Primul „vieţaş” care vrea să se elibereze prin pictură

Un deţinut condamnat la detenţie pe viaţă de la Jilava va apărea în faţa unei comisii de eliberare condiţionată, .pentru prima dată în istoria justiţiei româneşti postdecembriste. Deţinutul Remus Tudor speră ca, în cazul în care va fi eliberat, să-şi vândă în occident tablourile pictate după gratii.

Remus Tudor a intrat în puşcărie în aprilie 1990. Avea 23 de ani şi 93 de kilograme. A fost condamnat la închisoare pe viaţă pentru omor deosebit de grav, după ce şi-a ucis o colegă de serviciu cu mai multe lovituri de cuţit.

Potrivit poliţiştilor judiciarişti care s-au ocupat de cazul său, Remus lucra pe atunci ca instalator. În seara zilei de 4 aprilie 1990, el s-a dus la centrala termică la care lucra femeia. Fără să bănuiască ceva, aceasta i-a deschis uşa. Remus şi Maria au stat de vorbă preţ de o oră, după care el i-a propus să facă sex, însă ea l-a refuzat şi s-au luat la ceartă.
 
Imediat după ce a fost reţinut, Remus Tudor le-a spus anchetatorilor că femeia l-ar fi lovit cu un fier în cap, pentru că o înjurase, şi atunci, scos din sărite, a pus mâna pe un cuţit şi i l-a înfipt în spate. Au urmat alte şi alte lovituri, până ce victima s-a prăbuşit la pământ.
Bărbatul a primit, la acea vreme, cea mai aspră pedeapsă existentă în Codul Penal român. Într-un fel, a avut noroc. Înainte de Revoluţie, pentru fapta sa ar fi primit, cel mai probabil, pedeapsa capitală. Aşa nu a făcut decât să devină primul „vieţaş” al proaspetei democraţii.

Şcoala închisorii
De atunci, a trecut pragul câtorva dintre cele mai dure închisori din România. Rând pe rând, a fost închis la Brăila, Mărgineni, Jilava, Craiova, Rahova, Giurgiu şi iar Jilava. Cel mai mult a stat la Rahova: 10 ani. Aici a avut colegi de detenţie celebri, precum Miron Cozma şi fraţii Cămătaru.

S-a obişnuit greu cu viaţa de puşcărie. „Nu a fost uşor. La început, în primii ani, nu puteam să fac rost nici măcar de hârtie să scriu o scrisoare. Dar nu am avut ce să fac, a trebuit să mă obişnuiesc. Eu, unul, am avut noroc cu pictura. Desenez din adolescenţă, dar m-am apucat serios de treabă în ’96, la Craiova. Condiţii pentru pictat nu am avut decât la Rahova, unde am fost transferat în ’99. Acolo am stat foarte mult timp singur în celulă şi am putut, astfel, să lucrez liniştit”, povesteşte Remus Tudor. Anul trecut, a fost transferat mai întâi la Giurgiu, apoi la Jilava, unde este închis şi în prezent.

Oferte de la Amsterdam şi Londra
An după an, Remus a finalizat mai mult de 100 de tablouri. Din când în când, şi-a mai încercat mâna şi cu o sculptură, dar s-a întors mereu la pensulă.

„Într-un fel, perioada de la Rahova mi-a oferit posibilitatea să-mi definitivez stilul artistic. Am şi expus, ceea ce mi-a adus oferte consistente, de mii de dolari sau euro, pentru tablourile mele, dar am preferat să nu vând”, explică Remus, ale cărui lucrări pot fi admirate pe siteul său personal, www.remustudor.ro.
 
Prin intermediul acestuia, de altfel, deţinutul a stârnit atenţia mai multor galerii din străinătate. „Am avut câteva oferte de la galerii din Amsterdam şi Londra, unde stilul suprarealist este foarte apreciat”, spune Remus Tudor.  

Vrea să plece din ţară
Acum este mai slab cu zece kilograme decât în ziua în care a fost arestat, este cu 20 de ani mai bătrân şi speră ca în curând să fie un om liber. Este programat să apară în faţa comisiei de eliberare condiţionată a Penitenciarului Jilava pe 13 aprilie, o premieră în justiţia românească postdecembristă.
 
„Ce o să fac prima dată dacă o să ies? Nici nu ştiu, am atât de multe lucruri de făcut. O perioadă de timp o să încerc să mă obişnuiesc cu ritmul de afară. Nu e aceeaşi lume pe care am lăsat-o când am întrat în puşcărie. Oricum, nu mă întorc acasă, la Brăila. Dar nu îmi este frică. Apoi nu vreau să mai pierd timpul. Vreau să-mi vând tablourile şi după aceea să plec din ţară, să văd lumea. Să înot, să schiez, să sar cu paraşuta”, încheie Remus Tudor.

Premieră în justiţie
În România, deţinuţii condamnaţi pe viaţă pot şi propuşi pentru eliberare condiţionată abia după ce au executat 20 de ani din pedeapsă, doar dacă au avut un comportament ireproşabil. În plus, un mare avantaj îl constituie orele de muncă depuse în spatele gratiilor.

Potrivit reprezentanţilor Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP), Remus Tudor este primul care va apărea în faţa unei comisii de eliberare condiţionată. „Apariţia în faţa comisiei nu este, însă, o garanţie a eliberării”, a ţinut precizat Johanna Popescu, ofiţer de presă în cadrul ANP.

Singurul vieţaş eliberat până în prezent, un deţinut care a fost închis în Penitenciarul Craiova până în 2008, a beneficiat de două prevederi excepţionale, legate de vârsta înaintată şi de boală, el fiind pus în libertate în urma unei decizii judecătoreşti.  


Opinia specialiştilor
Remus Tudor a avut dintotdeauna înclinaţia de a se exprima plastic, continuând să picteze şi să sculpteze şi după terminarea liceului şi a stagiului militar. „Adevărul” a consultat doi reputaţi critici de artă, Pavel Şuşară şi Tudor Octavian, pentru a analiza lucrările executate de Remus Tudor.

În opinia lui Pavel Şuşară, în lucrările lui Remus Tudor există o componentă artistică implicită şi un tip de sensibilitate angajată care conferă coerenţă lucrărilor sale, fie ele picturi sau sculpturi. „Este incontestabil faptul că are talent, dar este un talent brut, cizelat de un autodidact, care perseverează, din pasiune, în ciuda condiţiilor nefavorabile în care creează”, a afirmat Pavel Şuşară.

La rândul său, Tudor Octavian nu-i contestă vocaţia artistică, despre care spune că este motivată şi de claustrarea în care este obligat să trăiască, deoarece creaţia artistică, în general, permite descătuşarea sufletească şi generează sentimentul de eliberare.

„Arta poate funcţiona ca o supapă spirituală la care apelează, adesea, oamenii arestaţi pe termen lung, sau marinarii de cursă lungă, care au talent şi imaginaţie plastică”, a declarat Tudor Octavian.