Cele mai profunde lecţii de viaţă ale părintelui Arsenie Boca: „Hristos a suferit ca om, nu ca Dumnezeu, deci şi tu, omule, poţi răbda!“
0Arsenie Boca, unul dintre cei mai importanţi duhovnici ai României, părintele vizionar care a a făcut numeroase profeţii despre vremurile pe care le trăim sau care vor veni, a lăsat oamenilor învăţături de viaţă, adevărate lecţii de morală creştină.
O parte din sfaturile părintelui de la Prislop sunt cuprinse în lucrarea “Despre durerile oamenilor”, în care se regăsesc mărturiile mai multor persoane care au trăit în apropierea părintelui Arsenie Boca. Iată ce povesteşte prof. Fl. Ghiţescu (Braşov) care a asistat la una din predicile ţinute de părintele Arsenie Boca la altarul din pădurea Mănăstirii Sâmbăta, unde vorbea despre bunătate şi egoism, despre acceptarea învăţăturilor vieţii, deznădejde, milă, modestie, ambiţie şi cruzime:
„«Există Rai şi iad», acestea sunt primele cuvinte pe care le-am auzit spuse de Părintele Arsenie, rostite cu o voce puternică şi care nu admitea replică, în ziua de 1 iulie 1946. Mi s-a părut un răspuns la nedumerirea mea în privinţa acestor două noţiuni: iad şi rai post mortem, pe care nu le puteam concepe nici ca o grădină frumoasă, nici ca un râu de foc, reprezentând fericirea şi nefericirea veşnică. Cu această afirmaţie categorică şi-a început Părintele Arsenie seria de predici ţinute zilnic, uneori şi de două ori pe zi, între 1 şi 20 iulie, de la altarul din pădurea Mănăstirii Sâmbăta“.
Părintele hotărâse să ţină aceste predici în special pentru intelectuali, iar pe ţărani îi sfătuia să plece să-şi vadă de gospodăriile lor, căci, zicea Părintele:
„Cu un intelectual am mai multă bătaie de cap decât cu o mie de ţărani”.
Aceste predici pe care le ascultau fascinaţi au fost o adevărată şcoală revelatorie de spiritualitate creştină pentru majoritatea ascultătorilor, creştini prin tradiţie şi Botez, dar nu şi prin înţelegerea mesajului lui Hristos în viaţa veacurilor pământeşti.
La întrebarea: De ce este atâta suferinţă în lume? Părintele a răspuns răspicat: „Evaziune de la suferinţă nu cunosc: şi Hristos a suferit. Rabdă!”. Răspunsul era clar: Hristos a suferit ca om, nu ca Dumnezeu, deci, şi tu, omule, poţi răbda şi nu crucificat, toate celelalte dureri fizice sau morale, îndurate fără cârtire sau deznădejde.
Mănăstirea Prislop, unde a slujit părintele Arsenie Boca
La întrebarea: «Unde este bunătatea, că n-am întâlnit-o?» A răspuns: «Priveşte la lipsa de armonie a corpului omenesc, la disproporţia lui».
„Părintele nu dădea totdeauna răspunsul direct pe care-l aşteptai, ca să te oblige să-ţi macini singur creierul sau prin atenţia acordată celor din jurul tău. Am înţeles bine răspunsul la această întrebare după ce am citit în biblioteca mănăstirii un studiu făcut de dr. Reiner, profesor de anatomie estetică la şcoala de Belle Arte, al cărui student fusese şi Părintele Arsenie. În această specialitate profesorul studiase relaţia dintre trăirea interioară şi fizic. Ca exemplu folosise figura Părintelui Arsenie, studentul său, impresionat, probabil, de perfecţiunea trăsăturilor fizice ale tânărului student.
În acest studiu, profesorul spunea că cele două părţi ale figurii omului se deosebesc, dreapta de stânga, prin expresia ochilor şi prin forma fălcii inferioare. Un cunoscător atent vede şi expresia ochiului drept bunătate, milă, modestie; dimpotrivă, în cel stâng vede egoism, cruzime, ambiţie. Formând o figură din două, o figură din două părţi de dreapta, aceasta va exprima nobleţe sufletească şi spiritualitate.
Dimpotrivă, cea făcută din două părţi de stânga va exprima trufie, ambiţie, materialism. Forma celei din dreapta va fi prelungită, a celui din stânga fălcoasă, bătăioasă.
Formele acestora sunt consecinţa trăirii interioare a individului respectiv: de o parte generosul, smeritul, spiritualizatul, de cealaltă parte ambiţiosul, crudul, materialistul: aşa mi-am explicat de ce Părintele ne fulgera cu privirea când ne revedea dupăun timp de absenţă. Ce fel de viaţă dusese între timp? Era un vizionar, un profet”, a mai spus profesorul Ghiţescu.
"Ce să vă fac dacă nu ştiţi să vă acoperiţi evlavia voastră?"
Tot în cuvântările pe care le ţinea la Prislop, părintele Arsenie vorbea despre conflictele în familie, despre evlavie, pocăinţă şi despre păcate. Iată câteva dintre sfaturile sale:
1. Prin discreţia evlaviei se pot evita multe conflicte de familie. Actul de evlavie este ceva ce priveşte numai sufletul şi pe Dumnezeu; nu trebuie arătat în public şi nici propovăduit decât de cei care au poruncă de la Dumnezeu să vorbească. Ce să vă fac dacă nu ştiţi să vă acoperiţi evlavia voastră?
2. Dacă aveţi necazuri în casă, în familie, strigaţi la Maica Domnului, lăsaţi gospodăria voastră în grija Maicii Domnului.
3.Citiţi Noul Testament mai des.
4. Când nu vă înţeleg soţii voştri, vorbiţi mai puţin cu ei despre Dumnezeu, dar vorbiţi mai mult cu Dumnezeu despre soţii voştri.
5. Păcatele sunt ţinute în dublă evidenţă, se înscriu de Cer, dar se înscriu şi în urmaşi (în sămânţa de om).
6. Când un bărbat a venit îndurerat că-i moare soţia (ambii credincioşi vechi ai Părintelui) i-a zis, mângâindu-l: „Lasă, mă, că ai s-o vezi în curând”. Bărbatul, ca să se îndrepteze, a întrebat: „Dar după ce am s-o cunosc acolo pe soţie...” Părintele a privit în zare şi i-a zis: „În viaţa de dincolo, oamenii se vor cunoaşte după dragoste; cei ce s-au iubit după Dumnezeu vor fi aproape unii de alţii şi aproape şi de Dumnezeu”.
7. Când era amărât de relele noastre, zicea: „Toţi profesorii se bucură când elevii lor promovează; numai că unii au rămas tot la buchia cărţii (clasa I)”.
Cine a fost părintele vizionar?
Arsenie Boca (n. 29 septembrie 1910, Vaţa de Sus, Hunedoara - d. 28 noiembrie 1989, Mănăstirea Sinaia, Prahova) e considerat una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei româneşti. A fost părinte ieromonah, teolog şi pictor de biserici, stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus şi apoi la Mănăstirea Prislop. Odată cu instaurarea regimului comunist în anul 1945, Arsenie Boca a intrat în atenţia Securităţii ca opozant al regimului. Până la sfârşitul anilor 1950, stareţul a trecut prin calvarul anchetelor şi al arestărilor.
A fost închis la Securitatea din Braşov, apoi dus la Canal. A ajuns în închisoarile Jilava, Timişoara şi Oradea. După eliberarea din temniţele comuniste, Arsenie Boca nu şi-a mai putut relua activitatea de preot. Totuşi, Securitatea l-a urmărit aproape până în ultimele săptămâni dinaintea morţii sale, în 1989. Mănăstirea Prislop, unde Arsenie Boca a slujit în anii 1950 şi unde a fost înmormântat, a devenit unul dintre cele mai aglomerate locuri de pelerinaj din România.
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
