Tusea si junghiul integrarii

Multumescu-ti tie, Doamne, ca mi-ai dat tebece si nu cancer! Cam asa gandeste romanul, cand scuipa sange. In scurta vreme, el nu va mai putea alege bacilul Koch ca pe un rau mai mic. Prin aparitia

Multumescu-ti tie, Doamne, ca mi-ai dat tebece si nu cancer! Cam asa gandeste romanul, cand scuipa sange. In scurta vreme, el nu va mai putea alege bacilul Koch ca pe un rau mai mic. Prin aparitia germenilor care nu mai raspund la nici un tratament, pacientul de maine va avea sansele de supravietuire ale pacientului din secolul trecut. Adica zero. Macar SIDA se ia intr-un mod placut, nu din tramvai sau de la birou, ca tuberculoza. Scenariul nu e deloc fantezist. In tarile fostului imperiu sovietic, numarul celor afectati de tuberculoza urca spre un milion de persoane, iar cazuri nevindecabile sunt cu zecile de mii. Situatia preocupa Organizatia Mondiala a Sanatatii, chiar daca nu ingrijoreaza inca prea tare Occidentul. De', Siberia e departe. Ce te faci cu romanii? Ii poti primi in casa cu toate bolile lor de inima sau cu necazurile din maternitati, dar nu si cand raspandesc prin tuse tot felul de germeni. Banca Mondiala ne-a sprijinit in diferite programe de Sanatate. Fondurile nerambursabile primite de la Uniunea Europeana s-au concentrat tocmai pe supravegherea bolilor transmisibile. Daca tuberculoza ar putea face sa ne pierdem suflul in cursa integrarii, atunci s-o tratam fara mila! Cei vinovati sa plateasca! Cine ne sunt tebecistii? Oricine poate fi atins de boala. In ultima vreme se constata o inmultire a cazurilor provenite din patura bogata a societatii. Copii de bani gata, odata cu priza de cocaina trag pe nas si bacilul. Extenuarea si stresul ii expun imbolnavirilor si pe cei cu slujbe bune, nu doar pe cei fara bani de mancare. Cu totul, 14.000 de oameni. Nu de la ei vine insa pericolul. In 6 luni de tratament corect, acesti oameni scapa de tuberculoza, iar noi de riscuri, de la primele doze ei nemaifiind contagiosi. Necazurile apar din cauza a 2.000-3.000 de "recidivisti": bolnavi cronici care fug din sanatoriu, dand timp bacilului sa se adapteze si sa devina rezistent. Acest comportament e tipic boschetarilor, unor pacienti din satele sarace, alcoolicilor si tiganilor din orase. Medicii din Vaslui au hotarat sa rezolve problema cu Politia. Ei au solicitat arestarea celor care pun in pericol sanatatea publica. Masura poate parea justificata: statul iti da medicamente gratis, iar tu le refuzi, pe motiv ca locuiesti prea departe de dispensar. Satenii l-au spanzurat pe lenesul care a refuzat posmagii, desi acesta nu-i imbolnavea de piept. Basmul lui Creanga ar putea deveni insa OUG doar in capul ministrului Blanculescu, care ii condamna la cinspe ani de puscarie pe copiii care cumpara CD-uri pirat. In realitate, nicaieri in lume Politia nu a vindecat o epidemie. Inasprirea pedepselor pentru cei care nu urmeaza tratamentul n-ar face decat sa intarzie prezentarea lor la medic, pentru a nu fi inregistrati ca atare. Chiar si amenzile n-ar face decat sa accentueze suferinta: il vindeci pe tata, dar in timpul asta copilul face tbc, acasa, fiindca a ramas fara mancare... De doi ani, Puterea o tine intr-un control prin spitale si policlinici. Medicii sunt anchetati, verificati, reclamati si injurati, fiind scosi mereu vinovati pentru relele din sistem. E aproape normal ca supusii sa copieze reactia stapanirii si sa recurga mai degraba la pedepse decat la motivarea pacientilor. Un simplu bon de masa, asa cum se ofera celor care doneaza sange, i-ar fi adus la dispensar pe toti tebecistii ascunsi prin boscheti si prin canale. In fond, mancarea face parte din terapia bolii, subnutritia fiind unul din principalii factori favorizanti. Cand, la inceputul anilor '90, tigancile refuzau sa-si aduca puradeii la vaccinare, ONG-urile au scos la bataie cate un kil de zahar si unul de orez, de au venit sa se protejeze de varicela pana si octogenarii satrei. Cu bonuri de masa in valoare de 1-2 milioane de euro, anual, am scapa de cazurile de tuberculoza cronica. Pentru indeplinirea unui obiectiv al integrarii in UE suma pare ridicol de mica. La balamucul din Poiana Mare, alta buba in dosarul nostru european, lucrurile se complica. Amnesty International a luat cazul in vizor, ca si Comitetul European Impotriva Torturii si Tratamentelor Degradante. Ministrul Sanatatii poate avea dreptate cand spune ca bolnavii n-au murit de frig si foame, desi conditiile "de cazare" sunt mizerabile. Intelegem ca nu sunt locuri unde ar putea fi mutati pacientii, daca Poiana Mare se inchide. Totusi, cand s-au descoperit medicamente care ii pot aduce pe multi dintre bolnavii psihici inapoi in familie si la serviciu, tratamentul cu diazepam de la Poiana Mare ramane o cruzime a celor care stabilesc bugetul Sanatatii. Sedarea permanenta, ani la rand, a pacientilor, pentru a economisi banii de paza, ramane o forma de tortura. Umilintele la care sunt supusi toti pacientii din Romania, obligati sa stea la cozi pentru compensate, reprezinta un bun exemplu de degradare a demnitatii umane. Daca in ceea ce priveste spitalele, autoritatile mai au loc de intors, la medicamente nu incap explicatii: pretul acestora e asemanator in toata Europa, iar romanilor le revin de doua ori mai putine medicamente pe cap de locuitor decat bulgarilor.