Cine este personalitatea uitată a Clujului, apreciată de Academia Franceză, care a lăsat în urmă un manuscris-capodoperă

Caius Olariu  FOTO: arhiva Varga Attila

Una din figurile de marcă ale generaţiei Unirii a condus Opera Române din Cluj-Napoca. Academia Franceză i-a premiat munca. Azi puţin îi ştiu numele şi chipul.

„După mai bine de patru decenii în slujba Operei Române din Cluj, în urma lui au rămas doar două poze şi un manuscris imens care, indiscutabil, este o capodoperă“, afirmă istoricul Varga Attila despre Caius Olariu, cel ce vreme de patru decenii a condus opera din Cluj.

Povestea şi moştenirea lăsată de acesta pot fi descoperite în „Istoria Operei Naţionale Române din Cluj-Napoca“, al cărui prim volum care va fi lansat duminică, 25 noiembrie, cu sprijinul Clubului Pro Opera Transilvană. Cartea a fost coordonată de Varga Attila, Florin Estefan şi Anca Pintilie.

Istoricul Varga Attila de la Academia Română din Cluj ne-a povestit cine a fost Caius Olariu şi ce anume l-a suprins la personalitatea acestuia:

„Dacă privim atent asupra documentelor de arhivă, vom observa, cu uşurinţă, faptul că acest om a fost, cu siguranţă, o personalitate remarcabilă a Clujului, şi a României deopotrivă. Povestea sa este una fascinantă. (...) Este un privilegiu să constaţi că, în această galerie fascinantă a celor care au construit România Mare, mai găseşti câte o figură nouă care te inspiră şi te încântă prin tot ceea ce a făcut de-a lungul vieţii. Caius Olariu şi opera sa, care de cinci decenii aşteaptă să vadă lumina tiparului, reprezintă o solidă punte de legătură cu acele timpuri la care ne gândim şi noi mai des, cu precădere în acest an cu semnificaţii aparte pentru istoria acestui popor. Aşa cum am menţionat şi în cuprinsul volumului, povestea de viaţă a reputatului om de cultură, director al operei din Cluj în perioada celui de-al doilea război mondial, a putut fi refăcută doar pe baza documentelor de arhivă“.

Caius Olariu  FOTO: arhiva Varga Attila

Istoricul povesteşte că acest fost director al Operei din Cluj s-a născut pe 9 ianuarie 1898 într-o familie modestă din comuna Făget, regiunea Timişoara în acele vremuri. Tatăl său, preot şi membru al Partidului Naţional Român. Mama sa, casnică. Caius Olariu a mai avut un frate şi o soră. Şcoala primară a urmat-o în comuna natală, iar liceu la Lugoj (1908-1911) şi Braşov (1912-1918). Are studii de Teologie, în Caransebeş până în anul 1919, când ia decizia să facă Dreptul la Cluj. Apoi e încorporat în armată şi pe 12 decembrie 1936 se căsătoreşte cu Maria Roşca, o sculptoriţă din Cluj. Ajunge angajat al operei din Cluj în septembrie 1922. Mai întâi secretar administrativ şi artistic, directori din 1940.

„Munca sa a fost deosebit de apreciată, el fiind premiat chiar şi de Academia Franceză pentru merite culturale deosebite. Pe durata mai multor decenii, Caius Olariu s-a dovedit a fi sufletul Operei din Cluj, propunând şi participând la o serie de proiecte graţie cărora oamenii au iubit mai mult această prestigioasă instituţie. (...) Nu întâmplător, creaţia sa poate fi considerată drept cea mai bine documentată istorie a Operei Române din Cluj din toate timpurile“, adaugă Varga Attila.

Întrebat de ce Olariu a rămas un necunoscut publicului român, istoricul consideră că nu e vina nimănui:

„Este adevărat, din păcate până acum, Caius Olariu a fost o personalitate uitată. Nu cred că este vina nimănui în acest sens. Pur şi simplu, la fel ca şi în cazul altor personalităţi de marcă ale culturii româneşti, a fost nevoie să vină momentul potrivit pentru ca şi povestea lui să fie pusă acolo unde merită cu adevărat, adică la loc de cinste“.

Istoricul povesteşte că l-a descoperit pe Olariu în urmă cu vreo doi ani când conducerea Operei Române din Cluj l-a rugat să dea o mână de ajutor la catalogarea arhivei istorice. Aşa a descoperit un manuscris imens, de peste 1.000 de pagini. A vrut să afle cine e autorul:

„Documentele de epocă mi-au revelat o personalitate discretă căreia nu-i plăcea să iasă prea mult în evidenţă, dar care şi-a dedicat o bună parte a vieţii sale pentru tot ceea ce a însemnat atunci Opera Română din Cluj. După mai bine de patru decenii în slujba Operei Române din Cluj, în urma lui au rămas doar două poze şi un manuscris imens care, indiscutabil, este o capodoperă. Ştiu din sursele de epocă faptul că a început să lucreze la el încă din perioada când era foarte tânăr. A căutat documente, a cunoscut oameni, a trăit la maxim pulsul operei, reuşind să eternizeze, în paginile sale, mai mult decât o lume“.

Manuscrisul relatează, detaliat, activitatea instituţiei, de la personal, artiştii instituţiei până la repertoriu şi angajaţii străini din fiecare stagiune.

Volumul care se va lansa luni prezintă activitatea Operei din Cluj în intervalul 1919-1945. „A fost ceva în povestea lui care m-a fascinat şi mai mult: discreţia, erudiţia şi nobleţea lui lăuntrică“, subliniază istoricul Varga Attila. 

Volumul care va fi lansat duminică, 25 noiembrie  FOTO: arhiva Varga Attila

Mai puteţi citi:

O poveste despre arhitecţii Transilvaniei pe care nu-i ştie nimeni. „Nu ne interesează ce au făcut ungurii sau nemţii, ci doar ce au făcut ai noştri!“

Doi istorici din Cluj au scris o carte despre oamenii care au proiectat multe dintre clădirile faimoase din vestul ţării, dar şi din state din centrul şi estul Europei. „Dicţionarul arhitecţilor din Transilvania în perioada dualismului austro-ungar (1867-1918)“ este inedit întrucât Varga Attila şi Gabriela Rus sunt primii care s-au încumetat să scrie, în română, despre cei care şi-au lăsat amprenta în piatră, în oraşele din fostul Imperiu.

Cum poţi transforma pietrele obişnuite în mărgăritare. Lecţia predată de un academician: „Fă lumea să zâmbească şi ea îţi va aparţine cu adevărat!“ 

„Români, maghiari, germani, evrei, armeni sunt lumile transilvane paralele care, prin eroii lor, au scris istoria unei provincii de-a lungul secolelor“, aceasta este afirmaţia istoricul clujean Attila Varga. Plecând de la ideea din spatele acestui citat, „Adevărul” vă prezintă, sub forma unui serial, personalităţi din mai multe etnii şi rituri care, prin ideile şi munca lor, au lăsat moşternire generaţiilor viitoare adevărate lecţii de viaţă.

Povestea Clujului, în română după 100 de ani. Istoric maghiar: „Trebuie să ne traducem mai des, dintr-o limbă în alta“

„Oare ce istorie mai scriem?“, se întreabă Varga Attila, istoric şi cercetător al Academiei Române din Cluj. Vreme de săptămâni bune a tradus din maghiara veche sute de pagini dintr-o lucrare străină românilor, dar valoroasă pentru cei aproape 1.000 de ani de istorie puşi pe hârtie în baza surselor primare: „Istoria Clujului“ de Jakab Elek, singurul istoric maghiar membru al ASTRA. Traducerea a apărut la mai bine de 100 de ani de la scrierea lui.