FOTO Zece eroi ucişi în urmă cu 70 de ani de securitatea comunistă, reînhumaţi la Alba Iulia în prezenţa fostului preşedinte Emil Constantinescu
0
Zece eroi, luptători anticomunişti, îşi trăiesc somnul de veci, începând de joi 23 august 2018, la Alba Iulia. Rămăşiţele pământeşti ale acestora au fost reînhumate în cadrul unei ceremonii la care au participat foşti deţinuţi politici, reprezentanţi ai IICCMER, dar şi fostul preşedinte Emil Constantinescu.
Ceremonia religioasă de reînhumare a celor zece luptători anticomunişti din judeţul Alba, a avut loc în curtea Catedralei Unităţii Naţionale. La eveniment a participat şi fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu. Procesiunea a fost fost ţinută de un sobor de preoţi în frunte cu Înalt Preasfinţitul Irienu şi reprezentanţi ai Arhiepiscopiei Greco-Catolice de Alba Iulia şi Făgăraş şi Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia. Cei 10 eroi au căzut ucişi în timpul unor confruntări armate purtate în anul 1949 cu autorităţile statului comunist pe teritoriul localităţilor Bistra, Mesentea şi Cricău. Trupurile victimelor au fost descoperite în perioada anilor 2015-2017, în urma unor acţiuni de teren organizate şi desfăşurate de IICCMER.
Ceremonia a început după ce fostul preşedinte al României Emil Constantinescu a intrat în curtea catedralei alături de IPS Irineu. După intonarea Imnului Naţional al României, procesiunea religioasă a fost ţinută de un sobor de preoţi creştini ortodocşi şi greco catolici. La eveniment au fost prezenţi şi primarul Mircea Hava, preşedintele Consiliului Judeţean, Ion Dumitrel, prefectul Judeţului Dănuţ Hălălai şi figuri din scena politică a judeţului. Evenimentul memoriei rezistenţei anticomuniste a fost programat să coincidă cu lucrările celui de-al XXV-lea Congres al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, care se desfăşoară la Alba Iulia în perioada 22-24 august 2018. De asemenea, a fost prezent Radu Preda, preşedintele IICCMER precum şi membrii echipei care au realizat activităţile de căutare şi scoatere la lumină a rămăşiţelor pământeşti: Marius Oprea, Gheorghe Petrov, Gabriel Rustoiu, Paul Scrobotă şi Horaţiu Groza.
Este o reparaţie morală venită târziu, dar venită într-un moment simbolic (n.r. 23 august) şi cred că această reparaţie morală poate să înnobileze un an al Centenarului care de multe ori a fost adus în derizoriu şi în loc să devină un an al unirii a devenit al dezbinării. Pentru adevărată reconciliere trebuie să ne întoarcem la cei care au trăit pedagogia suferinţei şi să urmărim cu evlavie nu numai jertfa lor în timpul regimului comunist, dar şi comportarea lor demnă, în ultimii 29 de ani pentru că niciunul dintre cei care au luptat atunci, au fost închişi, au suferit, urmaşii celor care au murit în ultimele decenii atât de zbuciumate nu au fost interesaţi nici să-şi ia case, nici să-şi ia averi, nici poziţii, nici privilegii. Ei au continuat să gândească, să trăiască pentru România, pentru ţara lor şi pentru demnitatea ţării lor”, a spus Emil Constantinescu. Întrebat, de asemenea, dacă acesta este un moment în care cei zece luptători au fost trecuţi în categoria eroilor, Constantinescu a răspuns afirmativ.
La reînhumare au fost prezente şi rude ale celor zece partizani, între care şi Liana Bogdan a cărui unchi, Ştefan Popa, a fost omorât. ”Astăzi este o zi de sărbătoare pentru că în sfârşit după 69 de ani reuşim să-i punem osemintele într-un mormânt şi, după o slujbă creştinească, o cruce. Da, am avut emoţii, dar de bucurie”, a spus Liana Bogdan.
Victimele regimului comunist ale cărori rămăşiţe au fost reînhumate în ansamblului funerar amenajat lângă Monumentul Rezistenţei Anticomuniste, situat în curtea Catedralei Unităţii Naţionale aflată pe Platoul Romanilor, sunt Cigmăian Ioan, Decean Petru, Maier Iosif şi Maier Ida Elena (foto dreapta jos), Mitrofan Lucian, Gligor Traian, Mârza Traian, Popa Ştefan, Moldovan Nicolae şi Pascu Cornel.
BIOGRAFIILE VICTIMELOR
CIGMĂIAN IOAN. Născut la 9 septembrie 1908 în satul Gelmar, oraş Geoagiu, jud. Hunedoara. Părinţii săi au fost Cigmăian Nicolae şi Mocsa Elena, ţărani din Gelmar, care au avut împreună trei copii, două fete, Fica şi Maria, şi pe Ioan. Acesta s-a căsătorit la 3 februarie 1928 cu Rus Marc Sabina din Gelmar, de care a divorţat în 17
octombrie 1947, având împreună un copil, Aurel, decedat. Cei care l-au cunoscut spun că de meserie a fost lăcătuş-mecanic dar se ocupa de comerţul ambulant cu animale şi alte produse. După divorţ a locuit împreună cu Adămuţ Sabina în localitatea Şibot din jud. Alba. Aici a fost arestat pentru propagandă împotriva regimului comunist, fiind închis în arestul Securităţii din Cugir de unde a reuşit să evadeze. Împreună cu alte persoane a plecat în munţi şi s-a alăturat grupării maiorului Dabija. A murit la 4 martie 1949 în lupta de la Groşi (comuna Bistra).
DECEAN PETRU. Născut la 17 august 1926 în comuna Mihalţ, jud. Alba. Părinţii săi au fost Decean Florian şi Mârza Maria, ţărani mijlocaşi. Aceştia au avut împreună trei copii, două fete, Ana şi Maria, Petru fiind singurul băiat. Urmează şcoala primară de patru clase în satul natal, după care, în 1937, intră la Liceul confesional Sf. Vasile din Blaj pe care îl absolvă în 1945. În liceu devine membru în organizaţia de tineret a Partidului Naţional Ţărănesc. Din toamna lui 1945 urmează cursurile Facultăţii de Drept din Cluj. Aici, datorită frecventelor participări la manifestaţiile studenţeşti cu caracter politic anticomunist, intră în atenţia Siguranţei, care l-a reţinut şi interogat în mai multe rânduri. Această situaţie l-a determinat ca în al doilea an de studii să se transfere la Facultatea de Drept din Bucureşti, unde devine un membru marcant în cadrul organizaţiei tineretului naţional-ţărănist alături de Corneliu Coposu. A lucrat şi ca secretar într-un cabinet de avocatură, iar în anumite împrejurări a fost una dintre gărzile de corp ale lui Iuliu Maniu. Datorită activităţii politice desfăşurate a inceput să fie urmărit, iar pentru a evita arestarea, din a doua jumătate a anului 1947 s-a văzut obligat să nu mai poată frecventa cursurile facultăţii şi să rămână ascuns în capitală, schimbând mereu locuinţele. La sfârşitul anului 1948 a decis să treacă la lupta armată împotriva regimului, alăturându-se Organizaţiei Frontul Apărării Naţionale. Nu a fost căsătorit. A murit la 4 martie 1949 în lupta de la Groşi (comuna Bistra).
MAIER IOSIF şi MAIER IDA ELENA. Maier Iosif s-a născut în 19 martie 1905 la Blaj, jud. Alba, părinţii săi fiind
Maier Emeric şi Buni Olivia. De profesie era mecanic, iar după unele surse a lucrat la CFR. Avea stagiul militar satisfăcut şi gradul de sergent în rezervă. În 8 iulie 1929 s-a căsătorit cu Topfner Ida Elena din Teiuş, jud. Alba, născută în Bucureşti la 18 februarie 1908, fiica lui Topfner Mihail şi a lui Câmpean Elena. După căsătorie, soţii Maier au locuit în Teiuş. Au fost implicaţi în rezistenţa anticomunistă, acordând sprijin unor organizaţii clandestine din zonă care se opuneau regimului. Fiind descoperiţi şi pentru a nu fi arestaţi, şi-au părăsit domiciliul şi sau refugiat în munţi, alăturându-se organizaţiei maiorului Dabija. Au murit amândoi la 4 martie 1949 în lupta de la Groşi (comuna Bistra).
MITROFAN LUCIAN. Născut în 7 februarie 1929 la Alba Iulia. Părinţii săi, Mitrofan Ioan şi Boancheş Ioana, erau ţărani din satul Hăpria, jud. Alba. Aceştia au avut împreună şapte băieţi, Lucian fiind al cincilea născut. A absolvit şcoala primară de patru clase şi mai târziu s-a calificat la locul de muncă ca vulcanizator la un atelier din Alba Iulia. Nu a fost căsătorit. A fost membru activ în organizaţia de tineret a Partidului Naţional Ţărănesc, motiv pentru care, fiind urmărit de autorităţi, în februarie 1948 a fost nevoit să plece de acasă şi să stea ascuns pe la diverse cunoştinţe. În vara anului 1948 a fost arestat şi anchetat în două rânduri de Siguranţa din Alba Iulia, însă în cele din urmă a plecat în munţi şi a devenit partizan în cadrul organizaţiei Frontul Apărării Naţionale. A murit la 4 martie 1949 în lupta de la Groşi (comuna Bistra).
GLIGOR TRAIAN. Născut la 18 aprilie 1923 în comuna Livezile (fostă Cacova), jud. Alba. Părinţii săi au fost Gligor Irimie şi Muntean Ana, care au avut împreună patru copii, trei băieţi şi o fată, în prezent toţi fiind decedaţi. În ordinea venirii pe lume, aceştia au fost Virgil, Gheorghina, Gherasim şi Traian. Familia era încadrată în categoria ţăranilor mijlocaşi, având în proprietate o anumită suprafaţă de pământ şi mai multe animale. Casa familiei s-a aflat în satul Livezile, vechiul imobil fiind demolat în anul 1980 şi înlocuit, pe acelaşi amplasament, cu altă construcţie. Gligor Traian a urmat cinci clase primare după care a rămas lângă familie, ocupându-se cu agricultura şi creşterea animalelor. Se cunoaşte că a fost încorporat în armată pentru îndeplinirea stagiului militar, însă nu se ştie când a revenit acasă. Cert este că la sfârşitul anului 1948 el era deja plecat în munţi, fiind alături de partizanii din gruparea condusă de Ştefan Popa. Nu a fost căsătorit. A murit la 9 martie 1949 în lupta din satul Mesentea, comuna Galda de Jos.
MÂRZA TRAIAN. Născut la 15 decembrie 1925 în satul Galtiu, comuna Sântimbru, jud. Alba. Părinţii săi au fost Mârza Ioan şi Crişan Eudochia, aceştia având împreună patru copii, doi băieţi şi două fete, toţi fiind decedaţi. Familia avea o stare materială relativ bună, fiind încadrată în categoria ţăranilor mijlocaşi, iar tatăl fusese primar la Galtiu în timpul guvernărilor liberale din perioada interbelică. A urmat şapte clase primare în localitatea natală după care a rămas lângă părinţi, ocupându-se cu agricultura şi creşterea animalelor. Mârza Traian a fost încorporat în armată pentru satisfacerea stagiului militar într-o unitate militară din Bucureşti, unde a dobândit gradul de sergent. Din convingeri politice, în octombrie 1948 a dezertat din armată, s-a întors în localitatea natală şi în scurt timp s-a retras în munţi, alăturându-se partizanilor din gruparea lui Ştefan Popa. Nu a fost căsătorit. Fratele său, Mârza Aurel (n. 1920-d. 1988), absolvent al Facultăţii de Medicină din Cluj, a fost arestat în septembrie 1948 pentru activitate contrarevoluţionară, executând aproape 14 ani de detenţie în mai multe închisori şi lagăre de muncă. Mârza Traian murit la 9 martie 1949 în lupta din satul Mesentea, comuna Galda de Jos.
POPA ŞTEFAN. Născut la 10 decembrie 1920 în satul Bucerdea Vinoasă, com. Ighiu, jud. Alba. A fost fiul preotului ortodox Popa Ioan, născut în Măhăceni, şi a lui Victoria Crişan, născută în Decea. Absolvent al Liceului Titu Maiorescu din Aiud şi al unei Şcoli Militare din Bucureşti. A fost ofiţer în Armata Regală la arma vânători de munte şi veteran de război. La începutul carierei militare a fost instructor la Şcoala Militară de Subofiţeri de Infanterie din Lipova. În 1942 se afla într-un centru de instrucţie situat în zona oraşului Cernăuţi, iar în 1944 îl regăsim ca sublocotenent în cadrul Batalionului I Pionieri de Munte din Aiud. După terminarea războiului şi întoarcerea de pe front s-a înscris la Facultatea de Drept din Cluj. Ca student, şi-a manifestat sub diferite forme opoziţia faţă de regimul politic instaurat în ţară. Din acest motiv, în primăvara anului 1948, când era student în anul III, era căutat de Siguranţă, fiind dat în urmărire pe ţară. Pentru a scăpa de arestare, în iulie 1948 s-a refugiat în Munţii Apuseni, în zona Vârfului Capra situat în apropiere de comuna Întregalde, aici punând bazele unui grup de rezistenţă armată anticomunistă care avea reţele de susţinere în mai multe localităţi din zonă. Ultimul domiciliu l-a avut în satul Decea, com. Mirăslău, jud. Alba. Nu a fost căsătorit. La părinţi au fost cinci copii, trei băieţi (Aurel, Ştefan, Andrei) şi două fete (Constanţa şi Lia Geta), în prezent toţi fiind decedaţi. Ceilalţi doi fraţi, Aurel şi Andrei, au fost condamnaţi politic, executând diferite pedepse privative de libertate în unele închisori şi lagăre de muncă. Popa Ştefan a murit la 8 martie 1949 în lupta de la Bogoloaia (comuna Cricău). La 3 aprilie 1949, după ce a fost ucis, a fost condamnat în contumacie de Tribunalul Militar din Cluj la 15 ani de muncă silnică.
MOLDOVAN NICOLAE. Născut la 9 decembrie 1924 în Teiuş, jud. Alba, părinţii săi fiind Moldovan Aurel şi Ana. Tatăl a fost ceferist şi a murit în vara anului 1949. A absolvit Liceul Titu Maiorescu din Aiud după care şi-a satisfăcut stagiul militar, fiind trecut în rezervă cu gradul de soldat. A urmat apoi timp de trei ani cursurile Facultăţii de Drept din Cluj unde s-a manifestat ca opozant anticomunist. Ca să evite arestarea, în august 1948 a dispărut de la domiciliu alăturându-se grupării lui Ştefan Popa. În 1947 s-a căsătorit cu Elisabeta Vale din satul Cetea (n. 1921-d. 1997), absolventă a Facultăţii de Medicină din Cluj, promoţia 1948. Căsătoria civilă s-a desfăşurat în condiţii de semiclandestinitate, fiind oficiată în satul Benic, astăzi aparţinând de comuna Galda de Jos. Nicolae şi Elisabeta au avut împreună doi copii, Ana Maria şi Nicolae, amândoi fiind decedaţi. A murit la 8 martie 1949 în lupta de la Bogoloaia (comuna Cricău).
PASCU CORNEL. Născut la 1 aprilie 1923 în satul Benic, com. Galda de Jos, jud. Alba, fiind fiul lui Pascu Simion şi Maria. La părinţi au fost trei fraţi: Cornel, Ioan şi Petru. Cornel a fost necăsătorit şi nu a avut urmaşi, iar Ioan a fost căsătorit dar nu a avut copii. Al treilea frate, Petru, a fost membru într-o organizaţie de rezistenţă anticomunistă, fiind arestat şi condamnat în octombrie 1949 la o pedeapsă de 10 ani muncă silnică şi confiscarea averii. A murit la penitenciarul din Gherla în aprilie 1953, necunoscându-se locul unde a fost îngropat. Pascu Cornel a absolvit Şcoala Normală şi a fost învăţător în satul Ghioncani din comuna Întregalde. A satisfăcut stagiul militar, eliberându-se din armată cu gradul de sergent. Era membru P.N.Ţ. din 1939, iar după 23 august 1944 a depus eforturi pentru reorganizarea partidului în zonă. Deoarece la domiciliul său au fost găsite materiale de propagandă ale P.N.Ţ., a fost exclus din învăţământ şi condamnat la trei luni de închisoare, fiind închis la penitenciarul din Alba Iulia. În 1948 a aderat la organizaţia anticomunistă Frontul Apărării Naţionale, condusă de maiorul Nicolae Dabija. A participat la lupta de la Bistra (Groşi) din 4 martie 1949, dar a reuşit să scape din încercuirea Securităţii, refugiindu-se împreună cu alte persoane în zona unde se aflau cantonaţi membrii organizaţiei lui Ştefan Popa. A murit la 8 martie 1949 în lupta de la Bogoloaia (comuna Cricău).
Se încarcă comentariile...
