Exploratorul Gernot Grömer, invitat de marcă la TEDx Cluj: „Primul om care va păşi pe Marte s-a născut deja“

Gernot Grömer este un cercetător în explorarea spaţiului care a condus 12 misiuni de simulare a vieţii pe Marte şi coordonează programul prin care se construieşte primul costum spaţial cu care oamenii ar putea ajunge pe planeta roşie. Crede că omul care va păşi pe Marte e deja născut, că el sau ea poate merge la şcoală chiar în Cluj şi că dacă ne luăm după standardele bunicilor noştri, trăim vremuri rupte din cărţile SF.

„Fiecare progres tehnologic, fiecare descoperire ştiinţifică începe cu «ce-ar fi dac㻓, spune Gernot Grömer. Are puţin peste 40 de ani şi e preşedinte al Austrian Space Forum şi coordonator al programului PolAres, prin care se construieşte un simulator de costum spaţial ce i-ar putea duce pe oameni pe Marte. Deşi lucrează cu date ştiinţifice, care sunt cât se poate de exacte, austriacul crede că e important să continuăm să visăm şi să ne gândim că imposibilul poate fi posibil.

Austriacul vorbeşte cu o pasiune molipsitoare despre spaţiu, despre lumile de dincolo de Pământ care aşteaptă să fie descoperite şi despre Marte - pe care, poetic, o numeşte ”sora albastră” a lui Terrei.

Pasiunea sa pentru explorarea cosmosului a început cu un telescop oferit în dar, în copilărie, de părinţi – telescop cu care mai trăgea câteun ochi şi prin fereastra vecinilor, nu doar pe cerul înstelat. De atunci s-a specializat în astrobiologie şi astronomie la Universitatea din Innsbruck, Austria. A urmat apoi mai multe stagii în state precum SUA, Chile, Italia, Coreea de Sud, programul de studii spaţiale al International Space University din Houston, program găzduit de NASA Johnson Space Center. Austriacul a fost unul dintre cei 6 selectaţi pentru o simulare a unei expediţii pe Marte care a avut loc în urmă cu mai bine de 10 ani, în statul american Utah.

„Dacă nu respecţi tehnologia, ea se va întoarce împotriva ta. Marte poate fi un loc care te poate răni dacă nu-l respecţi. Aceeaşi regulă se aplică şi la costumul spaţial. (…) În deşert, noaptea, vezi mii şi mii de stele. Diferenţa e că din costumul spaţial e că acele mii şi mii de stele sunt proiectate pe acea parte transparentă a costumului spaţial, deci, literalmente, faci o baie într-o mare de stele. E un moment memorabil şi te emoţionează enorm“, povesteşte acesta.

Într-un interviu pentru ”Adevărul”, acordat înaintea prelegerii sale ţinute sâmbătă, 25 februarie, la TEDxCluj, acesta e convins că primul om care va face primul pas pe Marte s-a născut deja şi, cine ştie, poate studiază chiar la Cluj. Mai povesteşte că sunt câteva locuri de pe Pământ care seamănă cu Marte, dar şi că peşterile de pe planeta roşie ar putea fi – după modelul primilor humanoizi care au locuit în grote – posibile adăposturi.

 Gernot Gröme, pe scena TEDxCluj  FOTO TEDxCluj

Vă place science fiction?
Absolut. Cred că e important să visăm, să gândim în perspectivă, să ne gândim la ceva greu de imaginat. Oricât de nebunesc pare SF-ul, fiecare progres tehnologic, fiecare descoperire ştiinţifică începe cu „ce-ar fi dacă“. E acelaşi lucru pe care-l face şi science-fiction-ul.

Când vorbim despre Marte, majoritatea spunem că este o planetă roşie, neprietenoasă, nelocuită – cel puţin asta ştim până acum. De vreo 5 ani, pe Marte se află robotoul Curiosity care trimite informaţii. Care este adevărata faţă a lui Marte plecând de la aceste informaţii?
E un gigant, cu deşert, cu multe radiaţii la suprafaţă. Dacă vrem să mergem acolo trebuie să ducem multă tehnologie cu noi ca să supravieţuim. Ca şi când facem scufundări în mare, avem nevoie de o anumită tehnologie. (…) Misiunile trimise (n.r. - se referă la roboţi) arată spre un singur lucru: Marte poate fi un loc neospitalier acum, dar nu a fost aşa tot timpul. Ştim că acum 3,4 miliarde de ani în urmă lucrurile stăteau altfel. (…) Dacă – şi e un mare dacă – condiţiile de viaţă pe Marte s-au deteriorat – temperaturi extrem de scăzute, modificări asupra câmpului magnetic (…) - , viaţa s-ar fi retras în nişe precum peşterile, spre exemplu. Dacă viaţa pe Marte ar fi fost eradicată la suprafaţă atunci interiorul, sub pământ, ar putea fi locul potrivit să o căutăm. Dacă aş avea vreo dorinţă pentru Moş Crăciun, ea ar fi: să mă caţăr pe gheţarii din peşterile de pe Marte.

Credeţi că într-o zi, cândva, vom putea locui pe Marte?
Da, absolut. Vom locui acolo. La fel a fost şi cu staţiile arctice. Putea cineva să creadă că se poate trăi în zona antarctică?

Deci am putea să ne construim locuinţe acolo, ca în serialele SF?
Primii oameni pe Pământ au locuit în peşteri, poate primii astronauţi pe Marte ar putea locui în peşteri. (...) Ar putea fi un tipar asemănător şi pentru Marte. Ar putea fi un bun punct de pornire.

La TEDxVienna aţi arătat două poze (foto mai jos, credit foto: captură film TedTalks/Youtube) care, puse laolaltă, seamănă izbitor de bine – cromatic vorbind, deşi sunt făcute la doar o zi distanţă şi pe două planete diferite. Prima era o imagine de pe Marte, făcută de Curiosity, iar a doua, era din nordul Marocului, din Sahara.  Cum putem explica această asemănare?

Da, e uimitor. Dacă ne uităm foarte atent vedem câteva diferenţe. Poza din Maroc a fost făcută după o furtună de nisip şi e mult praf în aer şi acesta e motivul pentru care culoarea cerului nu e albastru, ci un portocaliu-maroniu. Acum înţelegem că sunt multe asemănări în ce priveşte geologia: rocile, nisipul, efectele vântului, structurile sedimentare.

Am putea spune, poetic, că Pământul e „sora albastră“ a lui Marte?
Da. Într-un fel, da.

În timpul testelor făcute în nordul Marocului spuneaţi că acea zonă e „Marte pe Pământ“. Mai avem astfel de locuri pe Terra?
Da, absolut. Sunt locuri asemănătoare. Nu sunt ca pe Marte, dar seamănă. Rio Tinto din sudul Spaniei. (...) Dacă vrei să studiezi structurile sedimentare care pot dezvăluie semnături vechi ale vieţii mergi în Australia, spre exemplu. Depinde de scopul misiunii. De aceea, tot schimbăm locurile unde facem simulări pentru Marte. În februarie, anul viitor, vom face încă o simulare în Orientul Mijlociu. Timp de o lună.

Într-un interviu din noiembrie 2015 afirmaţi că trăim nişte vremuri minunate unde e doar o chestiune de timp până când vom descoperi noi planete, asemenea Pământului. Au trecut câteva zile de când NASA a anunţat într-o conferinţă de presă că au fost descoperite 7 planete asemena Terrei. Se pare că intuiţia dvs a fost bună.
Da, poate un pic prea conservatoare. (…) E nevoie de 39 de ani lumină ca să ajungem la ele. În acest moment nu ştim decât că sunt asemănătoare Pământului – la nivel gravitaţional, şi că gama de temperaturi ar permite existenţa apei, în variantă lichidă. Asta putem spune până acum.

Dacă tehnologia noastră va evolua şi călătoriile spaţiale vor deveni ceva comun, credeţi că vom putea coloniza alte lumi, ca în filmele SF?
Da, sună a Science Fiction. Cred că, pe termen lung, este de conceput. Cu siguranţă nu aş spune „nu“ pentru că nu ştim ce capacităţi tehnologice vom avea în 2-3 generaţii de acum încolo. Dacă extrapolăm, judecând după standardele bunicilor noştri, noi trăim într-o lume SF.

Proiectul Aoudax. E vorba de construirea unui costum spaţial care să faciliteze drumul omului pe Marte. Costumul poartă numele unei prinţese indiene, cântăreşte 45 de kilograme şi ca să fie îmbrăcat e nevoie de 3 ore. De ce atât de mult?
Pentru că sunt foarte multe straturi. Viaţa ta depinde de acest costum spaţial (ca să supravieţuieşti acolo, pe Marte). Totul e important: comunicarea, energia şi sistemele trebuie verificate, dublu verificate, triplu verificate. Trebuie să fim siguri că exoscheletul se aplică cum trebuie pe corp. (…) În acest costum poţi mânca, bea şi poţi merge la toaletă. Toate trebuie să le pui în costum.

Costumul e un prim pas spre Marte.
Da, e un prim pas. Învăţăm să punem întrebările potrivite.

Şi când am putea ajunge acolo?
Cel mai plauzibil scenariu ar suna aşa: vorbim de 20-30 de ani de acum înainte. Asta înseamnă că primul om care va păşi pe Marte s-a născut deja. Ea sau el ar putea învăţa la o şcoală elementară (n. r. gimnaziu în sistemul românesc de învăţământ) din Cluj. Ea sau el nici nu ştie încă (că va fi primul om ce va păşi pe Marte). De-asta e important să îi inspirăm generaţia viitoare pentru că trebuie să-i învăţăm cum să viseze. E un dar care vine natural, dar putem să-l şi cultivăm. E ca inspiraţia.

Credeţi că dorinţa dumneavoastră exprimată la TEDxVienna - ca omul ce va păşi primul pe Marte să ducă înapoi, acasă, o parte dintr-un meteorit – ar putea deveni realitate?
Poate nu bucata aceea, dar o bucată. Cred că ar fi un lucru simbolic pentru că ar restabili o legătură dintre planete. (…)

Credeţi că pe Marte există forme de viaţă?
Da.

Curiosity a făcut, de pe Marte, o poză cu Pământul şi planeta noastră arată asemeni unui punct (foto mai jos, credit: captură film TedTalks/Youtube). Spuneaţi că e poza dumneavostră preferată. Ce vedeţi în acea imagine?

Pentru că ne spune, pe de o parte, cât de insignifianţi suntem, iar pe de cealată parte, cât de importanţi suntem. Punctul acela trebuie să-şi spună povestea. (…) Practic suntem părţi cosmice care se uită la alte părţi cosmice. Şi toate astea au un uriaş înţeles filosofic. Ne învaţă să nu ne luăm totul prea în serios. (…) Acea imagine te face umil, simplu, dar şi mândru în acelaşi timp.

12 simulări în cadrul proiectului Aoudax. Bănuiesc că vă doriţi să mergeţi pe Marte.
Da. Mental, uneori, mă simt ca şi cum aş fi acolo. Când lucrezi la un costum spaţial îţi imaginezi cum ar arăta, cum s-ar simţi... (…) Uneori mă gândesc: wow! am una dintre cele mai tari slujbe din univers pentru că pot trage cu ochiul în viitor.

Gernot Grömer, în Maroc, în 2013FOTO: OeWF

Mai puteţi citi:

Conferinţa TEDxCluj 2017: „Să vedem dincolo de aparenţe, să gândim altfel“