Un palestinian care da lectii de comert intr-o alimentara

Cand a venit in 1987 in Romania, Kaled Damanhuri, din Ierihon, visa sa ajunga inginer de autovehicule rutiere. A urmat aceasta facultate la Brasov. Apoi, intr-o vacanta, a cunoscut-o pe Greta, marea

Cand a venit in 1987 in Romania, Kaled Damanhuri, din Ierihon, visa sa ajunga inginer de autovehicule rutiere. A urmat aceasta facultate la Brasov. Apoi, intr-o vacanta, a cunoscut-o pe Greta, marea iubire. S-au casatorit si sase ani au stat la ai lui, in Palestina, unde nu duceau lipsa de nimic. Ciudat insa, dorul de Romania nu i-a dat pace lui Kaled. in 1996, familia Damanhuri a poposit in Bucuresti cu gandul sa deschida o afacere. Prima idee, primul succes: un magazin alimentar situat in centru- Cartierul Titulescu. Chiar daca unora li s-ar parea o afacere prea mica, palestinianul a reusit sa se impuna la el in cartier, atat prin produsele variate, fructe exotice, legume proaspete, mezeluri, branzeturi, cat mai ales prin atitudinea fata de cumparatori. ii respecta, este corect cu ei si intotdeauna gaseste o vorba de duh pentru fiecare. Dar cum nimic nu se face fara munca, Kaled alearga de dimineata pana seara pentru a gasi ce e mai bun, in timp ce sotia lui se ocupa de vanzare. Sunt ajutati si de fiicele lor, Laila si Hana, iar cand va fi mare, fratele lor, Omar, va prelua sigur fraiele "afacerii". Clientul trebuie neaparat facut sa zambeasca Micul butic este plin mai tot timpul. Clientii vin atrasi de preturi, dar si de politetea arabului care a stiut intotdeauna sa-si faca prieteni. O data, unul dintre cumparatori a uitat sa-si ia restul de pe tejghea si a plecat. Kaled a observat si a fugit dupa el. S-au imprietenit si, de atunci, omul vine regulat sa se aprovizioneze de la palestinian, chiar daca ar avea posibilitatea sa intre in supermarketurile din zona. "Noi il lasam pe client sa guste din orice, ne spune Greta, sotia lui Kaled. Vrea omul sa vada cum e portocala? I-o desfac. Nu e nici o suparare. Vrea sa guste un strop de smantana, o maslina sau o baklava, n-are decat. Si nu trebuie uitate amabilitatea, zambetul. Oamenii vin de la serviciu, suparati, obositi, nervosi. Cand intra la noi trebuie sa se destinda, sa scoata un zambet, sa se mai intoarca si alta data. Kaled le spune glume, ii atrage cu felul lui de a fi. Am intrat de multe ori intr-un magazin, dar din cauza figurilor acre ale vanzatoarelor am iesit rapid fara sa cumpar nimic". Kaled e prieten cu toata lumea, de la saraci la cei mai avuti. Le cunoaste necazurile, supararile, stie mereu ce vor sa cumpere, ce le place, ce nu le place. Palestinianul ii primeste vesel de fiecare data: "Ce doreste domnul? Va cantaresc putina smatanica proaspata? OK! Ce face sotia? E bine, sanatoasa? Dar aia mici cum se descurca la scoala?"