii, pentru că nu putem graniţele! Dar a fost o minciună. Acum vorbim de globalizare, lumea s-a schimbat. Şi cred că avem nevoie de imigranţi în perioada această a coronavirusului. Uite câţi lucrători am susţinut în această perioadă în prima linie a coronavirusului! Majoritatea sunt veniţi din altă parte. Nu cred că se va mai întoarce în UE.

Dar Scoţia?

După 10 sau 20 de ani ne putem imagina că Scoţia va fi independentă şi că ar putea încerca să intre singură înapoi în Europa. Dar asta va fi o problemă. În Spania este Catalonia. Şi dacă Uniunea Europeană ar susţine cauza scoţiană, ce semnal I s-ar da Cataluniei? 

Mie îmi pare rău pentru Scoţia că a fost trasă afară din Europa împotriva dorinţei ei, dar îmi pare rău şi pentru jumătate dintre britanici care nu şi-au dorit Brexitul. Este o criză, dar de fapt este un simbol al vremurilor noastre. Asta este cu naţionalismul. Brexit va rămâne cu noi toată viaţa.

Vrea paşaport românesc

Cum este perceput Brexitul de aceşti oameni care şi-au dorit poate cu disperare ca ţara lor să rămână în UE? Ce vor face acum?

Mie îmi place foarte mult România şi sunt mândră să am legături cu ţara voastră. Dar niciodată nu mi-am imaginat că poate voi avea nevoie pentru mine şi pentru copiii mei, dacă rămânem aici în Marea Britanie, să aplicăm pentru paşaport românesc. Dar de acum pot prevedea asta. 

Nimeni nu vorbeşte despre cât am pierdut noi, Marea Britanie. Am citit că după 31 decembrie va trebui să avem paşaport pentru a călători în Europa. Dacă eu vreau să muncesc, este ok pentru mine în România, dar în altă ţară, dacă fata mea vrea să muncească cred că îi va trebui un paşaport românesc.

Câtă schimbare! Imaginează-ţi că acum 30 de ani a fost Revoluţia, iar acum eu trebuie să mă gândesc că poate trebuie să aplic pentru un paşaport românesc. Cât s-a schimbat totul într-un timp atât de scurt! Extraordinar!

Ţi-ai fi putut imagina aşa ceva?

Nu mi-am putut imagina asta acum 30 de ani, că ar trebui să aplic pentru un paşaport într-o ţară mult mai săracă. Iar acum, după 30 de ani, cu Brexit, câtă schimbare. De fapt, este o veste bună pentru România, cât de mult a avansat! Uite, a intrat în Europa. Cea mai mare problema pentru voi este că noi am „furat” practic din populaţia voastră. Şi asta cred că a fost o chestie cu mişcarea liberă, a fost prea mult, prea repede. Istoria va spune dacă a fost corect sau nu.

Eu nu sunt o vrăjitoare, nu ştiu ce se va întâmpla în viitor. Cred că atunci când Boris Johnson a zis că putem spune că nu avem niciun acord a fost fals. Este un spectacol pentru susţinătorii lui, pentru cei care au votat pentru Brexit. Spune mereu că, uite, am câştigat ceva pentru voi. Trebuie să îl văd cu un peşte în mână. La Revelion, Boris Johnson cu un peşte în mână. Vai de mine! Nu este un progres după părerea mea.

Ce le lipseşte românilor

Ai luptat mereu pentru drepturile românilor din Marea Britanie şi ai ieşit în faţă şi ai protestat atunci când au fost neîndreptăţiţi. Cum crezi că vor fi afectaţi de acum românii de aceste schimbări?

Românii mai au şase luni în care pot să aplice pentru statut de rezident şi e gratis. Sunt îngrijorată pentru cei care lucrează pe piaţă neagră, fără acte. Dacă te uiţi la cifre, cred că mulţi au aplicat deja.

Eu spun răspicat şi cu voce tare că România a fost discriminată în mod nejustificat şi îmi pare foarte rău pentru asta. Şi lupt împotriva acestui lucru. Asta are rădăcini adânci, de imediat după Revoluţie, când s-a vorbit mult despre copiii orfani, din orfelinate, iar oamenii au asociat imaginea României cu acest lucru. Practic, atunci, în 1989, imaginea României a fost viciată în momentul în care s-a auzit despre modul în care au fost trataţi copiii în orfelinate.

tessa si copiii

Fetiţele Tessei au nume româneşti. Cea mare e Mara, mezina e Elena. FOTO Arhivă personală

În mod nejustificat, oamenii de aici nu au înţeles ce s-a întâmplat acolo pe timpul comunismului şi e greu să ştergi această reputaţie. În plus, primul val de imigranţi care au venit aici au fost foarte săraci. 

Voi aţi intrat recent în Europa, mulţi oameni au venit din România şi au venit şi mulţi oameni săraci. Asta nu contează dacă eşti sărac, dar au fost manipulaţi prin presa noastră de dreapta, care are o voce foarte puternică şi mie îmi pare foarte rău că a fost atât de greu pentru români.

Am auzit chiar eu despre români care şi-au ascuns identitatea din acest motiv. Şi de asta plâng oleacă, pentru că aş vrea să nu o ascundă, ci să fie mai mândri, să lupte împotriva reputaţiei proaste şi a discriminării. Noi, în Marea Britanie, trebuie să învăţăm să fim mai umili. Şi cred că învăţăm asta cu ocazia coronavirusului. Şi cred că vom învăţa asta şi când va trebui să stăm la coadă când intrăm în Europa după decembrie. 

Spuneai că mulţi dintre românii din Marea Britanie îşi ascund identitatea şi par să se ruşineze de ea. Ce ar trebui să facă în general românii din Insulă?

Românii trebuie să înveţe să fie mai mândri. Să lupte. Dacă cineva face un act de rasism împotriva lor, să ştie cum să se apere în faţă presei. Să aibă o voce mai puternică. Pentru că dacă sunt jumătate de milion de români aici, eu vreau să aud o voce mai puternică, care să reflecte calitatea românilor din Marea Britanie.

Eşti foarte legată de România, eşti şi căsătorită cu un român. În ce măsură viitorul tău şi al familiei tale va fi legat de România?

Am două fete, e diferenţa de 10 ani între ele. Am intrat ca într-o furtună, iar când am ieşit mi-a fost prea greu să am un al doilea copil. M-am chinuit, mi-am dorit, am făcut în vitro şi aşa am născut al doilea copil. A fost un miracol. Socrul meu, din Moldova, din Iaşi, a zis să îi mulţumim lui Dumnezeu. Eu am zis să mulţumim ştiinţei. El s-a înroşit la faţă, pentru că e un om credincios.

Elena e cea mică, are 2 ani. Cea mare are 12 ani, Mara. Amândouă au nume româneşti. Dorinţa mea, pentru că am scăpat cu doctoratul, nu mai fac niciun copil, sunt în vârstă. Dorinţa mea este să vin mai des în România. Mi-am îmbunătăţit cunoştinţele de limba română, pentru că îmi doresc să fiu prezentator şi în România la televiziune.

Dacă nu ar fi fost problemele legate de coronavirus aş fi venit mai des. Soţul meu care e român nu vrea să plece, dar eu vreau să vin în România mai des. Asta este visul meu. Şi mă bucur că România nu a impus condiţii şi viză dacă vrem să intrăm pentru o perioadă mai lungă. Şi mă bucur pentru asta.

 

Vă mai recomandăm şi:

Jurnalistă la ziarul Bild, despre venirea românilor în Germania: „Poate pentru prima oară, au fost primiţi cu entuziasm“

Criza coronavirusului din Franţa şi România, prin ochii unei jurnaliste cu origini române. „Politicienii n-au făcut decât să agraveze situaţia“

Cluj-Napoca


Ultimele știri
Cele mai citite