Galeria celor mai sângeroşi criminali în serie din ultimul secol care au îngrozit România şi cum şi-au executat victimele

România a fost îngrozită, în ultimul secol, de fapte macabre, în galeria celor mai sângeroşi criminali aflându-se şi Ion Rîmaru, devenit notoriu în urma modului dement în care a săvârşit faptele. În istoria criminalisticii româneşti, la loc de cinste se află şi Rîmaru tatăl, Berilă, dar şi un violator şi asasin de băieţi.

În analele ştiinţei criminalistice româneşti nu există alt criminal a cărui notorietate să fie mai mare decât a celui care a terorizat Bucureştiul în urma cu aproape patru decenii. Chiar dacă Ion Rîmaru - căci despre ele este vorba - n-a ucis atât de mulţi oameni ca Berilă, rămâne înfiorător modul dement în care a săvârşit cele trei omoruri deosebit de grave, un omor calificat, şase tentative de omor, cinci violuri, o tentativă de viol şi mai multe furturi şi tâlhării.

Prima lui victimă a fost găsită în data de 5 martie 1971. Cercetările au dovedit atunci că victima, o tânără femeie, fusese ucisă într-un mod sadic şi apoi violată. Unele părţi ale corpului (sâni, organe genitale) păreau mâncate de un animal, însă avea să se descopere ulterior că aceasta era „semnătura” lui Ion Rîmaru. O lună mai târziu, o crimă identică a fost semnalată în sectorul 4 al Bucureştiului, fiind evident că este vorba despre un criminal în serie, aşa că mobilizarea forţelor de ordine a fost una de proporţii nemaivăzute.

Sute de persoane au fost interogate şi ţinute sub observatie, iar specialiştii Institutului de Medicină Legală reuşeau în premieră mondială să reconstituie portretul-robot al criminalului numai după amprentele dentare. A fost prins cu greu, dintr-o neglijenţă a criminalului, care a pierdut o adeverinţă medicală lângă trupul uneia dintre victime. Supriza a fost una de proporţii: era vorba despre un student de la Medicină Veterinară, care avea să-şi recunoască faptele.

Procesul care a urmat a fost rapid, iar ucigaşul a primit pedeapsa maximă: moartea. Pe 23 septembrie 1971, Ion Rîmaru era executat prin împuşcare în curtea penitenciarului de la Jilava.

Florea Rîmaru a ucis 5 femei

Criminalul Florea Rîmaru, chiar dacă s-a dovedit de un sadism fără seamăn, nu se ridică la notorietatea fiului său, Ion Rîmaru. Totuşi, este mai sus în top decât acesta pentru faptul că oamenii legii n-au fost nici măcar pe aproape să-l prindă vreodată, deşi a ucis cinci femei. De altfel, descoperirea a avut loc la mai bine de un an de la execuţia lui Ion Rîmaru, când la IML a fost dus cadavrul unui bărbat ce se părea că ar fi căzut din tren. La examinarea amprentelor surpriza a fost uriaşă: se potriveau cu cele găsite la locul a cinci crime, săvârşite în Bucureşti în perioada 1944-1945. Modul de operare avea să fie copiat ulterior de Ion Rîmaru, care ar fi încercat în timpul procesului să acrediteze ideea că tată lui este cel care a ucis în perioada 1970-1971, nu el.

Ucigaşul „Argintaru”, împuşcat mortal în 1945

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, autorităţile din Bucureşti s-au confruntat cu o situaţie nemaiîntânită: zeci de jafuri armate şi crime. Autorul, nimeni altul decât Petre (sau Peter) Silberschmied  (zis „Argintaru”), cu origini germane care a băgat spaima în oameni. A fost prins în 1945 de către celebrul comisar Eugen Alimănescu, însă nu a mai apucat să fie judecat pentru crimele comise, căci a fost împuşcat mortal în timpul unei tentative de evadare.

Gică Cioc, liderul mafiot

În perioada 1944-1945, a pus pe jar Capitala. Originar din cartierul bucureştean Ferentari, Gică Cioc ucidea pentru a câştiga supremaţia ca lider mafiot. Comisarul Alimănescu (cel care s-a ocupat de dosarul lui) a avut probe directe pentru a-l acuza de cinci crime. Cioc avea să fie ucis pe 31 decembrie 1945, în cursul unui schimb de focuri între banda lui şi cea a temutului interlop Sandu Moise. 

Petrică Ciucă, violator şi asasin de băieţi

Petrică Ciucă, ucigaşul în serie din Galaţi, şi-a recunoscut patru crime, însă a fost condamnat doar pentru două.  Povestea crimelor în serie din Galaţi, cărora le-au căzut victime patru băieţi cu vârste cuprinse între nouă şi 13 ani, începe în primăvara anului 2001, cu o descoperire macabră. Cadavrele a doi băieţi de opt şi nouă ani au fost găsite în canalizarea prin care treceau conductele termice din apropierea Şcolii Generale nr. 13 din Galaţi, din cartierul Ţiglina 2.

Ciucă s-a autodenunţat la câteva zile după descoperirea celor două cadavre şi a mai recunoscut încă două asasinate, afirmând că în toate cazurile a procedat la fel: a violat victimele, apoi le-a strangulat şi le-a abandonat. Corpurile celorlalţi doi băieţi n-au fost găsite însă niciodată. A fost condamnat la 24 de ani de închisoare şi ar putea fi eliberat condiţionat în 2019.

„Asasinul de Anul Nou”, penultimul condamnat la moarte

Grigore Uruc era un ţăran analfabet din satul Ţintaşi, judeţul Buzău, iar supranumele i se trage de la faptul că toate cele patru victime ale sale au fost ucise în noaptea  de Anul Nou, în 1984-1985, 1985-1986, 1986-1987 şi 1987-1988. Acesta ucidea, cu zeci de lovituri de cuţit, doar orfani cu vârstele de 12-14 ani. Toate crimele au fost săvârşite în oraşul Buzău, loc în care ucigaşul venea special pentru a-şi satisface plăcerea de a ucide. A fost prins după un filaj la care au participat, în noaptea dintre anii 1987 şi 1988, zeci de miliţieni şi de procurori. A fost condamnat la moarte si executat la 11 iunie 1988. Era penultima condamnare la moarte din timpul regimului comunist.

Iancu Berilă, ucigaşul de brutari

Pe seama lui Iancu Berilă, o namilă de om originar din Galaţi, au fost puse, în vremea celui de-Al Doilea Război Mondial, 20 de crime în serie, toţi cei ucişi fiind brutari şi familiile acestora. Berilă a ucis, de fapt, patru familii, două în Galaţi, una în Brăila şi alta în Buzău, fiind capturat şi trimis la ocnă după ultima crimă (cea de la Brăila).

Modul de acţiune era cumva simplist. Berilă se angaja ca ajutor de brutar şi, în toiul nopţii (în timp ce pregătea pâinea pentru a doua zi), îşi ucidea, cu un cuţit de mari dimensiuni (aproape cât o sabie) patronul, dar şi pe toţi membrii familiei acestuia.

Reuşeşte să evadeze de la ocnă, însă este prins din nou, în timp ce se pregătea să ucidă familia unui brutar din Slatina. Moare, după şase ani, în detenţie, după alte trei tentative de evadare.