Carmen şi Petrică Brâncoveanu transpun ţesăturile pe ceramică

Carmen pictează pe farfurii ţesături din toate zonele ţării, iar soţul ei, Petrică, este PR-ul perfect pentru creaţiile care ies din mâinile şi imaginaţia soţiei.

Carmina şi Peter, cum sunt cei doi cunoscuţi în lumea artiştilor plastici, sunt prezenţi la fiecare târg din Capitală şi de fiecare dată uimesc prin obiectele de decor pe care le creeză. Pentru ca oamenii să nu piardă contactul cu folclorul şi cu ţesăturile tradiţionale româneşti, cei doi s-au gândit să le transpună pe farfurii de diferite forme şi culori şi să le aducă în atenţia acestora.

Atraşi de tradiţiile româneşti, Carmina şi Peter vorbesc cu pasiune despre fiecare zonă a ţării şi despre fiecare ţesătură specifică acesteia. Astfel, zi de zi în atelierul lor micuţ din curtea casei în care locuiesc Carmina pictează manual chiar şi cea mai complicată ţesătură, în timp ce Peter gândeşte strategiile de promovare.

„Întotdeauna mi-am dorit să strâng undeva tot ce bunica mea a ţesut. Pentru început am pictat modele de pe ii, ştergare sau ce mai aveau părinţii mei prin casă“, povesteşte Carmina. La început picturile erau pe hârtie sau pe pânză, dar cum materialele nu erau mulţumitoare au început să mai caute şi, astfel, s-au oprit la ceramică.

Prima pictură, o icoană
Modelele de ţesături pentru picturile lor le-au cules de prin muzee, din cataloage vechi primite de la prieteni sau chiar peticele de ţesături. „Majoritatea ţesăturilor sunt unicat pentru că sunt atât de multe tipuri de ţesături din toate zonele ţării încât nu are rost să ne repetăm“, povestesc cei doi.

Astfel, de vreo 15 ani pictează, iar de opt ani au început să iasă cu ele la diferite târguri, prin Bucureşti, Sighişoara, Oradea, Arad sau Bistriţa. Iniţial le-au făcut la modul de cadou. „În vara asta avem invitaţie oficială la Bruxelles, la un mare festival“, adaugă Peter.

Prima pictură pe a farfurie a Carminei este o icoană. „În urmă cu câţiva ani am văzut prin Moldova, pentru prima dată, o icoană cu Maica Domnului în costum popular românesc. De la asta am pornit când am făcut-o şi are în jur de 16 ani“, povesteşte Carmina.

„Ne bucurăm când oamenii recunosc modelele“
La târguri aduc cu ei cel mult 30 de modele de farfurii pictate, iar cel mai mult îi bucură impactul pe care aceste piese le au asupra oamenilor.

„Mulţi când le văd îşi aduc aminte de rădăcini, iar acest lucru ne ajută foarte mult. Vânzarea este una modică“, mai spune Carmina. Peter adaugă că o sprijină pe soţia sa şi încearcă tot timpul să arate ceva nou şi frumos oamenilor. „Carmen e creatoarea. E în stare să le dea pus şi simplu. Eu sunt pr-ul ei şi astfel, echilibrăm lucrurile“, spune Peter.

Cumpărători în România sunt mai puţini, însă se mândresc că lucrările lor au ajuns în Mexic, Seul, SUA, Australia, Noua Zeelandă, Franţa sau Germania. Cei care vor să cumpere o amintire autentic românească îi pot găsi la diferite târguri sau pot comanda de pe blogul lor, artcarmina.wordpress.com.

Cât costa farfuriile pictate?
Preţurile sunt în legatură foarte strânsă cu cantitatea de muncă. De la o zi de lucru la şapte zile, adică de la 40 de lei la 280 de lei. Sunt piese complexe, pe care acoperim şi 16.000 de puncte.

Ce planuri aveţi în legătură cu pictura?
Voi picta cât mă vor ţine ochii şi mi-ar plăcea să am un mic magazin unde să strâng diferite lucrări. Ale mele dar şi ale multor prieteni care fac lucruri deosebite.

Câte farfurii aţi pictat până acum, câte modele?
Numărate sunt în jur de 1.500. Acestea fiind cele pe care le-am şi păstrat pe calculator, în rest cred că sunt mult mai multe.

Carmen Brâncoveanu
Născută 22 mai 1958, Bucureşti
Studii Universitatea Politehnica, şi a făcut mai multe cursuri şiscoli de arte
Ocupaţie artist plastic

Marian Petrică Brâncoveanu
Născut 15 august 1957, Bucureşti
Studii Universitatea Politehnică
Ocupaţie Inginer şi pr

Ce le place
Carmen susţine că îi place să picteze şi asta îi ocupă aproape tot timpul. „De asemenea, ne plac foarte mult muntele, pădurea şi folclorul autentic“, adaugă şi Petrică.

Ce nu le place
„Nu ne place că încă nu suntem recunoscuţi ca deschizători de drumuri în ceea ce facem. Suntem consideraţi că facem un fel de artizanat nou, iar asta a creat o întreagă polemică. Nu prea suntem primiţi la târgurile de la muzee. Ele privesc doar în urmă“, susţin cei doi.