Cum poate scădea temperatura cu 20 grade Celsius în cuptorul de betoane al oraşelor. Studiul unui cercetător clujean

Cercetătorul a făcut măsurători de temperatură în trei zone: iarbă necosită, la umbra unui copac/iarbă necosită la soare/iarbă cosită la soare. FOTO: Arhiva Tibor Hartel

Un cercetător clujean de la Universitatea Babeş-Bolyai, Tibor Hartel, a măsurat diferenţele de temperatură la nivelul solului date de prezenţa vegetaţiei: 28,78 grade Celsius s-au înregistrat în iarba necosită, la umbra unui copac, comparativ cu 60,6 grade Celsius în iarba cosită expusă la soare. Concluzia lui: criza şi urgenţa climatică ne forţează să redescoperim rolul arborilor în reglarea microclimei.

Tibor Hartel, cadru didactic la Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Mediului a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, a măsurat temperatura solului din curtea instituţiei în diferite zone cu vegetaţie diferită în intervalul orar 12.30-13.30, într-o zi de vară. Micul său experiment a relevat diferenţe de 30 grade Celsius în funcţie de vegetaţie.  

Acolo unde iarba e necosită şi se află la umbră aproape toată ziua, temperatura la sol era de 28,87 grade Celsius. La o adâncime de 2 centimetri în sol, temperatura era de 25,01 grade Celsius.

Într-un loc unde iarba era tot necosită, dar unde soarele bate toată ziua, temperatura ajungea la 45,64 grade Celsius la suprafaţă şi 32,69 grade Celsius la 2 cm în sol. 

Acolo unde iarba nu a fost cosită şi zona a stat expusă toată ziua sub bătaia soarelui, temperatura la sol a fost de 45,65 grade Celsius, iar la 2 centimetri în sol - 32,69 grade Celsius. 

Cele mai mari temperaturi au fost înregistrate acolo unde iarba a fost cosită şi zona a fost expusă la soare - 60,6 grade Celsius, iar la o adâncime de 2 cm, temperatura era de 37,79 grade Celsius. 

„Poanta nu este că se poate demonstra că este mai răcoare în umbră decât în soare. Poanta este că ne comportăm ca şi când asta nu ar fi important, şi că trebuie să redescoperim asta. Criza şi urgenţa climatică ne forţează să redescoperim rolul arborilor în reglarea microclimei. Înaintea revoluţiei tehnologice, pentru mii de ani, ştiam asta”, a concluzionat cercetătorul pe Facebook. 

„Dacă facem totul ca fiecare picătură de apă să fie drenată, nu este de mirare că distrugem solul”

Tibor Hartel a explicat implicaţiile biologice ale acestor diferenţe de temperaturi. 

„Solul este ecosistem. Solul fertil înseamnă biomasă moartă, bacterii, ciuperci, nevertebrate, diferitele plante şi alte condiţii abiotice (apă, temperatură etc.) care trebuie să fie optime pentru ca solul ca ecosistem să poată funcţiona (organismele prin care solul există în identitatea ecosistemică pe care o are, au limitele lor de toleranţă). Dacă întrerupem alimentarea cu material organic (prin îndepărtarea excesivă a biomasei, ba prin cosit, ba prin suprapăşunat sau alte căi), dacă expunem acest ecosistem (solul) la radiaţii solare directe şi puternice şi la călduri extreme din ce în ce mai frecvente (în contextul în care solul nu a evoluat în astfel de condiţii extreme, extremele care tind să fie normalitatea au fost excepţii în trecut), dacă facem totul ca fiecare picătură de apă să fie drenată, nu este de mirare că distrugem solul”, spune el.

Cercetătorul concluzionează că distrugând solul, nu mai avem suport pentru vegetaţie. „Deci nu vom avea suport pentru acea identitate a naturii (urbane şi nu numai) cu care suntem obişnuiţi şi despre care credem că este dată şi niciodată nu se va distruge.”, arată Hartel.

Rezultatele măsurătorilor. FOTO: TIbor Hartel 

„Vegetaţia ar atenua prin răcorire, de la 1 grad până la peste 20 grade Celsius”

În spaţiile urbane, situaţia este şi mai complicată, spune Hartel, din cauza  „insulei de căldură”: 

„Aceasta înseamnă temperatură ridicată în acele spaţii urbane în care asfaltul şi betonul domină (se încing ziua şi emană căldură toată noaptea, nepermitând răcirea naturală, firească pentru sezon), gazele cu efect de seră sunt în cantităţi mai mari (capcane pentru căldura solară) şi vegetaţia şi apele lipsesc (acestea ar atenua prin răcorire, de la 1 grad până la peste 20 grade Celsius. A avea umbră de la un arbore, în apartament de bloc, înseamnă răcoare care se simte pe bune!)”, atrage el atenţia.

Cercetătorul analizează efectele stresului termic la care sunt supuşi oamenii: „Asta înseamnă mai multe sisteme de condiţionare a aerului şi asta înseamnă creştere consum electricitate şi energie în perioadele caniculare şi creşterea emisiilor cu efect de seră. Plus alte aspecte prin care afectează sănătatea umană aceste sisteme. Cei care nu au acces la tehnologie suferă mai mult.”

„Fiecare cartier ar putea avea un consiliu pentru atenuarea insulelor de căldură”

Cercetătorul de la UBB vine şi cu soluţii la nivelul comunităţilor: „Întreţinerea vegetaţiei urbane ar trebui să pună accent, de acum încolo, în egală măsură pe contribuţiile multiple directe ale spaţiilor verzi la oameni şi sol (unde intră şi esteticul), dar, important, şi pe rolul spaţiilor verzi-albastre pentru biodiversitate.”

Hartel susţine că fiecare cartier ar putea avea un consiliu pentru atenuarea insulelor de căldură, unde locatarii, factorii de decizie şi experţii împreună dezvoltă cele mai optime configuraţii pentru om şi natură. 

„O astfel de comunitate de practică ar permite contextualizarea intervenţiilor, inclusiv a cosirii vegetaţiei sau a „toaletării” arborilor, dar ar permite şi ajutorul direct din partea primăriilor şi a specialiştilor pentru aceste comunităţi. Aceste comunităţi de practică vor fi vitale navigării perioadelor grele care vin”, detaliază cercetătorul.

Principala provocare pentru aceste comunităţi de practică, spune Hartel, este lipsa culturii sănătoase în ceea ce priveşte colaborarea, ascultarea celuilalt şi focusarea pe soluţii: „Asta este mai accentuat la noi şi este moştenirea perioadei comuniste şi postcomuniste.”

Vă mai recomandăm să citiţi: 

Clujeni îngrijoraţi de apariţia unui urs în apropierea oraşului. Biolog: „E o veste faină. Prezenţa urşilor în jurul aşezărilor umane va fi mai comună”

MADR: 16.000 de hectare cu grâu, afectate de seceta pedologică