Ultimul Senior

Cat timp s-a luptat pe scena politica in anii de dupa 1989, Corneliu Coposu nu a fost inteles de marea masa a electoratului, prada usoara manipularilor grosolane ale unor politicieni de succes atunci

Cat timp s-a luptat pe scena politica in anii de dupa 1989, Corneliu Coposu nu a fost inteles de marea masa a electoratului, prada usoara manipularilor grosolane ale unor politicieni de succes atunci si astazi. Dupa moartea sa, de acum zece ani, dusmanii sai ,de clasa" i-au recunoscut din vorbe statura morala. Au putut sa adopte un nou discurs, pentru ca ireconciliabilul lor inamic nu le mai putea trada ipocrizia. In fapte, insa, nu s-a schimbat nimic. Propriul partid, PNTCD, a dat jalnica dovada a celei mai nefericite prabusiri politice din Romania. Dintre toti cei care s-au invartit pe langa fruntasul, taranist, nu s-a gasit unul din generatiile mai tinere sa preia modelul celui invocat cu orice pretext drept calauza spirituala. In lipsa singurului maestru al unui alt joc, cu alte reguli si cu alte valori, politicianul comun de Dambovita a evoluat fara stres conform datelor genetice mostenite: dependenta de un mediu profund corupt, oroare fata de transparenta, guvernare in interesul celor putini pe buzunarul celor multi. In rest, demagogie si populism. Diferentele de nuanta au aparut numai cu ocazia schimbarilor de regim de viata, de la opulenta puterii la relativa austeritate a opozitiei, dar si acest inconfort a fost indulcit la gandul ca timpul trece repede si se intoarce din nou roata. In '96, disperarea produsa de lipsa oricarei perspective a guvernarii pesederiste a adus la carma CDR. Patru ani mai tarziu, aceeasi disperare i-a pus pe social-democrati, din nou, la comanda. Schimbarea din 2004 s-a decis in urma confruntarii dintre doi comunisti, dupa cum a spus-o, intr-un moment-cheie al luptei, Traian Basescu. Acum, la aproape un an de la alegeri, ni se spune la fel de nonsalant ca batalia se da intre cercurile de interese. Nu se mai pune problema unui alt fel de a face politica. Viitorul natiunii se hotaraste pe campul de lupta dintre doua rafinarii. Toate puterile statului, presedintie, guvern, parlament, procuratura si judecatorii, nu au alt tel in viata decat sa stea cu ochii pe cosurile de la Navodari si Onesti, sa analizeze de unde iese mai mult fum, de unde se scoate mai mult la PIB, care este prietenia mai strategica si unde suna telefonul mai melodios. Este o uriasa plasa de paianjen, care a prins totul in firele ei lipicioase. Din cand in cand, ca prin vata se mai aude un ecou de la Bruxelles despre urgente si termene, dar nu mai impresioneaza pe nimeni. In rest, toate au fost puse la locul lor. Marile centrale sindicale se gandesc sa declanseze grevele, minerii au anuntat ca li s-a facut dor de Bucuresti. Iar cei aflati deja in greva generala, cadrele didactice, continua protestul. Undeva, Romania s-a fracturat in doua. Interesul public a ramas, ca si pana acum, interesul cercurilor de interese. Poate unele sunt mai bune, poate altele sunt mai rele. E treaba justitiei. Traian Basescu si cei care au castigat in noiembrie anul trecut ar trebui sa se intrebe de ce Corneliu Coposu este ultimul Senior, de ce, dupa el, nu a mai aparut nici unul.