ISTORIA ROCK-ului spusă de un filosof. Jean Moscopol, precursor al genului în România

"Guvernul comunist", o melodie cu puternic mesaj anticomunist, cântată în anii 1947-'48 de Jean Moscopol, este una dintre cele mai profunde satire la adresa regimului. Sebastian Grama, conferenţiar doctor la Facultatea de Filosofie, cel care susţine timp de şase săptămâni ateliere despre istoria rock-ului, spune că autorul piesei este cel care a marcat la noi muzica angajată, cu mesaj. 

Aseară, profesorul a vorbit participanţilor despre naşterea şi filosofia genului muzical. Workshop-ul se va desfăşura în fiecare marţi, de la ora 18.30, la clubul Shift din Bucureşti.

Studenţii lui Sebastian Grama, dar şi pasionaţi ai rock-ului au ascultat cuminţi, într-o sală mică de la etajul clubului, poveştile anilor furioşi, de la blues la anarhie, de la cultura neagră la Elvis. „Cu rock-ul m-am întâlnit prima dată la vârsta de 9 ani şi am avut o relaţie prin fire cu genul ăsta. În 1983, la sfârşitul şcolii generale, un şofer de tir mi-a adus din străinătate <<Black in Black>>. Am descoperit albumul care începea cu sunete de clopote. În acea perioadă muzica aceasta era o bombă, un cocktail, în condiţiile în care dacă purtai blugi bulgăreşti primeai o vizită acasă”, şi-a început istorisirea Grama.

„Rock-ul a apărut ca o formă contestatară şi pentru că Teatrul are o filosofie a sa încă din Antichitate, Moda la fel, iar mai nou, există şi o filosofie a Alimentaţiei (L’Univeriste du Gout de la Paris este mai căutată de tineri decât Sorbona), Rock-ul are şi el filosofii săi”, este de părere susţinătorul workshop-ului care a pornit discuţia de la concept.

Sebastian Grama a căutat în dicţionare definiţia cuvântului, dar niciunul nu i-a oferit sensurile corecte: „dans modern cu mişcări foarte vioaie”, este prima definiţie din DEX, ediţia 1986. Într-o altă editare, „hard-rock-ul” este numit „stil de muzică uşoară şi de jaz cu sonorităţi puternice, obsedante”. „Cu alte cuvinte, între muzica lui Marius Ţeicu şi cea făcută de AC/DC nu este nicio diferenţă”, a afirmat profesorul. Abia în Larousse 2008 definiţia se apropie de adevăr: „rock: muzică populară cu predominanţă vocală, născută în 1954 în SUA, apărută din jazz şi rhythm’n’blues”.

Cea mai veche rădăcină

Exemplificările serii au început cu piesă ragtime, arhicunoscută, „The Entertainer”, a lui Scott Joplin, cea care reaminteşte de fiecare dată de filmele fără sonor. „Această piesă este cea mai veche rădăcini ale rock-ului, din 1902”, a explicat profesorul.

În 1929, o muziciană provenită dintr-o familie de sclavi, Bessie Smith, cânta „St. Louis Blues”, o piesă de peste trei minute, prea lungă pentru acea perioadă. A urmat o pledoarie despre cultura neagră şi scrierile lui Borges, despre mentalitatea americanilor de culoare şi atitudinea părinţilor faţă de idolii copiilor lor.

„Daţi-mi un alb care să cânte ca un negru şi ajung milionar!”

„După ce s-a născut, rock-ul a trăit patru ani, după care a început decăderea. Asta s-a întâmplat natural. Tinerii ascultau muzica negrilor şi-i imitau pe furioşii frumoşi ai vremii, James Dean sau Marlon Brando, care emanau atitudine arogantă, care erau priviţi ca poeţi, cinici, bătăuşi, sexi. Părinţii nu priveau cu ochi buni la foştii sclavi care ajunseseră idoli pentru copiii lor. Howlin’ Wolf nu era atrăgător, dar vocea lui era inconfundabilă. Ideea era să se producă o combinaţie între talent şi look. Atunci, producătorul Sam Phillips a venit cu propunerea: <<Daţi-mi un alb care să cânte ca un negru şi ajung milionar>>”, a explicat Sebastian Grama.

În 1954, un tânăr vine la studioul de înregistrări al lui Phillips, propunându-i să înregistreze o baladă pentru mama lui. Era Elvis Aron Presley. „Aceasta este unul dintre cele trei date de naştere ale rock-ului. Apariţia rock-ului este marcată şi de Bill Haley în 1955, însă puţini ştiu că în 1947-48’, Jean Moscopol a înregistrat, înainte de a fugi din ţară, „Guvernul comunist”, o piesă de o duritate absolută”, povesteşte Grama.

În fiecare marţi, de la ora 18.30, profesorul de filosofie va încheia prelegerile despre rock cu o melodie-bonus, o înregistrare rară.